Drepturi salariale (banesti). Decizia 3196/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3196
Ședința publică de la 19 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Cristina Raicea
Grefier - -
*************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Ministrul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ împotriva sentinței civile nr.53 din 20.01.2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, C, intimații pârâți Statul Român Reprezentat Prin Ministerul Economiei Și Finanțelor, Parchetul de pe lângă Curtea De Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și intimatul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege și s-a solicitat de către recurentul pârât în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Curtea de Apel Craiova prin sentința nr. 53 de la 20 ianuarie 2009 admis în parte acțiunea privind pe reclamanții, C, și pe pârâții Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, B, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, și chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect drepturi bănești.
A obligat pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți să plătească reclamanților drepturile salariale în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pe perioada 01.02.2007- 20.01.2009 actualizate cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
A obligat pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de personal auxiliar în cadrul Parchetului De Pe Lângă Tribunalul Mehedinți.
Prin decizia civilă nr. 40/10 10 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, au fost obligați pârâții parchetul De Pe Lângă Curtea De Apel Craiova, Parchetul De Pe Lângă Tribunalul Mehedinți și ce de pe lângă ICCJ, la plata către reclamanți a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, aferent perioadei 18 04 2004-01 02 2007.
De asemenea ICCJ prin decizia nr. 21/10 03 2008 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, a stabilit că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, ordonanță ce abrogase dreptul la acest spor al magistraților și personalului auxiliar de specialitate.
Este adevărat că ICCJ nu face referire la OG nr. 8/2007, dar nici nu precizează că după intrarea acestei ordonanțe în vigoare aceștia nu ar mai beneficia de acest drept.
Dacă instanța supremă ar fi considerat că existența acestui drept se întinde doar până la apariția OG nr8/2007, care era în vigoare la data judecării recursului în interesul legii, ar fi precizat acest fapt în cuprinsul deciziei respective, lucru pe care nu l-a făcut.
De altfel că este așa rezultă și din faptul că după pronunțarea deciziei respective, magistrații ICCJ au primit în continuare acest spor și îl primesc și în prezent.
Pentru aceste considerente instanța a considerat acțiunea reclamanților ca fiind întemeiată urmând să fie admisă, și obligați pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, la plata către pârâți a drepturilor salariale reprezentând sporul de 50% din salariul brut de bază lunar pe perioada 01 02 2007-20 01 2009, actualizat cu indicele de inflație la data plății.
Au fost obligați pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, instanța a reținut că aceasta nu este motivată în nici un fel, iar pe de altă parte între reclamanți și chematul în garanție, nu există nici un fel de raporturi juridice,astfel că atât cererea de chemare în garanție cât și acțiunea formulată față de aceștia sunt neîntemeiate și au fost respinse.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanții au solicitat acordarea sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996, invocând în susținerea acțiunii decizia nr.21 din 10 martie 2008 pronunțată de ICCJ - Secțiile Unite.
În condițiile în care Legea 50/1996 a fost abrogată prin OG nr.8/2007, toate dispozițiile acestui act normativ și-au încetat aplicabilitatea fiind înlocuite de prevederile cuprinse în actul normativ de abrogare, astfel că efectele aplicării dispozițiilor art. 329 Cod pr.civilă încetează după data de 3 februarie 2007 în ceea ce privește decizia ICCJ menționată mai sus.
S-a mai arătat că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata și în continuare a drepturilor salariale solicitate, adăugând la legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate, deoarece numai legiuitorul, deci puterea legislativă poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
S-a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără baza legală pentru respectiva cheltuială.
S-a mai arătat că cererea de obligarea pârâților la operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate prin sentința recurată în carnetele de muncă este nefondată față de dispoz. art. 11 alin.2 din Decretul nr.92/1976.
O altă critică invocată de recurent este aceea că a fost respinsă în mod nelegal cererea de chemare în garanție a MEF în situația în care a fost admisă acțiunea reclamanților.
S-a reținut în mod greșit că dispoz. art. 60-63 Cod pr.civilă nu au aplicabilitate în raporturile de muncă ori dispozițiile legale care reglementează drepturile izvorâte din raporturile de muncă atât din Codul muncii, cât și din legile speciale se completează cu cele ale Codului d e procedură civilă.
Totodată rolul MEF este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Recursul este nefondat
. Sporul de 50 % solicitat de către reclamanți, a fost reglementat de art.47 din Legea 50/1996, text în conformitate cu care, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar.
Prin articolul 1 pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 a fost abrogat expres art.47 din Legea nr.50/1996, dar abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă.
Astfel, potrivit art.107 alin.3 din Constituția României la acea dată, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.
În baza acestei dispoziții constituționale, prin art.1 din Legea nr.125/2000 guvernul a fost abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996. Cu toate acestea prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996. În acest fel au fost încălcate prevederile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca evenimente legislative distincte.
