Drepturi salariale (banesti). Decizia 3440/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3440
Ședința publică de la 28 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin Președinte Secție
-- --Vicepreședinte Instanță
-- -- Judecător
Grefier -
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC SA C, împotriva sentinței civile nr. 2303/28.11.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea de concluzii scrise de către intimată.
S-a arătat că intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 pct. 2 cod procedură civilă.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 2303/28.11.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei SC SA
S-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 7919 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, nete și actualizate.
A fost dispusă obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanta a fost angajata pârâtei începând cu anul 1991 și până la data de 4.04.2008, dată la care i-a încetat contactul individual de muncă conform art.79 al.1 codul muncii. Deși reclamanta nu a fost în măsură să depună la dosar contractul de muncă încheiat cu pârâta, din acrele anexate rezultă, fără nici o îndoială, că aceasta a desfășurat activitate în cadrul societății, societatea a fost beneficiara acestei activități, ceea ce demonstrează că între părți, în perioada respectivă au existat raporturi juridice, specifice unui raport de muncă. În aceste condiții, pentru munca desfășurată, reclamanta avea dreptul la un salariu calculat în condițiile art.155 codul muncii. Pornind de la înscrierile efectuate în carnetul de muncă al reclamantei de către persoana responsabilă din cadrul pârâtei, expertul desemnat a identificat drepturile bănești ce i se acordau reclamantei și a constatat că, pe perioada iunie 2007-aprilie 2008 reclamanta ar fi trebuit să primească suma de 4437 lei.Cum reclamanta a susținut că nu a primit aceste drepturi bănești, și cum pârâta nu a făcut dovezi potrivit art.287 codul muncii, urmează a se constata că cererea reclamantei prin care solicită acordarea acestor drepturi este întemeiată și urmează a se dispune admiterea acesteia.
Reclamanta a susținut de asemenea că nu i-a fost acordată indemnizația de concediu de odihnă pe anii 2007 și 2008.
Referitor la acest capăt de cerere s-a constatat incidența dispozițiilor art.139 și urm codul muncii. Astfel, dreptul la concediul anual de odihnă plătit, este garantat tuturor salariaților și nu poate forma obiectul vreunei renunțări sau limitări. Acesta se efectuează in fiecare an, iar indemnizația de concediu se stabilește conform art.145 codul muncii. Cum legea nu distinge, iar dreptul la concediu se realizează zi de zi, pe măsura prestării muncii, compensația în bani pentru concediul neefectuat se plătește oricare ar fi motivul încetării raporturilor de muncă. Ea se acordă proporțional cu perioada cuprinsă între începutul anului calendaristic și data încetării contractului de muncă. În privința reclamantei se reține că aceasta nu a beneficiat de indemnizația de concediu la care avea dreptul pentru anul 2007, iar pentru anul 2008 nu a primit compensația în raport de timpul efectiv lucrat, până la data de 04.04.2008, pârâta nefăcând dovezi în sens contrar pe parcursul desfășurării procesului, astfel că urmează a se admite și acest capăt de cerere și a se constata că aceasta beneficiază de suma de 518 lei, astfel cum a fost calculată de către expertul desemnat.
S-a constatat de asemenea că nu au fost contestate și nici combătute prin probe susținerile reclamantei potrivit cărora în perioada aprilie 2005-aprilie 2008 nu a primit integral salariul ce i se cuvenea,fiind plătită doar în proporție de 75%,astfel că urmează a se dispune și admitere acestui capăt de cerere în limita prevăzută de art.283 al.2 codul muncii,potrivit concluziilor raportului de expertiză,până la data la care salariul nu a mai fost plătit, reclamantei cuvenindu-i-se suma de 1957 lei.
Cum drepturile bănești ce i se cuvin reclamantei nu au fost acordate acesteia la data la care dreptul său s-a născut, aceasta este îndreptățită la acordarea acestor sume în cuantum actualizat în funcție de indicele lunar al inflației, indice de natură a acoperi devalorizarea monedei naționale.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen pârâta SC SA C invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia cu motivarea:
În mod greșit s-a reținut în considerentele hotărârii atacate, faptul că reclamanta ar fi trebuit să primească pe perioada iunie 2007- aprilie 2008 suma de 4437 lei, reprezentând drepturi bănești.
