Drepturi salariale (banesti). Decizia 315/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 315
Ședința publică din data de 12 martie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
: -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de reclamantul cu domiciliul în comuna, sat, jud. P și de pârâta SC SA, cu sediul în B, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1630 din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la 8 februarie 2008, lipsind recurentul reclamant .
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul reclamant de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă în cuprinsul motivelor de recurs.
Avocat având cuvântul pentru recurenta pârâtă SC SA, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta pârâtă SC SA, arată că instanța de fond în mod greșit a respins excepția dreptului la acțiune invocată de aceasta, întrucât în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii, termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Însă în speță reclamantul și- întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din CCM afirmând că dispozițiile din acest articol, nu au fost respectate, suplimentările salariale cuvenite pentru sărbătorile de Paști și nefiindu- acordate.
Ori, dacă temeiul pretențiilor solicitate de reclamant este contractul colectiv de muncă, așa cum reclamantul afirma, textul de lege care își găsește cu necesitate aplicarea în speță este art. 283 alin. 1 lit. e iar nu art. 283 alin. 1 lit. c, așa cum în mod greșit considerat instanța de fond.
Față de acest motiv de recurs SC SA solicită admiterea recursului, și schimbarea în tot sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă.
Pe fondul cauzei, al doilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond nu a ținut cont de susținerile societății în sensul că aceste sume solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, deși din lectura art. 168 alin. 2 al contractelor colective de muncă pe anii 2003 și 2004 rezultă că primele de Paști și de au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat.
Față de acest motiv de recurs, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii.
În cazul în care instanța nu va reține motivele de recurs invocate anterior, recurenta solicită admiterea recursului în parte, în sensul acordării drepturilor salariale solicitate în conformitate cu adresa 6576 din 12 noiembrie 2007 SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată de Direcția Corporative sub numărul 2919 din 12 noiembrie 2007.
Se mai arată că au fost situații în care instanța acordat drepturile salariale solicitate, prime de Paște și C, preluându-se salariul mediu brut fără să scadă din sumele respective taxele și impozitele datorate statului.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 2782,92 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare restante neacordate, actualizarea acestei sume în funcție de rata inflației la data plății.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că, din anul 1971 până în anul 1989, fost salariat la SA, punctul de lucru Baza de Aprovizionare, raporturile sale de muncă cu pârâta încetând prin decizia nr. 406/14.11.2005.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamant că, potrivit prevederilor contractului individual de muncă, art.III alin.3, beneficia de toate drepturile salariale acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate pe lângă salariul de bază pentru munca prestată și, deși contractul colectiv de muncă prevedea obligațiile de C și de Paști pentru anii 2004-2005-2006, nu a beneficiat de suplimentările salariale de C și de Paști care se ridică la suma totală de 2782,92 lei.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat proba cu acte și expertiză salarizare.
Pârâta SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003. Ulterior, la data de 31.08.2007, a emis o notă privind precizarea situației primelor de Paște și C prevăzute de art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SA.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare, pârâta a depus Contractul colectiv de muncă, sentința civilă nr. 604/14.07.2005 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 4764/2005, sentințele civile nr. 637/2007, nr. 1084/2007.
Prin sentința civilă nr.1630 din 14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahovas -a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SA B, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1397 lei net reprezentând suplimentări salariale corespunzător primelor de C și de Paști, conform raportului de expertiză întocmit de expert.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost încadrat la societatea pârâtă SC SA-punctul de lucru Baza de Aprovizionare, raporturile de muncă încetând prin decizia nr. 406/14.11.2005.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art.168 că, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C, angajații SN SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Prin alin. 2 al aceluiași articol, se prevedea că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă negociate și aplicabile la nivelul societății pârâte au menținut pe anii 2004-2005-2006 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborând disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art.168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2006, instanța de fond a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art.1 al aceluiași articol din Contractul colectiv de muncă și în cuprinsul anilor 2004-2005-2006, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
A mai reținut instanța de fond că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă și nu a făcut dovada plății către reclamant a acestor suplimentări salariale de C și Paște pentru perioada 2004-2005, astfel că drepturile salariale se ridică la suma de 1397 lei net reprezentând suplimentări salariale corespunzător primelor de C și de Paște conform raportului de expertiză întocmit de expert.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs în termen legal reclamantul și pârâta "" SA în baza art. 304 pct. 9 și art.3041Cod procedură civilă.
Recurentul-reclamant a criticat sentința instanței de fond, considerând că în practicaua acesteia s-au strecurat anumite erori iar instanța de fond nu a făcut o corectă coroborare a actelor și lucrărilor dosarului.
