Drepturi salariale (banesti). Decizia 3202/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- spor de 50% -personal conex
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3202
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
*****************************
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 14 mai 2009, privind recursurile formulate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, chemat in garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, împotriva sentinței nr. 183 din 11 decembrie 2009, pronunțat de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția a II-a civilă și pt. conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE și reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică din data de 14 mai 2009, au fost consemnate într-o încheiere separată care face pare integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința civilă nr. 183 din 11 decembrie 2009, pronunțat de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția a II-a civilă și pt. conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamantul și cererea de chemare în garanție formulată de pârâții MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎCCJ B și Direcția Națională Anticorupție, Ministerului Economiei și Finanțelor Publice
S-a dispus obligarea pârâților MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ICCJ, B și Direcția Națională Anticorupție B, la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul brut de încadrare, începând cu data de 01 februarie 2007 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, sume actualizate în raport cu coeficientul de inflație la data plății efective, precum și în continuare.
S-a dispus obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului și a chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B să aloce sumele necesare plății drepturilor bănești acordate reclamantului.
S-a respins acțiunea față de Ministerul.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond - Curtea de APEL CRAIOVA, potrivit dispozițiilor art. 1 pct.1 și art.2 pct.1 din OG75/2008 - a reținut că la data de 28 martie 2008, reclamantul s-a adresat instanței, formulând cerere de chemare în judecată împotriva pârâților Ministerul Justiției, MINISTERUL PUBLIC. Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Finanțelor B, acesta din urmă în calitate de chemat în garanție, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea primilor trei pârâți, în solidar, la plata actualizată, la zi, în raport cu indicele de inflație a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de dispozițiile art. 47 din legea nr. 50/1996 în procent de 50%, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 01 februarie 2007 și în continuare, precum și obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul său de muncă. A solicitat, totodată, în cazul admiterii acțiunii, obligarea Ministerului Finanțelor Publice B să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Motivându-și în fapt acțiunea, reclamantul a arătat că este angajat în calitate de conducător auto la Direcția Națională Anticorupție B - Serviciul Teritorial Craiova - Biroul Teritorial Tg. J, și că începând cu data de 01 februarie 2007, data intrării în vigoare a OG nr. 8/2007, are dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 în condițiile în care actul normativ respectiv a prevăzut că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, funcțiile de agent procedural, aprod și șofer,
S-a mai arătat că prin hotărâri judecătorești irevocabile, consacrate prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție B, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea au beneficiat de sporul respectiv de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică,astfel încât, în baza OG nr. 8/2007 au dreptul să beneficieze de acest spor începând cu data de 01 februarie 2007 și personalul conex al instanțelor și al parchetelor de pe lângă acestea.
La data de 08 mai 2008, pârâta Direcția Națională Anticorupție Baf ormulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor B, solicitând ca în cazul admiterii cererii formulate de reclamant să se dispună obligarea acestui minister să aloce fondurile bănești necesare plății sumelor solicitate.
La data de 04 iunie 2008, pârâtul MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă ICCJ Baf ormulat întâmpinare solicitând respingerea cererii formulate de reclamant a neîntemeiată, precum și cerere de chemare în garanție Ministerului Economiei și Finanțelor B, solicitând obligarea acestui minister să aloce fondurile bănești plății sumelor solicitate, în situația admiterii acțiunii reclamantului.
La data de 06 iunie 2008, pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii formulate de reclamant ca neîntemeiată. A invocat, în același timp, excepția calității sale procesuale pasive întrucât Parchetul de pe lângă ÎCCJ B are personalitate juridică, gestionând bugetul Ministerului Public; că Procurorul General al parchetului de pe lângă ÎCCJ are calitatea de ordonator principal de credite, astfel încât nu există, nici un raport juridic între reclamatul - conducător auto în cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Ministerul Justiției.
Prin încheierea din 01 septembrie2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului spre competentă soluționare Curții de APEL CRAIOVA, avându-se în vedere prevederile art. I și II din OUG nr. 75/2008.
Fiind investită cu soluționarea cauzei formulată de reclamantul, Curtea de APEL CRAIOVAa înregistrat-o sub nr. 1711/54/22 septembrie 2008.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat următoarea situație de fapt:
Reclamantul deține funcția de conducător auto în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova - Biroul Teritorial Tg. J, având calitatea de personal conex personalului auxiliar de specialitate în cadrul acestui serviciu teritorial al DNA B începând cu data de 01 februarie 2007, data intrării în vigoare a OG nr. 8/2007, prin acțiunea formulată acesta solicitând obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
IN raport de înscrisurile depuse la dosar și de dispozițiile legale aplicabile, cererea formulată de reclamant a fost apreciată ca fiind întemeiată. Sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul brut de încadrare a fost prevăzut de dispozițiile art. 47 din legea nr. 50/1996, potrivit căruia, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut de încadrare.
