Drepturi salariale (banesti). Decizia 335/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 335/R-CM
Ședința publică din 16 aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
JUDECĂTOR 3: Florica
Judecător: -
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de reclamanții, -. -, -, -, și, cu domiciliul ales în Pitești,-, județul A și de către pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR-PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.147/CM din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile, respectiv recurenții-reclamanți:, G,., a, G și, precum și reprezentanții recurentului-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A și al intimatei-pârâte Curtea de Conturi a României.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură al instanței, cerere de amânare a cauzei pentru a-i fi comunicate motivele de recurs, formulată de intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României, precum și întâmpinare, cu copii pentru comunicare.
Curtea, respinge cererea de amânare a cauzei pentru a-i fi comunicate motivele de recurs, formulată de intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României, la data de 11 aprilie 2008, având în vedere faptul că, aceasta și-a formulat apărările necesare prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 14 aprilie 2008.
Curtea, având în vedere actele și lucrările de la dosar, constată recursurile în stare de judecată și le reține în vederea soluționării, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție. F
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin cererea formulată la data de 31.01.2008 reclamanții, G, G, au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR, să se dispună completarea sentinței civile nr. 70/CM/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, în sensul de a se pronunța și asupra capătului doi al acțiunii, respectiv acordarea sporului de 75%, similar personalului din cadrul Autorității de audit, începând cu 2005 și până la achitarea acestuia.
În motivarea cererii reclamanții au susținut că tribunalul a omis să se pronunțe asupra acestui capăt d cerere.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.147/CM din 22.02.2008 a respins cererea formulată de reclamanți, de completare a sentinței civile nr. 70/CM/29.01.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 12.11.2007, reclamanții au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați:
- pârâta Curtea de Conturi a României la plata sporului de vechime pe perioada 01.11.2000-31.05.2003, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective;
- pârâta Curtea de Conturi a României la plata sporului de 75%, spor similar personalului din cadrul Autorității de audit de pe lângă Curtea de Conturi a României, începând cu anul 2005 și până la achitarea acestuia;
- pârâta Curtea de Conturi a României să corecteze încadrările salariale ale controlorilor financiari pentru perioada 01.11.2000-31.05.2003, potrivit valorii de referință sectorială, pentru funcțiile de demnitate publică și a sporului de vechime cuvenit și menținerea în continuare a acestor drepturi;
- pârâta Curtea de Conturi a României să facă rectificările corespunzătoare în carnetele de muncă în funcție de admiterea capetelor de acțiune;
- pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze celeilalte pârâte fondurile necesare achitării drepturilor de mai sus;
- la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 70/CM/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Argeșs -a admis în parte acțiunea reclamanților, fiind obligată pârâta Curtea de Conturi a României să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de vechime pentru perioada 01.11.2000 - 31.05.2003, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. Prin aceeași sentință a fost obligată pârâta Curtea de Conturi a României să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce pârâtei Curtea de Conturi a României fondurile necesare achitării drepturilor bănești reprezentând sporul de vechime, fiind respinsă cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată.
Acțiunea a fost admisă doar în parte, numai pentru sporul de vechime, fiind respinsă solicitarea reclamanților privind acordarea sporului de 75%, fiind motivat acest aspect, pe larg, în considerentele sentinței sus menționată.
Este adevărat că minuta nu cuprinde în mod expres mențiunea că s-a respins acest capăt de cerere dar acest lucru rezultă din însuși faptul că acțiunea a fost admisă doar în parte.
Este vorba în cauză nu despre o omisiune de pronunțare asupra unui capăt de cerere, ci de o tehnică specifică de redactare a unei minute.
În consecință, tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.2811alin.1 pr.civ. respingând cererea de completare dispozitivului sentinței civile nr. 70/CM/29.01.2008.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin recursul declarat de reclamanți, întemeiat pe disp. art.304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, se critică sentința de la fond, arătându-se că în mod greșit a fost respins capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea Curții de Conturi a României la plata sporului de 75 %.
În primul motiv de recurs întemeiat pe disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă se susține că hotărârea este lipsită de temei legal, dată cu încălcarea sau aplicarea greșită legii, invocându-se și disp. art.304 pct.7 Cod procedură civilă, arătându-se că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinzând în același timp motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Astfel, se susține că au fost încălcate disp. art.16 alin.1 din Constituția României, în care se arată că cetățenii sunt egali în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, precum și disp. art.5 din Codul muncii, prin care se instituie principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, interzicându-se discriminarea de orice fel. Au fost încălcate și disp. art.6 alin.2 din Codul muncii, care prevede că tuturor salariaților le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală, dispoziții legale prev. și în art.23 alin.2 din Declarația. potrivit căreia toți oameni au dreptul, fără nici o discriminare la salariu egal pentru muncă egală, precum și în art.2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și art.4 din Carta Socială Europeană, revizuită.
Se susține că prin Legea nr.200/2005 de aprobare a OUG nr.22/2005, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a fost constituită pe lângă aceasta Autoritatea de Audit pentru fondurile acordate României de Uniunea Europeană, prin programele și și pentru fondurile ce vor fi acordate în perioada post-aderare.