Astfel, reclamantul a arătat că scrisorile departamentului resurse umane din cadrul societății pârâte nu au forță juridică, și-a exprimat nemulțumirea față de suma acordată de expert, respectiv 1397 lei, învederând o practică judiciară contradictorie prin aceea că în altă sentință anexată ca jurisprudență, a fost stabilită suma de 2380 lei brut într-o speță similară.
Recurenta-pârâtă a susținut că dreptul la acțiune cu privire la sumele solicitate s-a prescris întrucât primele de C pe anul 2004 și de Paște pe anul 2005 nu reprezintă drepturi salariale, în cauză fiind incidente disp. art. 283 alin.1 lit. e Codul muncii conform cărora termenul de prescripție pentru aceste sume este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune; în consecință în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare.
A mai susținut recurenta-pârâtă că primele pretinse de recurentul-reclamant nu sunt datorate, acestea fiind incluse în salariul achitat lunar, dovadă în acest sens fiind disp. art. 168 (2) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005, care prevăd că pentru anul 2003 aceste prime au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Totodată, chiar în ipoteza în care prima instanță ar fi concluzionat că aceste sume nu au fost plătite, a reținut în mod greșit cuantumul acestora prin raportare la salariul mediu brut pe unitate în condițiile în care, potrivit art.168 (1) din contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005, suplimentările drepturilor salariale cu ocazia și Cului au fost stabilite la un salariu de bază mediu pe "" SA.
Recurenta-pârâtă a depus la dosar acte.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform disp.art.3041Cod procedură civilă, constată că recursurile sunt nefondate din considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reclamantul a fost salariat la "" SA la punctul de lucru Baza de Aprovizionare, raporturile de muncă ale acestuia cu pârâta încetând prin decizia nr. 406/14.11.2005 ca urmare a disponibilizărilor colective.
Potrivit art. 168 (1) din Contractul colectiv de muncă pe unitate pe anii 2004 și 2005, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C, angajații SNP SA beneficiau de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Conform dispozițiilor art. 257 din Codul Muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Ori, pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși recurentului-reclamant pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și C, probă pe care acesta nu efectuat- În consecință în mod corect prima instanță a reținut că recurentul-reclamant nu a primit sumele solicitate.
În ceea ce privește însă cuantumul acestora instanța a acordat suma netă de 1397 lei net care este echivalentul sumei brute de 2380 lei brut. Ca atare, recurentul reclamant nu este discriminat în ceea ce privește o jurisprudență contradictorie care l-ar dezavantaja. Această sumă este concordantă cu disp. art. 168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005.
Astfel, potrivit dispozițiilor sus menționate, nivelul suplimentărilor salariale acordate cu ocazia Cului din anul 2004 și cu prilejul în anul 2005 reprezentau un salariu de bază mediu la nivelul "" SA, din adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de SNP "" SA reieșind că salariul de bază mediu pe unitate în luna noiembrie 2004 fost de 799 RON iar în luna aprilie 2005 de 850 RON.
În consecință, acesta este cuantumul corect al sumelor datorate de recurenta-pârâtă recurentului-reclamant cu titlu de primă de C pe anul 2004 și primă de Paște pe anul 2005, aceste sume urmând a fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecăreia până la plata efectivă a acestora. Aceste sume au fost deja transformate în sume nete de către expert.
Susținerea recurentei-pârâte în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul lunar al recurentului-reclamant, astfel cum s-a întâmplat și în anul 2003, motiv pentru care în contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 s-a făcut mențiune în acest sens, urmează a fi apreciată ca neîntemeiată. O asemenea concluzie rezultă din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 (2) din contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2004-2005 din care rezultă că drepturile prevăzute în art.168 (1) au fost incluse în salariile angajaților recurentei-pârâte doar pentru anul 2003, astfel încât, dacă părțile contractante nu ar fi intenționat acordarea lor în anii 2004-2005pe lângăsalariile cuvenite salariaților, nu le-ar mai fi prevăzut în art.168 (1).
Având în vedere disp. art. 168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005, conform căruia sumele acordate cu ocazia și Cului reprezentând un salariu de bază mediu suntsuplimentări de drepturi salariale, dar și prevederile art. 43 din Codul fiscal potrivit cărora premiile sunt asimilate salariilor, rezultă că termenul de prescripție a dreptului la acțiune de 3 ani ce a început să curgă de la data scadenței primelor (decembrie 2004, aprilie 2005) nu era împlinit la data introducerii acțiunii - 04.09.2007.
Din considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul cu domiciliul în comuna, sat, jud. P și de pârâta SC SA, cu sediul în B, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1630 din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12 martie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
--- - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2ex./20.03.2008
dosar fond - -- Tribunalul Prahova
judecători fond -
- -
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