Prin Decizia nr. 21 din 10 martie 2008, pronunțată de ICCJ B în dosarul nr. 5/2008, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ, stabilindu-se că - în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a OUG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
S-a reținut din considerentele deciziei respective că prin art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea legii nr.50/1996 au fost abrogate dispozițiile art. 47 din legea nr. 50/1996, însă abrogarea respectivă a fost neconstituțională, fiind realizată cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, prevederile art. 107 alin. 3 din Constituția României stipulând faptul că ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta, în baza acestei dispoziții constituționale Guvernul fiind abilitat să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legi nr.50/1996, nu și cu privire la abrogarea unor dispoziții din acest act normativ, fiind încălcate prevederile art. 56-62 din legea nr.24/2000, modificată și completată prin Legea nr. 189/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
S-a concluzionat că în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din legea nr. 50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ, iar neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe poate fi invocată numai pe calea excepției de neconstituționalite ridicate în fața instanțelor judecătorești, Curtea Constituțională având competența să se pronunțe asupra controlului de constituționalitate al dispozițiilor din legile și ordonanțele în vigoare, iar verificarea constituționalității și soluționarea excepției de neconstituționalitate având ca obiect norme abrogate revine, instanțelor judecătorești.
S-a considerat astfel de către ÎCCJ că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, normele de reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică,astfel încât acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
In condițiile în care prin decizia respectivă instanța supremă a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, se impune a fi clarificat dacă și reclamantul, în calitatea sa de conducător auto în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova beneficiază de acest spor, avându-se în vedere faptul că prin dispozițiile OUG nr. 8/2007 s-au modificat dispozițiile art. 1 pct. 3 alin. 3 din Legea nr. 17/2006, stabilindu-se că "sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, funcțiile de agent procedura, aprod și șofer".
De interpretarea acestor dispoziții legale ca reglementează salarizare personalului auxiliar de specialitate și al personalului conex al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, rezultă fără echivoc faptul, că voința legiuitorului a fost aceea de a crea personalului conex același statut juridic ca și personalului auxiliar de specialitate, funcțiile de agent procedura, aprod și șofer fiind asimilate personalului auxiliar de specialitate.
Sub acest aspect se reține faptul că prin dispozițiile art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările și completările ulterioare, s-au prevăzut expres funcțiile care se încadrează în sintagma "personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea", că ulterior aceste dispoziții au fost completate prin legea nr. 17/2006 care prevedea că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate funcțiile de agent procedura și aprod și prin OG nr. 8/2007 care a lărgit sfera personalului conex, fiind adăugate la funcțiile de agent procedura și aprod și pe aceea de șofer, anterior șoferii având calitatea de personal contractual și salarizați conform OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire al salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar.
In condițiile în care prin dispozițiile art.60 alin. 1 din legea nr.567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, s-a stabilit că pentru activitatea desfășurată, acest personal auxiliar de specialitate beneficiază de o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege; că agenții procedurali, aprozii și șoferii reprezintă categorii sociale conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și al parchetelor, rezultă cu claritate faptul că și personalul conex beneficiază de aceleași drepturi ca și personalul auxiliar de specialitate.
OG nr. 8/2007 a intrat în vigoare la data de 01 februarie 2007, astfel că, începând cu data respectivă, reclamantul în calitatea sa de personal conex, fiind conducător auto în cadrul DNA B - Serviciul Teritorial Craiova - Biroul Teritorial TG. J este îndreptățit să primească sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de dispozițiile art. 47 din legea nr.50/1996, în aceleași condiții ca și personalul auxiliar de specialitate.
Față de cele arătate a fost apreciată întemeiată cererea formulată de reclamant, dispunându-se obligarea pârâților MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎCCJ și Direcția Națională Anticorupție la plata către acesta a drepturilor bănești, reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% începând cu data de 01 februarie 2007 ș și până la data plății efective, sume reactualizate în raport de indicele de inflație la data plății efective.
