Drepturi salariale (banesti). Decizia 3558/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2181/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3558/
Ședința publică de la 20.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.1217/03.09.2008 pronunțate de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr-(2006/C/2008) în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și intimații-pârâți CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul art. 3041Cod procedură civilă Curtea invocă, din oficiu, ca motiv de recurs, excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât Ministerul Finanțelor Publice și având în vedere lipsa părților și împrejurarea că au solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, reține cauza în pronunțare pe excepția invocată și pe cererea de recurs declarată de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1217/03.09.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Călărași - Secția Civilă a respins ca nefondata excepția de necompetenta materiala a instanțe invocata de paratul Ministerul Justiției.
A admis in parte excepția prescripției dreptului la acțiune formulata de paratul Ministerul Justiției și a respins ca fiind prescris dreptul la acțiune, pretențiile reclamanților pentru perioada dinainte de 22.07.2005.
A admis în parte acțiunea reclamanților, si împotriva paraților Tribunalul Călărași, Curtea de APEL BUCUREȘTI si Ministerul Justiției; a obligat pârâții la plata către reclamanți a drepturilor salariale reprezentând prima de vacanta după cum urmează:
- pentru reclamanții, si prima de vacanta pentru anii 2005 si 2006, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului pana la data plații lor efective;
- pentru reclamanții, si, prima de vacanta pentru anii 2005, 2006, 2007 si 2008 si pe viitor, sume indexate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului pana la plata lor efectiva și a luat act în cauză Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu are calitate procesuală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, toți salariați Ministerului Justiției au dreptul la concediu de odihna. Prin urmare toți se odihnesc in funcție de veniturile lor care nu sunt egale (magistrați, personalul auxiliar de specialitate, funcționarii publici) întrucât desfășoară activități diferite și prin urmare nu exista discriminare.
Prima de vacanta se acorda de către legiuitor nu in considerarea categoriei de salariați ci pentru ca aceștia pe perioada vacantei sa beneficieze de venituri suplimentare.
Prin urmare prima de vacanta are ca scop odihna salariatului și refacerea lui pentru un nou ciclu de munca.
Daca toți salariați se odihnesc, atunci ei trebuie sa se odihnească in aceleași condiții și cu aceleași drepturi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal pârâtul Ministerul Justiției, criticând soluția pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 pr. civ.
În motivarea recursului se arată că prin acordarea primei de concediu instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești si a legiferat acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifica categoriei personalului contractual.
Recurentul a menționat că hotărârea nu este motivata în drept, instanța neindicând nici un temei legal.
de genul "prima de vacanta are ca scop odihna salariatului" și "prima de vacanta se acorda de legiuitor nu în considerarea categoriei de salariați, ci pentru ca aceștia pe perioada vacantei sa beneficieze de venituri suplimentare" nu pot sa justifice sub nici o forma discriminarea reținută de instanță.
Recurentul a învederat instanței că în ședința din data de 3 iulie 2008, Curtea Constituțională, pronunțându-se prin mai multe decizii asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției referitor la unele dispoziții din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicata, a reținut ca un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competenta de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constitute, precum și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constitute, Guvernul au competenta de a institui, modifica si abroga norme juridice de aplicare generala. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competenta, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală -, adică de soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenta, întinderea si exercitarea drepturilor lor subiective.
În consecință, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicata de Ministerul Justiției si a constatat ca prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) si art. 27 alin. (1) din OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt constituționale in măsura in care din ele se desprinde înțelesul ca instanțele judecătorești au competența sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând ca sunt discriminatorii, si sa le înlocuiască cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in acte normative neavute in vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Reclamanții au calitatea de personal contractual în cadrul Tribunalului Călărași.
Prin decizii succesive (818, 819, 820, 84/2008), Curtea Constituțională (ale cărei decizii sunt obligatorii pentru instanțe potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție), a statuat că prevederile art.1, 2 alin. 3 și 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerându-le discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
S-a argumentat că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separaților puterilor, în virtutea căruia, Parlamentul și, pe cale de delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor fiind aceea de a realiza justiția, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Se reține totodată și că în această chestiune nu există o decizie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, organism independent și a cărui activitate nu poate fi îngrădită de nicio instituție, conform art. 17 din OG nr. 137/200, care să constate o situație discriminatorie între magistrați și categoriile de personal prevăzute de ordonanțele menționate, care să poată eventual constitui temeiul acordării de despăgubiri la nivelul pretinselor creșteri salariale, instanța neputând sancționa, astfel cum s-a argumentat anterior, presupusele discriminări create prin lege.
Curtea reține că intimații-reclamanți sunt angajați prin contract individual de muncă și sunt salarizați potrivit dispozițiilor OUG nr. 24/2000.
Art. 4 din OUG nr. 24/2000 prevede că, persoanele angajate de instanțe prin contract individual de munca sunt salarizate potrivit dispozițiilor OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar, iar potrivit art.4 din acest act normativ, salariile de baza si indemnizațiile de conducere pentru personalul contractual se stabilesc astfel încât, împreuna cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, sa se încadreze in fondurile alocate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale pentru Cheltuielile cu salariile, in vederea realizării obiectivelor stabilite.
Prin OG 3/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr. 24/2000 a fost reglementat dreptul la indemnizația de concediu, care nu este echivalenta cu prima de concediu ( art. 22 alin. 3). Aceleași prevederi au fost menținute si prin OG 10/2008. Prin urmare, recurentul solicită instanței să observe că pentru personalul contractual din sectorul bugetar nu a existat si nu exista prevedere legala care sa reglementeze dreptul la prima de concediu.
Astfel, cum pentru categoria profesională căreia îi aparțin intimații-reclamanți nu există prevederi legale care să le garanteze dreptul la prima de concediu, cererea reclamanților este neîntemeiată și trebuie respinsă.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF, Curtea a admis-o, reținând că între acest pârât și MEF nu există raporturi juridice de muncă și nici alte raporturi de serviciu care să îi îndreptățească să formuleze acțiune împotriva acestuia pentru valorificarea unor drepturi de natură salarială.
Pentru motivele arătate, în baza art. 312 alin. 1 pr. civ. recursul va fi admis iar sentința atacată va fi modificată în parte în sensul respingerii acțiunii ca nefiind întemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.1217/03.09.2008 pronunțate de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr-(2006/C/2008) în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și intimații-pârâți CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și respingerea acțiunii formulată împotriva acestui pârât față de lipsa calității procesuale pasive.
Respinge pretențiile reclamanților ca neîntemeiate.
Menține dispozițiile sentinței atacate cu privire la soluționarea excepției prescripției extinctive.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-12.06.2009
Jud. fond:
Președinte:Amelia FarmathyJudecători:Amelia Farmathy, Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu
