Drepturi salariale (banesti). Decizia 345/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 345/CM
Ședința publică din data de 24 aprilie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenții reclamanți, E, I, A, A, HG,, cu domiciliul procesual ales la Curtea de APEL CONSTANȚA,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.1905 din 26 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâțiMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-,CURTEA DE APEL CONSTANTA, cu sediul în C,-, județul C,TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,- șiMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, având ca obiect drepturi bănești spor 50%.
Dosarul a avut termen de judecată la data de 22 aprilie 2008 când, Curtea, a constatat cauza în stare de judecată și, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra acesteia la datele de 23 aprilie 2008 și 24 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea formulată la Tribunalul Constanța reclamanții, -, e, -, I, -, si HG au solicitat în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justitiei, Curtea de APEL CONSTANTA, Tribunalul Constanta si Ministerul Economiei și Finanțelor obligarea acestora în solidar la plata actualizată a sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica in procent de 50%, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu 10.09.2004 pana la data de 01.02.2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că, potrivit art. 47 din Legea 50/1996, pentru risc si solicitare neuropsihica, magistrații si personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de baza lunar.
Ulterior prin art.50 din OUG 177/2002, a fost abrogat, printre altele, si art.47 din Legea 50/1996. Abrogarea a fost înlăturată prin art.41 din OUG 27/2006 prin faptul ca acest ultim act a abrogat in totalitate OUG 177/2002.
Aceasta deoarece, în timp ce OUG 177/2002 prevedea expres că se abroga Legea 50/1996, în art. 41 din OUG 27/2006 se prevede expres că se abroga numai OUG 177/2002, nu si Legea 50/1996.
Astfel, art.47 din Legea 50/1996 este si a rămas in vigoare de la data apariției actului normativ si, pe cale de consecință, trebuie acordat in continuare judecătorilor si personalului auxiliar.
S-a mai arătat că un act normativ cu puterea unei legi nu poate fi modificat sau abrogat decât de un act normativ cu aceeași forță juridică.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare pârâtul arată că dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996 au fost abrogate total si explicit prin OG.83/2000 si deci dispozițiile OUG.177/2002 nu au incidenta in cauza.
Susținerile reclamanților vin în contradicție cu prevederile art.62 alin. 3 din Legea 24/2000 potrivit cărora abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună in vigoare actul normativ inițial.
Parata a mai arata că acordarea sporului de risc si solicitare neuropsihică pana în prezent si în continuare nu are nici o baza legala. Salarizarea personalului auxiliar de specialitate juridica este reglementata de OG.8/2007 care nu prevede nici un astfel de spor.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In motivarea întâmpinării s-a arătat că dosarul de față este un litigiu de muncă între salariați si angajator cu care Ministerul Economiei si Finanțelor nu are raporturi de prepușenie, având atribuții doar de gestiune a banilor publici, astfel încât nu poate să stea în judecată.
Elaborarea bugetului de stat este un act ce aparține puterii executive sub aprobarea puterii legislative si nu este un atribut al puterii judecătorești.
Prin sentința civilă nr. 1905/26.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a respins acțiunea formulata de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.
S-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților, în contradictoriu cu Ministerul Justitiei, Curtea De APEL CONSTANTA, Tribunalul Constanta.
În motivarea hotărârii prima instanță a reținut următoarele considerente.
La termenul din 12.10.2007 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor ( invocata din oficiu) constatând că prezenta cauză are natura unui litigiu de muncă în care reclamanții solicită de la angajator plata unor drepturi salariale, iar Ministerul Economiei si Finanțelor nu are aceasta calitate.
Potrivit art. 47 din Legea 50/1996, pentru risc și solicitare neuropsihică, magistrații precum si personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar.
Prin art. 1 pct.42 al OG.83/2000 pentru modificarea si completarea Legii 50/1996 prin salarizare si alte drepturi de personal din organele autorității judecătorești, art.47 al legii se abrogă.
În prezent, salarizarea personalului auxiliar din cadrul instituțiilor judecătorești si al parchetelor de pe lângă acestea este reglementata de OG.8/2007.
Potrivit art.62 din Legea 24/2000 se stabilește că în cazul unor abrogări parțiale intervenite succesiv, ultima abrogare se va referi la întregul act normativ, nu numai la textele rămase în vigoare.
Susținerile că OUG 127/2006 (art.41 lit.a) abrogă doar OG 177/2002 si nu si Legea 50/1996 si drept consecință dispozițiile acesteia din urmă iși produc efectele sunt greșite deoarece în primul rând ar contraveni prevederilor art.62 alin.3 din Legea 24/2000 si, în al doilea rând, art.47 nu fost abrogat prin OUG. 177/2002 ci prin OG.43/2000.