A fost admisă și cererea reclamantului privind acordarea acestui spor și în continuare, pentru viitor,în condițiile în care din considerentele Deciziei nr. 21 din 10 martie 2008 ICCJ B se desprinde cu claritate ideea că sporul respectiv nu a fost abrogat niciodată, că și-a produs și-și produce în continuare efecte juridice.
De asemenea, au fost obligați pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
S-a respins, însă, acțiunea promovată de reclamant față de pârâtul Ministerul Justiției, întrucât nu există nici un raport juridic între acest minister și reclamant, angajatul în cadrul DNA B, această direcție făcând parte din structura Parchetului general, Parchetul de pe lângă ICCJ având personalitate juridică și gestionând bugetul Ministerului Public, Procurorul General al acestui parchet având calitatea de ordonator principal de credite.
In condițiile în care cererea formulată de reclamant a fost găsită întemeiată, a fost admisă și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor B formulată de către pârâți, dispunându-se obligarea acestui minister să aloce Ministerului Public, fondurile necesare plății sumelor acordate reclamantului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, și chematul in garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Astfel, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, a criticat sentința în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.4 și 9.civ. cu aplicarea art. 3041.civ. arătând că, efectele aplicării deciziei pronunțată în interesul legii se aplică numai până la data de 3 feb. 2007, după această dată efectele aplicării acestor dispoziții încetând. Legat de acest motiv apare și un al doilea motiv de recurs refeitor la greșita dispunere a obligării aplicării acestei dispoziții și pe viitor, ceea ce echivalează cu crearea unui sistem de salarizare judiciar paralel cu cel normativ.S-a solicitat respingerea ca inadmisibil a acestui capăt de cerere.
O altă critică vizează greșita obligare a pârâților la plata reactualizată a acestor drepturi bănești, fiind incidente dispozițiile art. 14 alin. 2 din legea finanțelor publice 500/2002 potrivit cărora nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială, respectiv, dacă nu există o intervenție a legislativă în acest sens
O ultimă critică a recursului este cea referitoare la obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare drepturilor câștigate prin prezenta cerere, cererea fiind de asemenea nefondată în raport cu dispozițiile art. 11 alin.2 din decretul 92/1976 privind mențiunile din carnetul de muncă.
Pentru toate aceste considerente se solicită admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii reclamantului.
Chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice G, a declarat recurs împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond criticând-o ca fiind nelegală sub aspectul greșitei admiteri a cererii de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție, solicitând respingerea acesteia ca fiind inadmisibilă, datorită inexistenței unei obligații de garanție sau de despăgubire de către Ministerului Finanțelor Publice. a Ministerului Public.
Analizând sentința civilă prin prisma motivelor de recurs invocate dar și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză Curtea constată că ambele recursurile sunt fondate dar în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:
Cu privire la recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă se apreciază a fi întemeiat cu consecința reformării sentinței instanței de fond numai în ceea ce privește data de la care se datorează reclamantului sporul risc și suprasolicitare neuropsihică,de 50 %.
Astfel, după cum susține chiar și recurentul pârât, este necontestat faptul că prin emiterea Ordonantei Guvernului nr. 83/2000 au fost depasite limitele legii speciale de abilitare adoptată de Parlamentul Romaniei, incalcandu-se astfel dispozitiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constitutia Romaniei.
onform Deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr 444 din 13 iunie 2008s-a statuat că judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, precum si personalul auxiliar de specialitate din instanțe și parchetele de pe lângă acestea au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza brut luna.
Dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie, conform dispozițiilor art. 329, alin. 3 din Codul d e procedură civilă, pentru instanță,
În ceea ce privește personalul auxiliar conex din cadrul căruia face parte și reclamantul angajat în calitate de conducător auto la Direcția Națională Anticorupție B - Serviciul Teritorial Craiova - Biroul Teritorial Tg. J, deși decizia nu menționează și personalul conex, în mod expres, ca beneficiind de dezlegările de drept ale deciziei, Curtea are în vedere următoarele considerente prin care apreciază că dispozițiile deciziei pronunțată în recursul în interesul legii sunt aplicabile și personalului conex:
Prin dispozițiile legii nr. 17/2006pentru modificarea și completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, la art. 3 se prevede că- (1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și grefieri informaticieni. (2) .
(3) Sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer."
Anterior șoferii nu erau incluși în categoria personalului conex, care, la acea dată cuprindea numai aprodul și agentul procedural.
OG nr. 8/2007, în vigoare de la data de 3 feb.2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției - act normativ pe care, de altfel, își întemeiază acțiunea reclamantul - îi este aplicabilă reclamantului de la data la care dispozițiile acestei ordonanțe -8/2007 se aplică și personalului conex, respectiv, data intrării în vigoare a OUG100/ din 4 octombrie 2007privind modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției.
