Drepturi salariale (banesti). Decizia 3285/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3285
Ședința publică de la 20 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de reclamanții, recurent, (), (), și pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr. 1536 din 06.12.2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, se trece la soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința civilă nr.1536 din 06.12.2007 pronunțată de TRIBUNALUL MEHEDINȚI în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, ( ), și pe pârâtele MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CURTEA DE APEL CRAIOVA.
A obligat pârâtele Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA și TRIBUNALUL MEHEDINȚI la plata către reclamanți a sporului de suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută de încadrare pentru perioada 16.10.2004 până în prezent, actualizat cu rata indicelui de inflație până la data efectuării plății efective.
A respins acțiunea față de pârâtele Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a se pronunța astfel, s-au reținut următoarele:
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.59/1996.
Insă OG nr.83/2000, reprezintă o ordonanță ordinară, iar domeniul referitor la salarizare nu putea fi reglementat decât prin lege organică, astfel că, au fost încălcate dispozițiile art.114 din Constituția României, în vigoare la aceea dată.
In domeniul raporturilor de muncă, se cuprinde și salariul, ca un element esențial al acestora, astfel că problema salarizării personalului din organele autorității judecătorești, printre care și judecătorii, trebuia reglementată numai prin lege organică, nu printr-o lege ordinară, așa cum s-a procedat, în dezacord cu prevederile constituționale menționate mai sus.
Prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, prin încălcarea principiului ierarhiei actelor juridice prev. de art.4 din Legea nr.24/2000.
Ordonanța de urgență este un act normativ de nivel inferior legilor organice, astfel că, abrogarea, sau după caz, modificarea și completarea printr-un asemenea act a unei legi organice, este în vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, așa cum s-a arătat mai sus, iar necesitatea respectării principiului, protecției încrederii în stat, implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare, de același nivel, sau de nivel superior și cer eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal, să se bucure de ele.
Prevederile OG nr.83/2000, încalcă și dispozițiile Constituției menționate mai sus, ca și ale art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece măsura adoptată prin ordonanță nu este proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere însăși existenței dreptului.
La data stabilirii acestui drept, în baza art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi.
In același sens, dispozițiile art. 155, 165, 236, 239 și 241 pct.1 lit.d din Codul muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat în termen legal și motivat recurs atât reclamanții cât și pârâtul Ministerul Justiției.
În motivarea recursului lor reclamanții au arătat că TRIBUNALUL MEHEDINȚIa făcut aplicare greșită a dispoz.art.304 pct.9 pr.civ. întrucât potrivit art.47 din Legea 50/1996 modificată prin OG nr.56/1997, OUG 75/1997 și Legea 154/1998, pentru risc și suprasolicitare psihică, personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar.
Acest drept, reglementat de art.47 din lege a rămas în vigoare și după data abrogării exprese prin OG 83/2000, întrucât acest articol a fost abrogat printr-un act normativ cu forță juridică de eficiență inferioară cu actul normativ prin care a fost acordat.
Sporul de 50% de risc șu suprasolicitare psihică este un drept de creanță, un bun în sistemul european, susceptibil de a fi protejat de art.1 din primul Protocol Adițional al CEDO, ratificat în România prin Legea 30/1994.
Ministerul Justiției a arătat în motivarea recursului că hotărârea pronunțată de TRIBUNALUL MEHEDINȚI este criticabilă pentru motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7 și 9 pr.civ.
În primul rând art.47 din Legea 50/1996 prevedea că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Art.47 din Legea 50/1996 a fost abrogat total și explicit prin OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizare și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
TRIBUNALUL MEHEDINȚIa reținut incorect că abrogarea realizată de OG 83/2000 a încălcat dispoz.Legii nr.24/2000 și ale Constituției deoarece OG 83/2000 a abrogat expres și în totalitate art.47 din Legea nr.50/1996.
S-a mai arătat în motivarea recursului că finalitatea modificării legislației nu a fost în nici un caz diminuarea drepturilor salariale ci dimpotrivă creșterea acestora, însă în cadrul unui nou sistem de salarizare bazat pe principii noi prin includerea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și a altor sporuri în indemnizația unică de care beneficiau reclamanții la acel moment.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 pr.civ. Curtea reține că cele două recursuri sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Sporul de 50 % solicitat de către intimații reclamanți a fost reglementat de art.47 din Legea 50/1996, text în conformitate cu care, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar.
Prin articolul 1 pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 a fost abrogat expres art.47 din Legea nr.50/1996, dar abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă.
Astfel, potrivit art.107 alin.3 din Constituția României la acea dată, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.
În baza acestei dispoziții constituționale, prin art.1 din Legea nr.125/2000 guvernul a fost abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996. Cu toate acestea prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996. În acest fel au fost încălcate prevederile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca evenimente legislative distincte.
Rezultă așadar, că în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr.50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ. Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuie prevăzute expres în cuprinsul legii de abilitare.
Indiferent de finalitatea pe care a avut-o OG 83/2000, abrogarea prin acest act normativ a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care nu poate produce efecte.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele internaționale și legile interne au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Conform art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art.1, iar acest drept trebuie să existe în patrimoniul celui care invocă protecția sa.
Așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au rămas în vigoare și după adoptarea OG 83/2000, ca urmare a faptului că abrogarea lor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că dreptul de creanță ce se cere a fi ocrotit există în patrimoniul intimaților reclamanți.
Curtea, reține că există conflict între art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 și art.1 din Protocolul Adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text de lege.
În acest sens, a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care a pronunțat decizia nr.XXI în dosarul nr.5/2008 prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Așa fiind, Curtea reține că recursul Ministerului Justiției nu este fondat, astfel că îl va respinge.
În ceea ce privește recursul formulat de reclamanți, se constată că și acesta este nefondat întrucât instanța de fond în mod corect a respins capătul de cerere privind acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în continuare, întrucât această solicitare se referă la un drept viitor, care nu s-a născut încă, iar condițiile cerute pentru a se putea obține repararea prejudiciului impun caracterul cert al acestuia, iar în cazul prejudiciului viitor acesta să fie susceptibil de evaluare, această condiție din urmă nefiind întrunită avându-se în vedere evoluția raporturilor juridice dintre părți și a modificărilor legislative în acest domeniu.
Se mai reține că în legătură cu incidența dispozițiilor art.1 din Protocolul 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, Comisia a stabilit că acest protocol nu recunoaște dreptul de a devenii proprietarul uni bun, ce se aplică numai cu privire la bunurile actuale ale reclamantului, care nu se poate plânge de o atingere a dreptului său de proprietate, câtă vreme nu demonstrează existența lui.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea urmează ca în baza art.312 pr.civ. să respingă ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanții, (), (), și pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr. 1536 din 06.12.2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.DV
Ex.2/MC/20.06.2008
Jud.fond.
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Marin Panduru, Ioana Moțățăianu
