Drepturi salariale (banesti). Decizia 3174/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3174
Ședința publică de la 19 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
*************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.1206 din 29.05.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI și intimații reclamanți G, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege și s-a solicitat de către recurenții pârâți în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 1206 de la 29 mai 2008 admis în parte acțiunea formulată de reclamanții G, împotriva pârâților Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți.
A obligat pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți să plătească reclamanților sporul de 50% din îndemnizația lunară pe perioada aprilie 2005 - 29 mai 2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A obligat pârâții la plata acestui spor și în viitor pe perioada derulării drepturilor de muncă.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin acțiunea formulată, reclamanții în calitate de procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Tr.S, au cerut obligarea pârâților Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, Ministerul Economiei și Finanțelor la plata drepturilor salariale, a sporului de stres, în procent de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu 1.09.2000, pentru reclamanții G, și și cu 1.04.2001 pentru reclamanta, până la zi, actualizate cu indicele ratei de inflație până la dată executării hotărârii judecătorești.
Au mai solicitat obligarea în viitor a pârâților la acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică, precum și obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate.
Instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamanți este întemeiată și a fost admisă în parte, pentru următoarele motive:
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.59/1996.
Insă OG nr.83/2000, reprezintă o ordonanță ordinară, iar domeniul referitor la salarizare nu putea fi reglementat decât prin lege organică, astfel că, au fost încălcate dispozițiile art.114 din Constituția României, în vigoare la aceea dată.
Conform art.114 al.1 din Constituția României, în forma anterioară republicării acesteia, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, art. 72 al.3 precizând expres care sunt domeniile ce pot fi reglementate prin lege organică, printre acestea fiind cuprinse și cele referitoare la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, al Ministerului Public și a Curții de Conturi (lit.h) și la regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială (lit.i).
In domeniul raporturilor de muncă, se cuprinde și salariul, ca un element esențial al acestora, astfel că problema salarizării personalului din organele autorității judecătorești, printre care și judecătorii, trebuia reglementată numai prin lege organică, nu printr-o lege ordinară, așa cum s-a procedat, în dezacord cu prevederile constituționale menționate mai sus.
Prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, prin încălcarea principiului ierarhiei actelor juridice prev. de art.4 din Legea nr.24/2000.
Ordonanța de urgență este un act normativ de nivel inferior legilor organice, astfel că, abrogarea, sau după caz, modificarea și completarea printr-un asemenea act a unei legi organice, este în vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, așa cum s-a arătat mai sus, iar necesitatea respectării principiului, protecției încrederii în stat, implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare, de același nivel, sau de nivel superior și cer eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal, să se bucure de ele.
Conform art. 41 al.2 din Constituție, "salariații au dreptul la măsuri de protecție socială", iar acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, concediu de odihnă plătit precum și alte situații specifice stabilite prin lege".
Art.53 din Constituție prevede că, "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav". "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesar într-o societate democratică. Măsura trebuia să fie proporțională cu situația care a determinat-o, fără să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere dreptului sau a libertății".
Prevederile OG nr.83/2000, încalcă și dispozițiile Constituției menționate mai sus, ca și ale art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece măsura adoptată prin ordonanță nu este proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere însăși existenței dreptului.
La data stabilirii acestui drept, în baza art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi.
In același sens, dispozițiile art. 155, 165, 236, 239 și 241 pct.1 lit.d din Codul muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
In Uniunea Europeană, stresul în muncă reprezintă a doua problemă de sănătate legată de activitatea profesională, care afectează peste 28% din angajații
Comisia Europeană a pus în aplicare unele măsuri care au scopul de a garanta securitatea și sănătatea lucrătorilor, iar Directiva Cadru 89/391 prevede reglementări fundamentale în domeniul securității și sănătății în muncă, care afirmă cu claritate obligația angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea la locurile de muncă, inclusiv cu referire la efectele stresului în muncă.
În aceste circumstanțe este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege (în vigoare în perioada de referință) să nu poată fi concretizat în practică.
Necesitatea respectării principiului protecției încrederii în stat implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal să se bucure de ele.
În acest sens, s-a pronunțat și ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia nr.21/10 martie 2008, pronunțată în dosarul nr.5/2008, care a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicate, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitarea neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Această decizie este obligatorie pentru instanțe în dezlegarea dată problemelor de drept judecate, potrivit art.329 al.3 din Codul d e procedură civilă.
Pentru considerentele arătate mai sus, s-a dispus admiterea în parte a acțiunii, obligarea pârâților Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți la plata către reclamanți drepturilor salariale constând în sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, stabilit prin art.47 din Legea nr.50/1996, republicată pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, pe perioada aprilie 2005 - 29 mai 2008, actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății.
Pentru perioada cuprinsă între 1.09.2000 - aprilie 2005, acțiunea reclamanților este prescrisă potrivit art. 166 din Codul muncii, care prevede că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
De asemenea, instanța a aprobat cererea reclamanților de acordare în viitor, a sporului lunar de suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare, întrucât ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 21/2008 a constatat că, magistrații și personalul auxiliar beneficiază de sporul de 50% și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, deci și în viitor, pe perioada derulării raporturilor de muncă.
Acțiunea reclamanților împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor și cererea de chemare în garanție a aceluiași minister, formulată de pârâta Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție au fost respinse pentru lipsa calității procesuale pasive a acestui organ central al administrației de stat, întrucât nu există raporturi juridice între reclamanți și această instituție, iar potrivit OG nr.22/2002, ordonatorii principali de credite au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, să solicite rectificarea creditelor bugetare și să vireze creditele bugetare în condițiile legii, pentru asigurarea sumelor necesare efectuării plăților ce rezultă din titlurile executorii.
De asemenea, nu poate fi primită excepția lipsei competenței materiale a acestei instanțe de a judeca litigiile privind drepturile salariale ale magistraților, întrucât în cazul dedus judecății, reclamanții nu au contestat modul de stabilire a drepturilor salariale de către Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii sau Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, care atrag incidența normei speciale prevăzută de art. 36 al.2 din OUG nr.27/29 martie 2006 - privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Astfel, reclamanții au contestat legalitatea abrogării art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și altor drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prin art. I pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, prin încălcarea dispozițiilor art. 114 din Constituția României, în vigoare la data respectivă, cu consecința existenței dreptului la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru magistrați, calculat la indemnizația brută lunară, și după intrarea în vigoare OG nr.83/2000.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție considerând-o nelegală și netemeinică și solicită admiterea recursului pentru motivul prev.de art. 304 pct.9 Cod pr.civilă cu aplicarea art. 3041Cod pr.civilă, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiat a capătului de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că motivele invocate nu sunt întemeiate având în vedere că prin decizia nr.21 din 10 martie 2008 ICCJ s-a pronunțat în sensul acordării sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, urmând a fi înlăturată susținerea că acesta reprezintă un adaos la legea specială de salarizare a magistraților, devenind aplicabil în cauză și art. 41 alin.2 din Constituție care dispune că" salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, precum și alte situații specifice stabilite prin lege. De asemenea art. 53 din Legea fundamentală prevede că " exercițiul unor drepturi sau libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, ceea ce nu este existent cu privire la sporul acordat.
Urmează a fi respinse și celelalte motive de recurs deoarece prin neacordarea la timp a sporului aflat în litigiu reclamanții au suferit un prejudiciu patrimonial, instanța de fond procedând corect la obligarea pârâților la plata acestuia raportat la indicele de inflație la data plății.
În consecință în baza art. 312 Cod pr.civilă urmează a fi respins recursul ca nefondat și menținută sentința pronunțată de Tribunalul Mehedinți ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.1206 din 29.05.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI și intimații reclamanți G, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
17.06.2009
Red.jud.-
2ex/AS
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Doina Vișan