În privința aserțiunii că Legea 50/1996 nu fost modificată de un act normativ cu aceeași forță juridică, instanța constată că afirmația reclamanților este eronată din moment ce Legea 50/1996 a fost adoptata potrivit prevederilor art.74 al.2 din Constituția României.
Or, art.74 alin.2 reglementează " legile ordinare" care se adopta cu votul majorității membrilor fiecărei camere. Ordonanța de urgență este, potrivit
art.114 din Constituția României, un act emis de Guvern în temeiul unei legi speciale de abilitare, in domenii care nu fac obiectul legii organice.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții.
În motivarea cererii s-au invocat următoarele motive de recurs.
Instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art.105 al.2) Cod procedură civilă care atrage casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Prin acțiunea formulată de instanța de fond reclamanții au solicitat obligarea pârâților în solidar la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art.47 din legea 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar începând cu 10.09.2004 și până la data 01.02.2007, dată la care a intrat în vigoare OG 8/2007.
Este adevărat că prin art. I pct.42 din OG 83/2000 s-au abrogat dispozițiile art. 47 din legea 50/1996, însă procedându-se astfel au fost încălcate normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile legii 125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe.
Potrivit art.1 pct.Q1 din legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar în ceea ce privește modificarea și completarea legii 50/1996, însă prin OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale legii 50/1996.
În atare situație dreptul prevăzut de art. 47 din legea nr.50/1996 este în vigoare de la data apariției actului normativ care îl reglementează și pe cale de consecință, el trebuie acordat în continuare reclamanților.
Potrivit art.1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct.5 și art. 304 pct.9 cod procedură civilă.
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii instanței de fond.
În motivare au arătat că susținerile recurenților referitoare la încălcarea normelor constituționale referitoare la delegarea legislativă sunt neîntemeiate.
Conform Legii 125/2000 Guvernul a fost abilitat pentru modificarea și completarea legii 50/1996, astfel că la emiterea OG 83/2000 au fost respectate toate condițiile și limitările prevăzute de legea de abilitare.
OG 83/2000 a avut printre obiective modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești.
Prin această ordonanță s-au mărit în mod substanțial atât valoarea de referință sectorială pentru stabilirea indemnizațiilor magistraților din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor, precum și ale personalului de specialitate juridică asimilat magistraților.
Dezlegând noțiunea de bun în sensul art. 1 Protocol 1, Curtea a decis cu valoare de principiu că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art. 1, atunci când acest drept este prevăzut în legislația în vigoare.
Art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție pune problema identificării utilității publice doar atunci când o persoană este lipsită de proprietatea bunurilor sale, ori în speță personalul auxiliar nu a fost niciodată lipsit de drepturile sale.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.5 cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 68 cod procedură civilă, instanța trebuie să facă aplicarea principiului" nemo auditur propriam turpitudem - allegans".
Mandatarea reclamantei s-a făcut în cuprinsul cererii de chemare în judecată de toți reclamanții.
Prin cererea formulată la data de 17.04.2008 recurenții reclamanți au arătat că renunță la susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.5 cod procedură civilă și că înțeleg să-și susțină pe fondul cauzei motivul de recurs invocat în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.9 cod procedură civilă.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a admis recursul formulat de reclamanți ca fondat pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că reclamanții se încadrează în categoria personalului auxiliar de specialitate al organelor autorității judecătorești.
Pentru personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești dreptul la un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat prin art. 47 din legea nr.50/1996 republicată.
Textul de lege a fost abrogat prin art. 42 din OG 83/2000 pentru modificarea și completarea legii nr.50/1996.
Abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 114 al.3 din Constituția României din anul 1991 (actualul art. 108 din Constituția revizuită) și cu încălcarea limitelor delegării legislative fixate prin legea 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
În temeiul art. 107 al.3 din Constituția din 1991, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
În baza acestei dispoziții constituționale prin art. 1 lit.a pct.1 din legea nr.125/13.07.2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată, fără a se face vreo referire la abrogare.
Este de menționat și faptul că potrivit legii 24/2000 modificarea, completarea sau abrogarea sunt evenimente legislative care pot interveni după intrarea în vigoare a unui act normativ și sunt reglementate în mod distinct.
Cu toate acestea, prin OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale legii nr.50/1996.
În absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din legea 50/1996 Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ.
Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuia prevăzută expres în cuprinsul legii de abilitare.