Rezultă așadar, că în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr.50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ. Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuie prevăzute expres în cuprinsul legii de abilitare.
Indiferent de finalitatea pe care a avut-o OG 83/2000, abrogarea prin acest act normativ a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care nu poate produce efecte.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele internaționale și legile interne au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Conform art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art.1, iar acest drept trebuie să existe în patrimoniul celui care invocă protecția sa.
Așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au rămas în vigoare și după adoptarea OG 83/2000, ca urmare a faptului că abrogarea lor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că dreptul de creanță ce se cere a fi ocrotit există în patrimoniul reclamanților.
Există conflict între art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 și art.1 din Protocolul Adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text de lege.
În acest sens, a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care a pronunțat decizia nr.XXI în dosarul nr.5/2008 prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Nu este întemeiată critica cu privire la faptul că acordarea sporului de 50 % nu se impune pe viitor, întrucât din considerentele și dispozitivul deciziei mai sus amintite, reiese cu claritate ideea că acest drept se cuvine și pentru viitor, în condițiile în care s-a statuat că sporul se cuvine magistraților și celorlalte categorii din sistemul justiției și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000.
In considerentele deciziei arătate, ÎCCJ a statuat că inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și respectiv ale art. 231din legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, rezultând fără echivoc că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Astfel, ÎCCJ a concluzionat că, nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, efect imediat al supraviețuirii normei în discuție fiind acela că, drepturile consacrate legislativ prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. 231din Legea nr. 56/1996, se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia pronunțată în interesul legii nu a limitat în timp acordarea acestui spor.
Sub acest aspect, al acordării sporului de 50% pentru viitor, nu poate fi vorba de nici o culpă a angajatorului, atâta vreme cât ÎCCJ, prin admiterea recursului în interesul legii, a statuat faptul că abrogarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost nelegală.
Prima instanță a dispus în mod legal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, întrucât actualizarea sumelor își are izvorul în principiul reparării integrale a prejudiciului sub aspectul factorului obiectiv, cauzat de procesul de devalorizare a monedei naționale, proces exterior raporturilor dintre părți și independent de existența sau inexistența unei culpe.
Obligarea debitorului la plata sumei reactualizate la data plății este de natură să evite o scădere a valorii monedei ca urmare a întârzierii la plată și a acțiunii factorilor de devalorizare, și nu înlătură acordarea și a dobânzii legale.
Urmează a fi respinsă și critica cu privire la faptul că drepturile solicitate de reclamanți nu pot fi menționate în carnetele de muncă, întrucât efectuarea mențiunilor legate de sporul de 50 % în carnetul de muncă este corectă, deoarece se întemeiază pe prevederile art. 11 alin.2 din Decr. Nr. 92/1976, Decr. Nr. 738/1969 și ord. nr. 136/1986 privind metodologia întocmirii, completării, păstrării și evidenței carnetului de muncă (Anexa la Ordin, pct.4 lit. b), final și pct. 5).
Potrivit art.1 și 2 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, înscrierile care se pot face în acesta sunt următoarele; înscrieri cu privire la vechimea în muncă, înscrieri cu privire la vechimea neîntreruptă în muncă, înscrieri cu privire la vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, înscrieri cu privire la vechimea în funcție, meserie sau specialitate, înscrieri cu privire la timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, înscrieri cu privire la retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta, mențiuni privind starea civilă, mențiuni privind pregătirea școlară și pregătirea profesională a titularului, mențiuni cu privire la recompensele primite,orice alte mențiuni care, potrivit dispozițiilor legale, se menționează în carnetul de muncă.
Urmează a fi respinsă și critica referitoare la faptul că a fost respinsă în mod nelegal cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, deoarece în mod corect instanța de fond a reținut inexistența raporturilor juridice de muncă între reclamanți și acest pârât.
Cererea de chemare în judecată față de nu este întemeiată, câtă vreme există o reglementare legală care stabilește procedura aplicabilă executării unor titluri executorii, emise în sarcina instituțiilor publice.
Astfel, prin art.1 al OG nr.22/2002, se dispune ca executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora, la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Ca atare, nu există o altă cale și o altă sursă de achitare a unor sume stabilite prin titluri executorii, decât așa cum se precizează în art.2 și 3 al OG nr.22/2002, din sumele aprobate de ordonatorii principali de credite bugetare, cu destinația drepturi salariale.
Față de considerentele de fapt și drept arătate mai sus, Curtea reține că recursul nu este nefondat, astfel că în baza art.312 pr.civ. se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul P - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎCCJ împotriva sentinței civile nr.53 din 20.01.2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, C, intimații pârâți STATUL ROMÂN reprezentat prin MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR, PARCHETUL de pe lângă CURTEA de APEL Craiova, PARCHETUL de pe lângă TRIBUNALUL MEHEDINȚI și intimatul chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
18.06.2009
Red. jud. -
2 ex/AS
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Doina Vișan, Cristina Raicea
