Drepturi salariale (banesti). Decizia 339/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.339
Ședința publică din data de 20 februarie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2765 din data de 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,-, -.F,.82, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat, din Baroul Prahova, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursul este motivat și a fost declarat în termen.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, depune la dosar împuternicirea avocațială din data de 4 februarie 2009, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Cu privire la plata cheltuielilor de judecată arată că va formula acțiune pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei brute de 8500 lei reprezentând suplimentări salariale cuvenite cu ocazia sărbătorilor de Paști și C 2004-2006, drepturi salariale actualizate potrivit indicelui de inflație de la data pronunțării hotărârii până la data plății, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, drepturi ce nu i-au fost acordate în perioada sus-menționată.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că începând cu anul 2003 suplimentările bănești au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă, invocând și excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă, ori a unor clauze ale acestuia, excepție pusă în discuția părților și unită cu fondul.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 2765 din 31 octombrie 2008, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului prima de Paști 2006-2007 și C 2005-2007 în sumă brută de 5781 lei, ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Totodată, s-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări pentru Paști și C aferente perioadei 2005-2007, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă, iar cu privire la excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune, s-a constatat că în cauză nu-și găsesc aplicarea dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art. 283 alin.1 lit.c care stabilesc un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Împotriva acestei sentințe, societatea pârâtă a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând în principal modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar în subsidiar modificarea în parte a hotărârii și reducerea cuantumului sumelor solicitate la nivelul salariului de bază mediu pe societate, așa cum a fost comunicat de pârâtă.
Criticând sentința, pârâta a susținut că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris în raport de prevederile art. 283 alin. 1 lit.e din Codul muncii, termen care este doar de 6 luni, iar pe fond acțiunea nu este întemeiată deoarece suplimentările salariale pretinse prin acțiune au fost incluse în salariile plătite reclamantului așa cum a stabilit și comisia Paritară la data de 18 iunie 2007 cu prilejul notei întocmite.
În același timp, instanța de fond a acordat drepturile solicitate la nivelul salariului mediu brut, care includ și sporuri - nu la cel al salariului de bază mediu pe societate comunicat de pârâtă.
Curtea, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul de față nu este fondat.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii privind termenul de prescripție de 6 luni, ci un termen de 3 ani conform art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata unor drepturi salariale și nu un litigiu relativ la neexecutarea unui contract colectiv de muncă sau unor clauze ale acestuia.
Pe fond, din nici o probă a dosarului nu rezultă că suplimentările salariale solicitate au fost incluse în salariu în condițiile în care potrivit disp.art. 287 din Codul muncii sarcina probei privind plata drepturilor salariale revine angajatorului, iar nota Comisiei Paritare invocată de pârâtă nu este de natură să răstoarne sarcina probei cu atât mai mult cu cât aceasta a fost întocmită la 18 iunie 2007 cu toate că perioada în litigiu este anterioară, pentru anii 2005-2007.
Nu are temei probatoriu nici motivul de recurs privind acordarea unor drepturi salariale egale cu salariile medii brute, în care se includ și sporuri, ci doar salarii medii pe societate (fără astfel de sporuri), care de altfel au și fost comunicate de pârâtă ca atare pentru perioada în litigiu, care au fost preluate ca atare de instanță.
Așadar, niciunul din motivele de recurs invocate de pârâtă nu este fondat, sentința atacată fiind legală și temeinică sub toate aspectele.
Nesubzistând motive de nulitate ale soluției pronunțate la fond, în sensul disp.art. 304 și 3041Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul de față ca nefondat în baza art. 312 din același cod.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2765 din data de 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,-, -.F,.82, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
-
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. TL/SȘ
2 ex./5.03.2009
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
