Drepturi salariale (banesti). Decizia 339/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZI A CIVILA Nr. 339/
Ședința publică din 16 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanții, -, -, -, -, C, -, -, escu, -, -, a, -, -, -, -, precum și de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și de pârâtul chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DGFP, împotriva sentinței civile nr.1052/5.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa recurenților reclamanți, -, -, -, -, C, -, -, escu, -, -, a, -, -, -, -, a recurentului pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și a recurentului pârât chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, precum și a intimaților pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosar prin serviciul registratură s-a depus de către recurenții reclamanți, și o cerere de amânare pentru pregătirea apărării și de către o parte din recurenții reclamanți cerere de suspendarea judecății până la motivarea deciziei 21/10.03.2008 a ÎCCJ.
Instanța respinge cererea de amânare și cererea de suspendare formulate de recurenții reclamanți întrucât în prezenta cauză nu se impune nici una din aceste cerințe.
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele de recurs, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr.1052/5.11.2007 Tribunalul Brașovaa dmis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei si Finanțelor, invocata de mandatara acestuia - DGFP B prin întâmpinare.
A admis excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pe perioada aprilie 2004-iulie 2004, invocata de paratul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, prin întâmpinare.
A admis in parte acțiunea formulata de reclamanții, -, -, -, -, C, -, -, escu, -, -, a, -, -, -, -, si in contradictoriu cu parații MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV si Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.
A obligat pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV si Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov sa plătească in solidar reclamanților, cu titlu de spor de risc si suprasolicitare neuropsihica, 50% din indemnizația de bază brută lunară, începând cu luna august 2004 si pana in prezent.
A respins restul pretențiilor reclamanților.
A respins acțiunea formulata de reclamanți împotriva paratului si Ministerul Economiei si Finanțelor, ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
A admis cererea de chemare in garanție formulata de paratul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție împotriva paratului-chemat in garanție Ministerul Economiei si Finanțelor, si in consecința:
A obligat paratul-chemat in garanție Ministerul Economiei si Finanțelor sa vireze fondurile de bani necesare achitării drepturilor bănești actualizate, menționate anterior.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B prin întâmpinare, este întemeiata, fiind admisa, pentru următoarele considerente:
Reclamanții au chemat in judecata, in calitate de parat, pe Ministerul Economiei și Finanțelor.
Acesta a fost chemat in garanție, in aceeași cauza, de către paratul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație.
Deoarece nu este admisibil ca acest parat sa stea in proces in doua calități, parat si chemat in garanție, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei și Finanțelor, rămânând in proces Ministerul Economiei și Finanțelor, in calitate de chemat in garanție.
Excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pe perioada aprilie 2004-iulie 2004 este întemeiata, fiind admisa, avans in vedere prevederile art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, coroborate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 din același act normativ, potrivit cărora dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termen de 3 ani.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamanții au calitatea de procurori si personal auxiliar de specialitate la parchetele din raza Curții de APEL BRAȘOV, funcționând in aceasta calitate încă din aprilie 2004, data de la care solicita acordarea drepturilor salariale.
Potrivit disp. art. 47 din Legea 50/1996, republicată "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art. 50 din OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr.50/1996.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO, "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Caracterizat în mod indubitabil printr-o valoare economică, sporul de risc si suprasolicitare nervoasa constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, alături de alte asemenea "bunuri" potrivit practicii ( pensia, acțiunile, părțile sociale).
Pretențiile reclamanților se bazează pe un serviciu deja prestat, ele constituind "un bun" în sensul practicii, așa cum rezultă si din Hotărârea Van Marle împotriva Olandei din 26.06.1986.
In concluzie, dreptul de proprietate invocat de reclamanți se analizează ca o valoare patrimonială (ansamblu de interese care decurg din ansamblul raporturilor cu conținut economic pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească ), deci un bun în sensul primei fraze a art.1.
Proprietatea asupra acestui bun conferă dreptul reclamantelor de a nu fi lipsite de ele în mod nejustificat, din perspectiva art. 44 din Constituția României coroborat cu art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Măsura eliminării sporului de risc si suprasolicitare nervoasa pentru magistrați si personalul auxiliar de specialitate nu se justifică, întrucât limitarea drepturilor nu era "necesară într-o societate democratică, pentru a garanta respectarea drepturilor și libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea națională, sănătatea publică sau bunele moravuri".
Acest act internațional ratificat de România nu prevede limitări ale dreptului reclamat decât în condiții speciale, ce nu sunt întrunite în speță, astfel încât, in baza art. 20 al.2 din Constituția României, că devin aplicabile dispozițiile art. art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO, ca fiind mai favorabile decât legislația internă.
In concluzie, prin abrogarea art. art. 47 din Legea 50/1996, a fost încălcat dreptul reclamanților la bun, acesta constând in contravaloarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica.
Instanța a reținut si faptul ca, la data la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea 50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care judecătorii si celelalte categorii de personal își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și eficiență sporite.
In situația actuala, când sistemul legislativ este stufos și uneori contradictoriu, iar condițiile de muncă sunt neadecvate, creșterea celor doi factori de risc este evidenta.