Așa cum rezultă din pontajul pe anul 2007, intimata a beneficiat la cerere de concediu fără plata salariului și anume 3 zile în luna ianuarie și 2 zile în luna aprilie.
Astfel fiind, suma la care a fost obligată recurenta trebuie redusă proporțional cu zilele efectiv lucrate.
De asemenea, s-a reținut că intimata nu a beneficiat de indemnizația de concediu la care avea dreptul pentru anii2007-2008, cu privire la care precizează, că pentru anul 2007, aceasta a solicitat acordarea astfel: o zi în luna martie, 5 zile în luna noiembrie și 19 zile în luna decembrie și astfel că, compensarea în bani a fost calculată și acordată.
Cu privire la solicitarea de plată a diferenței de la 75% la 100% pentru perioada aprilie 2005-aptilie 2008 arată că în mod greșit s-a reținut acordarea unei despăgubiri de 1957 lei cu motivarea că în luna februarie 2006 și decembrie 2007, intimata a încasat salariul în proporție de 100%.
Recursul este nefondat.
Avându-se în vedere criticile invocate în recurs și observându-se sentința recurată se vor reține următoarele:
Observându-se raportul de expertiză efectuat în cauză pe care, în principal instanța l-a avut în vedere la pronunțarea sentinței se vor reține următoarele:
Intimata-reclamantă a fost angajata recurentei-pârâte începând cu anul 1991 și până la 04.04.2008 când i-a încetat conform art.79 al.1
Intimata a desfășurat activitate în cadrul societății recurente și deci, în mod corect instanța de fond a reținut că între părți au existat raporturi juridice specifice raporturilor de muncă și drept urmare, intimata-reclamantă avea dreptul pentru munca depusă la un salariu calculat în condițiile art.155.
Expertiza contabilă efectuată în cauză a stabilit drepturile bănești ce i se cuvin intimatei-reclamante reținând că pe perioada iunie 2007-aprilie 2008, aceasta ar fi trebuit să beneficieze de suma de 4437 lei.
Cu privire la indemnizația de concediu de odihnă solicitată de reclamantă pe anii 2007,2008, corect s-a apreciat în speță incidența dispoz. art.139 și urm. cât și dispoz. art.145
În acest sens, cu privire la intimata-reclamantă se reține că nu a beneficiat de indemnizația de concediu la care era îndreptățită pentru anul 2007, iar pentru anul 2008 nu a primit compensația potrivit timpului efectiv lucrat până la 04.04.2008 și astfel că, judicios s-a admis și acest petit, reținându-se că reclamanta trebuie să beneficieze de suma de 518 lei, așa cum a fost calculată de expertul desemnat în cauză.
Se reține totodată că, sunt corect invocările intimatei-reclamante în sensul că, în perioada aprilie 2005- aprilie 2008 nu a primit întregul salariu ce i se cuvenea fiind remunerată doar în proporție de 75% și astfel că, corect s-a admis și acest petit potrivit art.283 al.2 reclamanta trebuind să beneficieze de suma de 1857 lei.
Întrucât drepturile bănești solicitate de intimata reclamantă nu i-au fost acordate de la data nașterii dreptului său, este îndreptățită la acordarea acestor sume în cuantum actualizat în raport de indicele lunar al inflației până la data executării.
Față de cele expuse, se va aprecia legală și temeinică sentința recurată și deci nefondate criticile invocate în recurs, urmând ca în baza art.312 al.1 pr.civilă să se respingă recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA C, împotriva sentinței civile nr. 2303/28.11.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2009.
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin - - | JUDECĂTOR 2: Mihaela Cotora Ioana Bodri - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
Terhn./Ex.2/03.06.2009
/ și
Președinte:Dorina StoichinJudecători:Dorina Stoichin, Mihaela Cotora Ioana Bodri