Potrivit art.145alin.1 din actul normativ amintit, salarizarea personalului din cadrul Autorității de Audit se face în conformitate cu legislația privind salarizarea personalului din cadrul Curții de Conturi și cu Legea nr.490/2004, privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare.
Se menționează faptul că, salariații, respectiv controlorii financiari încadrați la Autoritatea de Audit au aceleași studii și pregătire ca recurenții și beneficiază de o majorare a indemnizației de 75 % față de ceilalți controlori din cadrul Curții de Conturi a României, potrivit art.2 din Legea nr.490/2004 și art.3 din HG nr.170/2005.
Pentru susținerea criticilor aduse, recurenții fac referire la Raportul de Audit asupra situațiilor financiare întocmite la 31.12.2005 de Primăria T, prin care echipa de audit, formată din, și, recurenți în prezenta cauză, încadrați în funcția de controlori financiari la Curtea de Conturi, raport prin care s-a efectuat auditul financiar și de regularitate a situațiilor financiare.
Recurenții susțin că, deși nu fac parte din personalul din cadrul Autorității de Audit, au verificat și fonduri externe nerambursabile PHARE 2001 - cheltuieli din finanțări externe nerambursabile, fără primi vreun spor.
Se susține că, s-a considerat, și pentru alte categorii profesionale, că neacordarea sporurilor unor angajați aflați în situații asemănătoare cu alți angajați, încălcarea dispozițiilor legale și crearea discriminării, cum ar fi situația magistraților privind sporul de 30 - 40 %; situația grefierilor privind sporul de 10 %; sporul de confidențialitate de până la 15 %, prevăzut pentru magistrați; stimulentele financiare neacordate pentru magistrați și asistenții judiciari.
De asemenea, se exemplifică, cu sentința civilă nr.4/R/2008 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosar nr-, prin care s- constatat existența unui tratament discriminatoriu între controlorii financiar aparținând aceluiași sistem, în legătură cu aplicarea sporului de 75 % la indemnizație, care se acordă numai personalului din cadrul Autorității de Audit de pe lângă Curtea de Conturi a României.
Se susține că în mod greșit s-a apreciat că există două categorii de personal care nu îndeplinesc aceleași sarcini, recurenții îndeplinind sarcini similare, de complexitate identică, așa cum rezultă din programele de activitate pe anii 2005, 2006, 2007.
Recurenții susțin că diferențierea salariilor este posibilă numai în raport de nivelul studiilor, treptelor și gradelor profesionale, calitatea și cantitatea muncii, precum și în raport de condițiile de muncă, susținând că aceștia au aceleași atribuții cu colegii din cadrul Autorității de Audit, iar prin neacordarea sporului de 75 %, aceștia sunt discriminați.
Prin recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, întemeiat pe disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă, se susține că, hotărârea de la fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, în mod greșit a fost respinsă excepția invocată de acest recurent, privind lipsa calității procesuale pasive. Se susține că, recurentul nu are raporturi de muncă cu reclamanții, salariați ai Curții de Conturi, invocându-se disp. art.25 din Decretul nr.31/1954 și art.3 A(48) din HG nr.386/2007, privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, susținându-se că s-a făcut o gravă eroare când s-a reținut că recurentul poate fi confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
În realitate recurentul răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr.500/2002, fiind ordonator principal de credite, așa cum este și Președintele Curții de Conturi a României.
În altă ordine de idei, recurentul consideră că este inadmisibil capătul de cerere referitor la obligarea acestuia de include în bugetul de stat și a vira fondurile necesare achitării drepturilor bănești ale reclamanților.
Pe de altă parte, între acest recurent și Curtea de Conturi nu există o obligație de garanție.
În recurs au fost depuse hotărâri judecătorești pronunțate de Curtea de Apel Galați, Tribunalul Bihor.
Prin întâmpinarea depusă la data de 14.04.2008, Curtea de Conturi a României solicită respingerea recursului formulat de reclamanți ca nefondat, susținându-se că nu fost recunoscut sporul de 75 % și pentru controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi, iar pentru ca aceștia să beneficieze de sporul amintit este obligatoriu avizul Ministerului Economiei și Finanțelor, singurul competent în stabilirea structurilor și a personalului privind gestionarea fondurilor comunitare, aviz pe care Curtea de Conturi a României nu îl are în prezent.
Curtea, analizând cele două recursuri prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că recursul declarat de reclamanți este fondat, urmând a-l admite ca atare, în baza art.312 Cod procedură civilă, în sensul că se va admite acțiunea și pentru sporul de 75 %, cu menținerea în rest a sentinței, iar recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat, urmând a-l respinge ca atare.
Cu privire la recursul declarat de către reclamanți, instanța reține următoarea situație:
Motivul de recurs întemeiat pe disp. art.304 pct.7 Cod procedură civilă este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare, constatându-se că hotărârea de la fond cuprinde motivele pe care se sprijină, neexistând o motivare contradictorie ori străină de natura pricinii, motiv de recurs care nu a fost dezvoltat de către recurenți.