Abilitarea de abrogare a unor acte normative a fost acordată în mod expres doar atunci când legiuitorul și-a exprimat această opțiune (ex. art. 1 lit.a pct.3 din legea nr.125/2000 care privește abrogarea art. 2 alin.3 pct.B lit.d) din Decretul nr.247/1977 cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I,II, sau II de muncă).
În concluzie, abrogarea art. 47 din legea 50/1996 prin OG 83/2000 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care ea nu poate produce efecte juridice.
Susținerea pârâtului Ministerul Justiției privind abrogarea tuturor sporurilor din legea 50/1996, ca măsură legislativă interpretată în contextul modificării sistemului de salarizare nu poate fi primită câtă vreme alte sporuri reglementate prin lege, cum ar fi sporul de stabilitate și sporul de toxicitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, se aplică și în prezent.
Conform art. 1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În practica sa Curtea Europeană a drepturilor Omului a statuat că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art. 1, dacă acest drept există în patrimoniul celui care invocă protecția sa.
Susținerea pârâtului Ministerul Justiției că această condiție nu este îndeplinită în speță întrucât legislația nu prevede un spor de stres pentru reclamanți, nu poate fi reținută având în vedere faptul că dispozițiile art. 47 din legea 50/1996 au rămas în vigoare și după adoptarea OG nr.83/2000, ca urmare a faptului că abrogarea lor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că dreptul de creanță al reclamanților există în patrimoniul acestora și poate fi ocrotit în temeiul art.1 din Protocolul 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin decizia nr.21/10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin legea nr.331/2001.
În conformitate cu dispozițiile art.329 al.3 cod procedură civilă referitoare la recursul în interesul legii, dezlegarea problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Prin cererea formulată reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 10.09.2004 și până la data de 1.02.2007.
Instanța a admis în parte acțiunea pentru o parte din reclamanți, în funcție de data încadrării, transferării sau încetării activității după caz, astfel cum a rezultat din tabelul nominal înaintat de serviciul personal al Curții de APEL CONSTANȚA.
În ceea ce privește reclamanții informaticieni, Curtea a avut în vedere dispozițiile art. 3 al.1 din legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, prin care informaticienii au fost asimilați personalului auxiliar de specialitate, dispoziții care intrau în vigoare începând cu data de 1.01.2005.(art. 96 din statut).
În referire la agenții procedurali și aprozi, Curtea a avut în vedere prevederile Cap.3 din legea 50/1996 potrivit cărora aceștia făceau parte din rândul personalului auxiliar de specialitate, precum și prevederile art. 3 al 3) din legea 567/2004 prin care s-a prevăzut că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate funcțiile de agent procedural și aprod, aceste ultime prevederi intrând în vigoare așa cum s-a menționat mai sus, începând cu 1.01.2005.
Curtea a obligat pârâții la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății a sumelor datorate avându-se în vedere dispozițiile art. 161 al.4 din codul muncii, potrivit cărora întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune - interese - pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Daunele interese cuprind în general pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit.
Numai repararea integrală a prejudiciului raportat la consecințele în timp ale inflației asupra sumelor datorate, poate să asigure o reală despăgubire a reclamanților.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 cod procedură civilă Curtea a admis recursul formulat și a modificat în parte sentința recurată în sensul admiterii acțiunii în parte, conform celor menționate în dispozitivul deciziei.
Curtea a menținut hotărârea primei instanțe în ceea ce privește respingerea acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, având în vedere faptul că recurenții reclamanți nu au formulat critici în recurs cu privire la modul de soluționare a acestei excepții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenții reclamanți, E, I, A, A, HG,,cu domiciliul procesual ales la Curtea de APEL CONSTANȚA,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.1905 din 26 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâțiMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-,CURTEA DE APEL CONSTANTA, cu sediul în C,-, județul C,TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,- șiMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că admite acțiunea în parte.
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Constanța la plata actualizată, a sporului de risc și suprasolicitare în procent de 50% din indemnizația brută de încadrare:
- pentru perioada 10.09.2004 - 1 februarie 2007 către reclamanții:, -, e, -, -, -,.
- pentru perioada 10.09.2004 -1.09.2006 către reclamanta.
- pentru perioada 18.07.2005 - 1.10.2006 către reclamanta.
- pentru perioada 1.01.2005 - 1.02.2007 către reclamanta.
- pentru perioada 15.06.2005 - 1.02.2007 către reclamanta.
- pentru perioada 27.11.2006 - 1.02.2007 către.
- pentru perioada 10.09.2004 - 1.01.2005 către, HG,.
Respinge ca nefondată cererea formulată de reclamanta.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 aprilie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.jud.-/21.05.2008
- gref.
4 ex./22.05.2008
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Jelena Zalman
