Drepturi salariale (banesti). Decizia 3216/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.1774/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.3216/
Ședința publică din data de 12 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.7750 din data de 15.12.2008, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale Civilă, în dosarul nr.19235/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant prin apărător d-na avocat cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 10 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009 și intimata-pârâtă SC SA prin apărător, d-nul avocat Al. cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 11 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității declarării recursului și acordă cuvântul părților prezente pe acest aspect.
Recurentul-reclamant prin avocat având cuvântul arată că până în prezent nu a primit motivarea hotărârii judecătorești recurate, și față de această împrejurare, lasă soluționarea excepției invocate din oficiu, la aprecierea instanței.
Intimata-pârâtă SC SA prin avocat având cuvântul, solicită admiterea excepției tardivității, și pe cale de consecință, respingerea recursului ca tardiv formulat.
Curtea, reține cauza în pronunțare pe excepția tardivității declarării recursului.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7750/15.12.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea formulata de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA, ca neîntemeiată.
În considerente a reținut că voința reala a părților la data încheierii contractelor colective de muncă ulterioare anului 2003, când au preluat alin.2 al art. 168, articol care se referea la drepturile aferente anului 2003, a fost aceea de a sublinia că suplimentările salariale de Paști și de C, pentru anii 2004-2005, respectiv 2006-2007 sunt drepturi ce încă din anul 2003 au fost incluse în salariul de bază și urmează să fie executate în acest mod și în acești ani, deci prin includere în salariul de bază. Acesta a fost scopul preluării în mod identic a unui alineat care, la prima vedere, ar părea anacronic. Sesizând exprimarea defectuoasa din actul adițional încheiat pentru anul 2004, la negocierea contractului colectiv de muncă pentru anul 2005, părțile au modificat alin. 2, precizând că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Voința părților a fost aceea de a stabili, dacă începând cu anul 2003, suplimentările ce fac obiectul pretențiilor deduse judecații au fost incluse în salariul de bază. Este de remarcat și faptul că în modificarea intervenită în anul 2006 se folosește timpul trecut (au fost introduse), care alături de sintagma "în anul 2003", determină interpretarea menționată.
În sprijinul acestei interpretări vine și hotărârea Comisiei Paritare, căreia i-a fost supus spre interpretare alin. 2 al art. 168, în iunie 2007. La data hotărârii respective, alin. 2 era înserat în aceeași formă în cuprinsul contractului colectiv de muncă aplicabil pe anul 2007.
Comisia Paritară SA, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă, a interpretat clauza din art. 168 alin.2 din Contractul Colectiv de muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004 - 2006, în sensul că, începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin.1, care urmau a fi acordate angajaților sub această formă. În nota ce consemnează rezultatul interpretării se arata că, începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de baza ale angajaților, părțile contractului au înțeles că art. 168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de baza, ca întreg. ulterioare au privit majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta au rezultat după includerea primelor.
Decizia Comisiei Paritare reprezintă o convenție în sensul prevederilor art.969 Cod civil, dintre patronat și sindicat, ale cărei dispoziții sunt obligatorii pentru părți, deci și pentru reclamantă, față de prevederile art.239, art. 241 și art.243 din Codul muncii.
În concluzie, voința reală a părților pentru perioada la care se referă pretențiile reclamantei a fost de a stabili că și în anii 2005 și 2006 suplimentările salariale rămân incluse în salariul de bază, includere care a avut loc în anul 2003.
Această situație rezultă și din faptul că a operat o creștere a salariului mediu brut, situație față de care se înlătură susținerea reclamantei, că nu a primit suplimentările de Paști și de C, drepturi care nu au fost excluse pentru viitor din salariul de bază negociat de părți în anul 2003.
Deși a fost semnat la data de 18.06.2007, scopul acordului încheiat de comisia paritară a fost de a da o interpretare unică și eficientă dispozițiilor art.168 alin.1 și alin.2 pentru perioada 2004-2007, fiind doar un acord cu privire la interpretarea clauzelor neclare ale unui contract, potrivit voinței lor comune la data încheierii actului, și anume că sistemul introdus în anul 2003 prin alin.2 al art.168 a fost preluat în contractele colective ulterioare și că se va aplica și în continuare, până la alte modificări.
De altfel, interpretarea dată de Comisia Paritară are valoarea unei interpretări ce provine de la înșiși semnatarii actului juridic în cauză și, pe cale de consecință, o asemenea interpretare este obligatorie pentru părți.
Nu se poate reține că aceasta interpretare sau introducerea aliniatului 2 al art.168 al Contractului Colectiv de Muncă ar reprezenta o tranzacție prin care salariatul ar fi renunțat la drepturile recunoscute prin lege sau că acestea le-ar fi fost limitate, întrucât, pe de-o parte, dreptul la prime de C și Paști nu este un drept ce izvorăște din lege, ci din contractul colectiv de muncă, astfel cum a fost negociat de părți, iar o eventuală nelegalitate a clauzei prin care s-a stabilit includerea acestor suplimentări în salariul de baza al salariaților putea fi invocată de aceștia doar pe perioada existenței contractului. Pe de altă parte, aceste drepturi nu au fost înlăturate, ci s-au executat prin includerea lor în salariul de bază al fiecărui salariat.
Clauza cuprinsă în art.168 alin.2 din Contractele colective de muncă aplicabile pe anii 2004-2007 este o clauza îndoielnică, motiv pentru care interpretarea acesteia se face și potrivit art.978 Cod civil. În acest sens, clauza îndoielnică se interpretează în înțelesul în care aceasta produce un efect.