Prin art. III al OUG100 /4 oct. 2007 privind modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției s-a introdus în Legea nr. 567/2004privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, după art. 90, articolul 901potrivit cărora prevederile prezentei legi se aplică în mod corespunzător și personalului conex al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea- astfel definit, adică personalul conex incluzând și funcția de șofer -, cu excepția dispozițiilor referitoare la pensionare.
Prin urmare, dispozițiile recursului în interesul legii se vor aplica și personalului conex, însă, de la data la care s-a făcut precizarea "asimilării" dispozițiilor legale aplicabile acestei categorii profesionale - respectiv prin OUG100/2007- adică de la data intrării în vigoare a acestui act normativ -din luna octombrie 2007.
De altfel, rațiunea "asimilării" acestei categorii de personal din instanțe rezidă în chiar definiția dată deexplicativ al limbii românetermenului " conex", pornind de la atribuțiile de serviciu pe care această categorie de personal le au în cadrul instanțelor
-"conex- care este alăturat prin natura sa, legat prin ceva comun, adiacent, contiguu", termenul fiind folosit cu privire la caracterizarea disciplinelor și profesiilor.
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege, inclusiv personalului conex, după cum s-a arătat.
Ulterior pronunțării deciziei nr. 21/2008 a Plenului Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu a fost edictată nicio normă juridică de abrogare a dispozițiilor legale în discuție, astfel încât pârâților le incumbă obligația corelativă acordării acestui spor până la intervenirea unei cauze de modificare sau stingere a dreptului reclamantului astfel constatat.
Referitor la critica privind subzistența dispozițiilor art.47 din 50/1996 - în lumina dezlegărilor de drept ale deciziei pronunțate în recursul în interesul legii, nr. 21/2008- numai până la 3 feb. 2007(data intrării în vigoare a OG8/2007) Curtea constată că este nefondată și urmează aoî nlătura pentru următoarele considerente:
- dezlegarea de drept conținută de recursul în interesul legii nu cuprinde un termen limită, de stingere a dreptului la sporul de risc și suprasolicitare;
- referitor la actele normative emise ulterior lui OG83/2000 privind salarizarea personalului instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, acte normative emise la un interval mare de timp de aproximativ 5 ani, urmează a fi făcute următoarele precizări:
a) prin G 177/2002 intrată în vigoare la 1 ian. 2003, prin art. 50 sunt abrogate dispozițiile privind salarizarea și alte drepturi ale personalului instanțelor judecătorești din Legea 50/1996, conținute de în capitolul I secțiunea Ial egii.
b) prin OG8/2007 intrată în vigoare la 3 feb. 2007 prin art. 30 lit. a) este abrogată legea 50/1996 cu modificările și completările ulterioare în forma existentă la acea dată.
- Decizia 21/2008 a este pronunțată ulterior emiterii celor două acte normative G 177/2002 și OG8/2007, împrejurare din care rezultă că acestea au fost avute în vedere la pronunțarea deciziei.
Din prezentarea modului cum s-au succedat în timp actele normative în discuție, rezultă indubitabil că, acestcaracter inoperant al abrogării dispozițiilor art. 47 din legea 50/1996 referitoare la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%,prin OG83/2000, statuat de decizia - obligatorie conform art. 329 alin. 3.civ. -se menține și ulterior actelor normative de abrogare legii 50/1996, deci și ulterior datei de 3 feb. 2007.
Raționamentul se impune pornind de la ipoteza juridică potrivit căreia cele două acte normative nu puteau abroga dispoziții considerate, la data emiterii lor - 1 ian. 2003, respectiv 3 feb.2007 - ca fiind deja abrogate prin OG83/2000.
Ipoteza contrarie ar conduce la concluzia că, transpunerea în practică, aplicarea pentru viitor - a dispozițiilor deciziei 21/2008 a este paralizată prin dispozițiile unui act normativ existent chiar la data pronunțării acestei decizii împrejurare care lipsește de substanță recursul în interesul legii precum și rațiunea pentru care însuși legiuitorul a considerat că personalului din justiție i se cuvine sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică - identificarea și evaluarea condițiilor în care această categorie de personal își desfășoară activitatea,condiții caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Cu alte cuvinte, dacă prin recursul în interesul legii s-a considerat a fi inoperantă abrogarea explicită a art. 47 din legea 50/1996, cu atât mai mult nu poate fi primită susținerea potrivit căreia la 3 feb. 2007 dispozițiile art. 47 din legea 50/1996 privind sporul de 50% au fost abrogate prin dispozițiile OG8/2007, dispoziții care fac trimitere la dispozițiile acestei legi dar care nu pot fi aceleași, privind sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, întrucât, practic, acest spor nu exista la 3 feb. 2007.