La cele de mai sus se adaugă și presiunile indirecte venite din partea justițiabililor care formulează împotriva magistraților numeroase sesizări, reclamații și plângeri penale nejustificate, ce au drept consecință creșterea suprasolicitării neuropsihice și a stresului magistraților.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța a apreciat ca acțiunea reclamanților este pe deplin justificata, fiind admisa insa numai in parte, in sensul că:
- a obligat parații MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV si Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov sa plătească in solidar reclamanților, cu titlu de spor de risc si suprasolicitare neuropsihica, 50% din indemnizația de bază brută lunară, începând cu luna august 2004 si pana in prezent, respingând restul pretențiilor reclamanților (de acordare a acestor drepturi si pentru viitor);
Ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor, instanța espins acțiunea formulata de reclamanți împotriva acestui parat, ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
Cu privire la cererea de chemare în garanție Ministerului Finanțelor Publice, formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, instanța a constatat că aceasta este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 15 din HG 83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
In conformitate cu art.3 alin.1 pct.2 din HG nr. 208/2005, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, ale legii anuale bugetare și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Ca urmare, este necesar ca acest minister să pună la dispoziția Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, fondurile necesare achitării drepturilor salariale restante.
Față de considerentele de fapt și de drept dezvoltate mai sus, instanța a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de pârâtul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție.
In consecință, a obligat pârâtul chemat în garanție, Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile de bani necesare achitării drepturilor bănești menționate mai sus.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎCCJ și MEF prin DGFP și reclamanții.
Prin motivele de recurs formulate de reclamanți soluția atacată este criticată cu privire la neacordarea pretențiilor pentru viitor fără nici o motivare.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, sentința este criticată pentru faptul că nu a fost soluționată în mod corect excepția necompetenței materiale a instanței de fond, competența revenind Curții de Apel București conform art.36 alin.2 din OUG 27/2005.
O altă critică, vizează fondul cauzei, arătându-se că art. 47 din legea 50/2000 a fost abrogat expres prin art. 42 din OG 83/2000 și prin acest lucru nu s-a dorit diminuarea salariului magistraților ci modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești.
Acordându-se astfel drepturi salariale care nu sunt prevăzute de nici un act normativ, instanța de judecată și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, arogându-și atribuții de legiferare.
În ceea ce privește fondul cauzei, sentința este criticată pentru faptul că acțiunea a fost admisă în lipsa unui temei legal și făcută prin înfrângerea voinței legiuitorului, întrucât textul de lege care a consacrat sporul de 50 % a fost abrogat expres.
Ministerul Justiției critică sentința pentru faptul că abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă o problemă de legiferare. Prin abrogarea acestui spor nu s-a ajuns la diminuarea salariului ci dimpotrivă s-a dorit crearea unui sistem de salarizare diferit, bazat pe principii noi.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate curtea apreciază că recursul reclamanților este fondat, iar recursurile pârâților sunt nefondate și în consecință vor fi respinse în baza disp. aret. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Referitor la excepția necompetenței materiale a instanței de fond, curtea reține obiectul acțiunii nu îl constituie contestarea modului de stabilirea drepturilor salariale în baza OUG 27/2006 astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile speciale ale art.36 alin.1 din această lege. Prezenta cauză are ca obiect pretenții reprezentând drepturi salariale restante iar acțiunea reclamanților a fost în mod corect soluționată de Tribunalul Brașov în complet specializat în judecarea cazurilor de dreptul muncii.
În ceea ce privește recursul Ministerul Economiei și Finanțelor, curtea reține că potrivit HG Nr.736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar potrivit art.131 pct.1 din Legea 303/2004 stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Prin art.19 din Legea 500/2002 - privind finanțele publice - se prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează activitatea de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, astfel încât este necesar ca hotărârea să fie opozabilă acestei instituții care asigură fondurile necesare salarizării puterii judecătorești.
În ceea ce privește restul criticilor formulate de către pârâți din toate recursurile, care vizează fondul cauzei, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, iar pretențiile reclamanților sunt întemeiate, iar prima instanță în mod corect a admis acțiunea.
Potrivit dispozițiilor deciziei nr.21, pronunțată de ÎCCJ în data de 10.03.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin legea 334/2001.
În conformitate cu disp. art. 329 al 4 teza finală, conform cu care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, se va aprecia, că în mod corect pretențiile reclamanților au fost admise, astfel că restul criticilor din recursuri sunt nefondate, urmând în consecință să fie respinse.
Referitor la plata drepturilor salariale solicitate prin acțiunea dedusă judecății și "pentru viitor", curtea reține că soluția primei instanțe este nelegală deoarece drepturile salariale constituie prin excelență "prestări periodice" în înțelesul art.110 alin.2 Cod procedură civilă, astfel încât pot fi solicitate și acordate "înainte de termen".
Excepțiile prevăzute de art.110 Cod procedură civilă, fără a crea un dezavantaj debitorului deoarece acesta nu pierde termenul executării obligației sale, creează un avantaj procesual creditorului care se găsește deja pregătit pentru data împlinirii fiecărui termen al prescripției periodice cu o hotărâre pe care o va putea pune în executare dacă debitorul nu-și îndeplinește de bună voie obligațiile ce-i revin, prevenindu-se astfel o serie inutilă de procese distincte pentru fiecare "" scadentă., această excepție procesuală are menirea de a preîntâmpina păgubirea creditorului prin așteptarea îndeplinirii fiecărui termen al prestației periodice iar hotărârea obținută poate fi executată doar în perioada în care temeiul pretențiilor (contractul sau legea) este în vigoare iar debitorul este ținut de acesta.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, curtea va dispune conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎCCJ și MEF prin DGFP împotriva sentinței civile nr.1052/M/2007 a Tribunalului Brașov.
Admite recursul formulat de reclamanții, -, -, -, -, C, -, -, escu, -, -, a, -, -, -, -, și împotriva aceleiași hotărâri pe care o modifică în parte în sensul că drepturile reclamanților se cuvin și pentru viitor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 16 aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red: CȘ/25.04.2008
Dact: MD/29.04.2008 - 3 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