Menținerea alin. 2 în contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2004, cu aceeași formulare, nu se poate interpreta decât în sensul că începând cu anul 2003, suplimentările de la alin. 1 au fost incluse în salariul de baza deoarece numai în acest sens clauza ar avea un efect. O interpretare contrară, în sensul că doar pentru anul 2003 suplimentările au fost incluse, ar lipsi de orice efect alin. 2, în condițiile în care acesta este preluat în toate contractele colective de muncă ce stabilesc drepturi și obligații pentru anii ulterior anului 2003, an la care se referă acest alineat.
Preluarea nu este deci accidentală, ci a fost voită tocmai pentru a clarifica situația drepturilor prevăzute la alineatul precedent.
În concluzie, se constată că reclamantul a beneficiat de drepturile solicitate prin acțiune, conform clauzelor din Contractele Colective de Muncă aplicabile pe perioada dedusă judecății, interpretate de Comisia Paritară, având în vedere și regulile de interpretare ale contractelor, față de prevederile art.969, 977, 978, 982, 983 Cod civil, motiv pentru care s-a dispus respingerea cererii de chemare în judecată.
În raport de soluția ce urmează a se pronunța pe primul capăt din cererea de chemare în judecată și de prevederile art. 161 alin.4 din Codul muncii, instanța a respins și cererea accesorie privind obligarea actualizarea sumelor cu indicele de inflație.
Pentru aceste considerente, s-a respins cererea ca neîntemeiată și s-a luat act că pârâta nu solicita cheltuieli de judecată.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că în fapt, prin hotărârea atacată instanța de fond a respins cererea recurentului de chemare în judecată, ca neîntemeiata, realizând prin sentința pronunțată, un mijloc legal prin care angajatorii să fie absolviți de orice răspundere cu privire la nerespectarea CCM, precum și a normelor legale în vigoare.
Față de cererea introductiva de instanța capătul 1, privind obligarea SA la plata suplimentarilor salariale de Paști și C, în cuantumul și pentru perioada arătată pentru fiecare salariat, instanța a motivat respingerea acestuia pornind de la situația că instanța este chemată să stabilească cu privire Ia voința internă a părților dată de sensul a doua prepoziții, respectiv "pentru" și "în", prepoziții care dau forță obligatorie dispoziției contractuale invocate. Greșit instanța a fost investită cu o cerere privind acordarea de suplimentari salariale, pe perioade determinate și cu temei izvorât din voința părților (Contractul Colectiv de Muncă). Or, în cauză, voința salariaților este cea exprimată prin cererea introductivă de instanță, neputând fi interpretată de instanță nici pro nici contra și nici nu poate fi complinită de către aceasta, în raport de textele legale care în mod normal trebuiau aplicate.
Se poate lesne observa că, în ceea ce privește dispozițiile art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul SC SA pe anul 2004, sunt clare, respectiv "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalități de acordare, condițiilor, criteriilor si beneficiarilor" iar prin alin.2 al aceluiași text se stabilește "că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu.
Având în vedere dispozițiile legale aplicabile, art.1 alin. 1 din Legea nr.130/1999, art.31 din Legea nr.130/1999, art.236 alin.4 Codul muncii, raportate la înscrisurile depuse de către societatea pârâtă ca făcând parte din apărările lor, acestea nu au făcut altceva decât să vizeze o reinterpretare forțată a clauzei cuprinse în art.168 alin.1 și 2 din CCM Ia nivel de unitate, situație realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual", și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii. Tot ceea ce poate fi reținut de către instanță, este situația că aceste suplimentari salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, deși nici această situație nu este demonstrată, ci doar interpretată. Reținerea de către instanță în motivarea sa, că în ceea ce privește hotărârea Comisiei Paritare, reprezintă o convenție in sensul prevederilor art.969 Cod civil, dispozițiile acesteia fiind obligatorii pentru părți, este vădit eronata, astfel că nu poate fi avută în vedere atâta timp cât aceasta nu are un caracter obligatoriu, neflind altceva decât o modificare a clauzei contractuale. Ori, această hotărâre contravine însuși scopului și esenței interpretării de a lamuri anumite prevederi, fără ca această lămurire să însemne o modificare a prevederii în cauză. De asememnea, se poate observa că este imposibil a face aplicarea unui text retroactiv, putând produce cel mult efecte pentru viitor.
Conform art.232 din CCM pe, drepturile salariaților nu pot face obiectul unei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate împotriva oricăror încălcări, abuzuri ori arbitrarii, or, aceste plăți s-au acordat în mod arbitrar, tocmai pentru că unii salariații disponibilizați au încasat aceste plăți compensatorii integral, iar altora nu li s-au acordat aceste plăți.
Raportat la motivele arătate, recurentul solicită admiterea recursului formulat, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond admiterea cererii așa cum a fost formulată, cu consecințele aferente.
Cercetând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că la termenul de judecată din 12.05.2009 a invocat din oficiu excepția de tardivitate a declarării recursului.
Într-adevăr, din dovada de primire și procesul-verbal de predare aflate la fila 271 a dosarului de fond, rezultă că hotărârea atacată a fost comunicată recurentului la data de 31.12.2008, față de care, declararea recursului, conform vizei aplicate de Tribunalul Teleorman, la data de 25.02.2009, s-a făcut cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut în cazul conflictelor de drepturi de art. 80 din Legea nr. 168/1999 și calculat, potrivit art. 101 alin. 1 pr. civ, pe zile libere, acesta expirând la data de 11.01.2009 și propagându-se până la sfârșitul zilei de 12.01.2009, ca primă zi lucrătoare care a urmat.
În consecință, excepția invocată va fi admisă, iar recursul se va respinge, ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.7750 din data de 15.12.2008, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale Civilă, în dosarul nr.19235/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.05.2009.
PREȘDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
llie - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored.
2/ ex.21. 05.2009
Jud. fond:
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
