Drepturi salariale (banesti). Decizia 339/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 339/
Ședința publică de la 12 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI, cu sediul în B, sector 1,--24, împotriva sentinței civile nr. 219/13.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în G,-, -. 1,. 5, jud. G și chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit: recurenta pârâtă CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI, intimatul reclamant și intimatul chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la primul termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; citat cu copia motivelor de recurs, intimatul reclamant a depus întâmpinare; recurenta pârâtă în cadrul motivelor de recurs și intimatul reclamant în întâmpinare, ambii au solicitat judecarea cauzei în lipsă; s-a atașat procesul-verbal încheiat cu ocazia modificării compunerii completului de judecată, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că prin motivele de recurs pârâta Curtea de Conturi a României și prin întâmpinare intimatul reclamant, ambii au solicitat judecarea în lipsă, o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil înregistrat sub nr- la Curtea de APEL GALAȚI Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 219/13.02.2008 Tribunalul Galația admis acțiunea, a obligat pe pârâta Curtea de Conturi a României către reclamant la plata drepturilor salariale reprezentând 40 % din indemnizația de încadrare brută lunară, actualizată în funcție de rata inflației la data plății efective pentru perioada 27.12.2004 - 27.07.2005.
A respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune, ca nefondată.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată de reclamant s- solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând 40% din indemnizația de încadrare lunară pentru perioada 27.12.2004-27.07.2005, actualizate cu rata inflației la data plății.
În fapt a arătat ca a îndeplinit funcția de procuror financiar pe lângă Camera de Conturi Județeană G până la data de 27.07.2005, în toată această perioadă fiind salarizat în baza legilor care asigurau salarizarea magistraților.
A arătat că în baza disp. art. 28 alin. 1- 4 din OUG nr. 43/2002, aprobată prin Legea nr. 503/2002 și ulterior în temeiul disp. OUG nr. 24/2004, magistrații care instrumentează infracțiuni de corupție primesc un spor la salariu de 30%, respectiv 40%, din indemnizația de încadrare lunară.
A mai arătat că aceste dispoziții creează o discriminare între magistrații care cercetează infracțiuni de corupție și ceilalți magistrați, întrucât cei în favoarea cărora au fost instituite măsurile de mai sus nu au o specializare deosebită față de reclamanții magistrați, și nici cauzele, pentru soluționarea cărora se acordă sporul de 30%, respectiv 40% ( de corupție), nu sunt mai complexe decât celelalte cauze pe care le soluționează ceilalți magistrați.
A învederat că scopul pentru care a fost legiferat sporul, nu justifică acordarea lui numai unei părți dintre magistrați cu atât mai mult cu cât acordarea lui nu s-a extins și la toți procurorii și judecătorii de la Parchetul si respectiv instanța, de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A susținut că potrivit art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului este garantat dreptul tuturor oamenilor fără nici o discriminare la un salariu egal prin muncă egală iar pe plan național acest principiu își găsește consacrarea în dispozițiile OUG nr. 137/2000, aprobată prin Legea nr. 48/2002, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, act normativ care stipulează printre alte principii și principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminărilor și garantarea respectării acestor principii prin exercitarea drepturilor și libertăților fundamentale.
În drept a invocat disp. OUG nr. 43/2002, OUG nr. 24/2004 și OUG nr. 137/2000.
Pârâta CURTEA de CONTURI a ROMANIEI a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că în ce privește solicitarea reclamantului privind acordarea sporului de 40% din salariul de bază se acorda prin Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție care a instituit în art. 29 alin. 2 sporul de 40% pentru judecătorii care compun completele specializate și procurorii care funcționează în cadrul Secției de combatere a corupției și criminalității organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, pentru polițiștii și specialiștii detașați în cadrul acestei secții.
A arătat că Ordonanța nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție a abrogat art. 28 și 29 din Legea nr. 78/2000 și a prevăzut în art. 28 alin. 4 că personalul prevăzut la alin. 1-3, adică procurorii din cadrul Parchetului Național Anticorupție, specialiștii, ofițerii de poliție judiciară și judecătorii care compun complete specializate în infracțiunile de corupție primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară, respectiv solda lunară, în cazul ofițerilor de poliție judiciară, fiind astfel enumerate în mod limitativ categoriile de persoane care beneficiază de acest spor.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților reia, în art. 11 alin. 1 aceste prevederi în ceea ce privește pe judecătorii care compun completele specializate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003 și extinde acordarea sporului de 30% și în ceea ce privește pe procurori, făcând referire expresă la cei care participă la ședințele de judecată ale completelor specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție.
A învederat că volumul și condițiile de la locul de munca în care și-au desfășurat activitatea judecătorii si procurorii financiari au fost condiții normale de munca ca la oricare instanța de judecata si nu deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase așa cum sunt arătate în art. 11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002, articol ce stabilește drepturi pentru o anumita categorie de magistrați.
Pârâta CURTEA de CONTURI a ROMANIEI a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru ca, în cazul în care se va admite cererea reclamantului, să fie obligată chemata în garanție la alocarea sumelor datorată reclamantului.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP Gaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii pentru lipsa calitate procesuala pasiva deoarece potrivit art. 14, 19 și 35 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice "Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și ale bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an" sens în care nu are atribuții privind salarizarea reclamantului iar bugetul este aprobat doar prin lege instanța nefiind îndrituită a dispune rectificarea acestuia.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a îndeplinit funcția de procuror financiar pe lângă Camera de Conturi Județeană G, fiind salarizat prin asimilare cu magistrații.
Prin decizia nr. 516/24.11.2004 a Curții Constituționale a României, decizie obligatorie, s-a stabilit ca urmare a aplicării dispozițiilor OUG nr. 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi, procurorii financiari funcționează pe lângă Curtea de Conturi dar fac parte din Ministerul Public.
Potrivit OUG nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție și OUG nr. 24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției (art.28) s-a instituit o majorare a venitului salarial cu 30% (care ulterior prin OUG nr. 24/2004 a devenit 40%) din indemnizația de încadrare lunară, printre alte categorii de salariați și pentru procurorii si judecătorii care compun completele specializate în soluționarea infracțiunilor de corupție.
Legiuitorul a justificat acordarea sporului de mai sus de "necesitatea intensificării neîntârziate a luptei împotriva fenomenului corupției" și a instituirii unor măsuri imediate pentru întărirea instituțiilor specializate în combaterea infracțiunilor de corupție.
Ca urmare a acestor norme legale, salariul unui magistrat care cercetează si instrumentează infracțiuni de corupție este net superior salariului celorlalți magistrați cu toate că nici atribuțiile de serviciu și nici natura cauzei nu sunt diferite și implicit nu îndreptățesc o astfel de diferențiere.
Situația creată face incidente dispozițiile OG nr. 137/31.08.2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Conform art. 1 din OG nr. 137/2000, în România principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării trebuie să fie garantat în special în exercitarea anumitor drepturi, printre care și cel de a primi un salariu egal pentru muncă egală.
Ordonanța de Urgență nr. 137/2000 definește în art. 2 discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau performanță pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială care au ca scop sau ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condițiile de egalitate a drepturilor și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în orice domeniu al vieții publice.
În speță, prin sporurile de 30% și apoi de 40% nu s-a făcut decât să se creeze o discriminare între magistrați după criteriul categoriei sociale în sensul enunțat mai sus.
Pe baza celor analizate mai sus, tribunalul a constatat că acțiunea reclamantului este fondată în sensul că, în cauză s-a făcut dovada discriminării directe.
Potrivit art. 21 din Legea privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare "persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare".
Mai mult prin Decizia nr. VI din 15.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul in interesul legii si s-a statuat ca sporul de 30% si cel de 40% se cuvenea tuturor magistraților, iar potrivit disp. art. 329 din Codul d e procedura civilă dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Referitor la cererea de chemare în judecata a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a respins-o pentru lipsa calitate procesuala pasiva deoarece intre parata si chemata in garanție nu exista raporturi juridice de natura a atrage obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la plata pretențiilor solicitate de reclamanta.
Față de aceste considerente instanța a admis acțiunea, a obligat pe pârâtă către reclamant la plata drepturilor salariale reprezentând 40 % din indemnizația de încadrare brută lunara, actualizata în funcție de rata inflației la data plății efective pentru perioada 27.12.2004 - 27.07.2005.
A respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune, ca nefondată.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În primul rând a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru o fracțiune din perioada solicitată.
În al doilea rând a arătat că potrivit art. 11 din OG nr. 177/2002, judecătorii care compun complete specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție potrivit art. 29 al. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție cu modificările și completările ulterioare, primesc un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară.
Pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, prevăzută la alin. 1, se acordă procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, procurorilor și specialiștilor de înaltă calificare din cadrul Parchetului Național Anticorupție precum și procurorilor care participă la ședințele de judecată ale completelor specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție.
Mai mult, art. 11 fost abrogat de art. II din Legea nr. 601/2004.
Volumul și condițiile de la locul de muncă și-au desfășurat activitatea judecătorii și procurorii financiari au fost condiții normale de muncă sau periculoase, așa cum sunt arătate în art. 11 din OG nr. 177/2002.
De asemenea, în mod greșit instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
În drept a invocat disp. art. 304 Cod procedură civilă.
Analizând hotărârea recurată atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În primul rând, învederăm faptul că prin Decizia nr. 51 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în luna ianuarie 2007, s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că, în aplicarea nediscriminării a dispozițiilor art. 11 al. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților precum și a dispozițiilor art. 28 alin. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002 modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2003 modificată și aprobată prin Legea nr. 601/2004, drepturile salariale prevăzute de aceste texte de lege se aplică tuturor magistraților.
Potrivit dispozițiile art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate ca urmare a recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
În acest context este în afară de orice discuție orice interpretare contrară dispozițiilor deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că motivele de recurs invocate ce vizează fondul cauzei nu pot fi primite de către instanță întrucât s-ar încălca puterea de lege puterea de lege a deciziei sus-amintite.
Înlăturarea deplină a consecințelor unei atare discriminări și acoperirea prejudiciului astfel cauzat reclamantului în scopul restabilirii situației anterioare discriminării, impune acordarea sporurilor salariale astfel cum au fost prevăzute pe întreaga perioadă solicitată, perioadă în care situația de discriminare a existat și n-a produs efectele contrare principiilor statului de drept.
Nici motivul de recurs privind prescripția nu poate fi primit.
Acțiunea a fost promovată în termenul legal de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 raportat la perioada pentru care s-au solicitat drepturile salariale respective, 27 decembrie 2004 - 27.07.2005 în condițiile în care acțiunea a fost înregistrată în decembrie 2007.
În ceea ce privește critica adusă hotărârii instanței de fond referitor la soluția respingerii cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice ca nefondată, apreciem că nu este întemeiată deoarece instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.
În atare condiții, criticile formulate de recurentă nu se încadrează în nici unul din motivele de casare prev. de art. 304 pct. 1 și 9 Cod procedură civilă și, prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, respinge recursul declarat de recurentă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
R ES PINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 219/13.02.2008 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 12 Mai 2008.
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 3: Ion Ioneci |
Grefier, |
: - /28.05.2008
: 2 ex.// 30.05.2008
Fond: /
Asistenți judiciari:/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Ion Ioneci