Referitor la criticile recurentei de la motivele II și III, este de precizat că, în discuție nu este o "suplimentare" a dreptului cuvenit în mod legal reclamantului,care să poată fi calificată drept ingerință în atribuțiile puterii legiuitoare ci, exigibilitatea sumelor solicitate ca urmare a constatării dreptului legal al reclamantului la sporul de 50%,evitarea altor procese viitoare, dar și protecția dreptului cuvenit reclamantului în raport cu fenomenul inflaționist, de natură să afecteze semnificativ suma concretă ce urmează a fi calculată reclamantului, ca echivalent al dreptului său.
La toate acestea se adaugă atitudinea procesuală constantă, de refuz al aplicării dispozițiilor legale privind sporul de 50% - atât anterior promovării prezentei cereri formulate, după pronunțarea Deciziei nr. 21/2008 a Plenului Înaltei Curți de Casație și Justiție cât și ulterior - dar și de intenția vădit manifestă a ordonatorilor principali de credite de a lua in considerare, ca fiind datorate, doar sumele pentru care personalul din justiție a obținut hotărâri judecătorești ce conțin sintagma "pentru viitor" sau "în continuare".
Această poziție s-a concretizat în declanșarea unor noi procese prin care se tinde la obținerea unei astfel de mențiuni deși, în mod evident, dreptul analizat își produce efectele până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a acestuia.
Dispozițiile legale invocate de recurentul pârât MINISTERUL PUBLIC din legea 500/2002 a finanțelor publice, nu sunt de natură să conducă la adoptarea unei alte soluții de către instanța de judecată întrucât, plata efectivă a sporului de 50% se realizează în baza unor titluri executorii - hotărâri judecătorești irevocabile cu putere de lege față de orice persoană sau autoritate din stat, iar alocarea sumelor necesare se poate realiza inclusiv prin procedeul rectificărilor bugetare conform art. 19 din Legea 500/2002, având ca destinație acoperirea pasivului financiar înregistrat după deschiderea exercițiului bugetar al anului în curs.
Cu privire la dispoziția operării sporului de 50% în carnetul de muncă al reclamantului, Curtea constată că soluția instanței de fond este, de asemenea corectă, aceste mențiuni impunându-se a se realiza chiar în temeiul dispozițiilor art. 11 din Decretul 92/1976 prin efectul repunerii în situația anterioară - și sub acest aspect - ca urmare a recursului în interesul legii - a dispozițiilor art. 47 din legea 50/1996, anterior ele fiind menționate în carnetele de muncă ale persoanelor îndreptățite la acordarea acestui spor tocmai datorită calculării sale la indemnizația brută lunară cuvenită salariatului.
Curtea constată a fi în întregime fondat recursul chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice, întrucât obținerea sumelor necesare pentru acordarea acestui spor către reclamant nu se realizează în virtutea unei obligații de garanție sau de despăgubire existentă între cele două ministere - MINISTERUL PUBLIC și Ministerul Finanțelor Publice ci în virtutea dispozițiilor Legii finanțelor publice, prin procedeul alocării unor sume pentru acoperirea cheltuielilor înscrise la bugetul de stat, inclusiv a celor de personal care se regăsesc în proiectele de buget ale ordonatorilor principali de credit cum este și MINISTERUL PUBLIC.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin.1 teza I rap. la art.304 punctul 9 și 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, recursul pârâtului MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE va fi admis și modificată sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantului și obligării pârâților precizați în dispozitivul sentinței recurate să achite sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică de 50% reclamantului începând cu 8 octombrie 2007 iar nu cu 1 februarie 2007.
Totodată, admițându-se în baza aceluiași temei juridic și recursul chematului în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, cererea de chemare în garanție formulată de pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎCCJ B ȘI DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, și chematul in garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, împotriva sentinței nr. 183 din 11 decembrie 2009, pronunțat de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția a II-a civilă și pt. conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE și reclamantul.
Modifică sentința civilă în sensul că admite în parte acțiunea, și obligă pârâții la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare începând cu data de 8.10.2007.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎCCJ B ȘI DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2009
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
Judecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Carmen