Celălalt motiv de recurs întemeiat pe disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă este întemeiat, urmând a-l admite ca atare, reținându-se că instanța de fond a pronunțat o sentință lipsită de temei legal, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în privința capătului de cerere referitor la sporul de 75%.
Reclamanții dețin calitatea de controlori financiari la Camera de Conturi a județului A, ce face parte din Curtea de Conturi a României.
Prin Legea nr.200/2005 de aprobare OUG nr.22/2005, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, pe lângă această instituție a fost înființată Autoritatea de Audit, pentru fondurile acordate României de Uniunea Europeană, prin programele și SAPARD și pentru fondurile ce vor fi acordate în perioada post-aderare.
Se constată că recurenții - reclamanți ocupă aceleași funcții ca și controlorii din cadrul Autorității de Audit, desfășurându-și activitatea în cadrul aceleiași instituții, fiindu-le aplicabile aceleași reglementări legale, încât, nelegal, recurenții sunt privați de neacordarea indemnizației de 75 %, prevăzută de HG nr.170/2005. În acordarea drepturilor salariale fost luat drept criteriu natura unor obiective, pe care o parte dintre controlorii financiari erau desemnați să le verifice, pe o anumită perioadă a carierei acestora, ceea ce nu are justificare în acordarea sporului de 75 % numai pentru controlorii financiari din cadrul Autorității de Audit, având în vedere specificul atribuțiilor de ansamblu, pe care le au toți controlorii financiari, și care necesită aceeași pregătire de specialitate, experiență, responsabilitate profesională, precum și risc identic în exercitarea sarcinilor de serviciu.
Procedându-se în acest mod, respectiv acordarea sporului de 75 % doar pentru controlorii financiari încadrați la Autoritatea de Audit, se încalcă dispozițiile constituționale, respectiv art.16 alin.1; disp. art.5 și art.6 alin.2 din Codul muncii; disp. art.2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și art.4 din Carta Socială Europeană.
De reținut faptul că, după aderarea României la Uniunea Europeană, respectiv după data de 1.01.2007, legislația comunitară a dobândit o importanță deosebită în dreptul intern, fiind aplicabile în cauza de față disp. art.249 alin.2 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, precum și disp. art.292 - 293 din Legea nr.53/2003, modificată.
Se constată că, între auditori și controlori nu poate exista un tratament diferențial sau criterii de apreciere diferite, deoarece toți aparțin aceleiași categorii și îndeplinesc o funcție similară, cu atribuții similare, încât recurenții sunt îndreptățiți să primească indemnizația de 75 %, de care beneficiază colegii acestora.
Singurele obiective și elemente care pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă, însă această diferențiere se poate reflecta numai în indemnizația de bază, partea fixă a salariului, nu și în sporurile salariale care au obiective și elemente cu totul speciale și specifice.
Prin neacordarea acestei indemnizații, respectiv 75 %, controlorii financiari sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică, care fundamentează acest drept salarial și pentru restul auditorilor financiari.
Pe de altă parte, dispozițiile art.1 din OG nr.137/2000 prevăd că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, etc., care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social sau cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
În art.2 alin.2 din actul normativ amintit se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prev. la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care acestea sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Se constată existența unui criteriu de diferențiere nelegal și discriminatoriu în cauza de față, prin luarea în considerare naturii unor obiective pe care o parte dintre controlorii financiari erau desemnați să le verifice, pe o perioadă a carierei acestora, situația care nu are justificare, atâta timp cât specificul atribuțiilor de ansamblu pe care le au toți controlorii financiari, în întregul lor, necesită aceeași pregătire de specialitate și experiență, responsabilitate profesională, echivalentă și risc identic în exercitarea sarcinilor de serviciu.
În consecință, se apreciază că acțiunea reclamanților în legătură cu indemnizația de 75 % este întemeiată, urmând admite și acest capăt de cerere și a obliga pe pârâți să aloce și să plătească recurenților drepturile bănești reprezentând indemnizația de 75 %, începând cu anul 2005 și până la achitarea acesteia.
Cât privește recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă se constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, dată fără încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, în mod temeinic s-a considerat că acest recurent are calitate procesuală pasivă, deoarece potrivit Legii nr.500/2002, a HG nr.208/2005 și HG nr.386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Rolul recurentului este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elabora proiectele de rectificare a acestor bugete.
De asemenea, calitatea procesuală a recurentului se justifică și prin disp. art.1 din OG nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora, cu titlu de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Drept urmare, excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor la obligarea recurentului de a include în bugetul de stat și de a vira fondurile necesare achitării drepturilor bănești ale reclamanților, este neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare, pentru considerentele arătate.
Se va menține în rest sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanții, -. -, -, -, și, împotriva sentinței civile nr.147/CM din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Modifică, în parte, sentința în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanții amintiți și pentru sporul de 75%, care va fi acordat începând cu anul 2005 și până la achitarea acestuia.
Menține în rest sentința.
Respinge, ca nefondat, recursul pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex/6.05.2008
Jud. fond:
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica
