Drepturi salariale (banesti). Decizia 3585/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2112/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3585/
Ședința publică de la 20.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți, -, --, -, -, și împotriva sentinței civile nr.437/LM/AS/25.03.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți TRIBUNALUL IALOMIȚA, MINISTERUL FINANȚELO PUBLICE, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data 26.03.2009, recurenții-reclamanți, -, -, -, -, și au criticat sentința civilă nr.437/LM/AS/25.03.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-, arătând că sentința recurată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea esențială și aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenții au arătat, în esență, existența discriminării în ceea ce privește salarizarea diferitelor categorii socio-profesionale, diferit, pentru situații comparabile.
Intimatul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.
Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.437/LM/AS/25.03.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții-recurenți, arătându-se că sporul de confidențialitate nu este prevăzut de lege pentru magistrați, statutul acestora precum și drepturile de care aceștia beneficiază, formând obiectul unor reglementări speciale, diferența de tratament în privința salarizării având o justificare obiectivă prin raportare la deosebirile dintre diferitele categorii socio-profesionale bugetare.
Potrivit dispozițiilor art.155 din Legea nr.53/2003 sporul reprezintă partea variabilă a salariului.
Spre deosebire de valoarea salariului de bază care reflectă importanța economică-socială pe care înțelege să o acorde angajatorul activității prestate de salariat, valoarea și existența sporului se întemeiază pe alte rațiuni. Sporul se acordă nu unei categorii de salariați, ci acelor salariați care își desfășoară activitatea în condiții similare, chiar dacă acești salariați îndeplinesc activități distincte și fac parte din categorii socio-profesionale diferite, ceea ce se răsplătește prin acordarea sporului este desfășurarea activității în anumite condiții, iar nu desfășurarea activității în sine.
Un exemplu banal în acest sens este reprezentat de sporul pentru munca de noapte; indiferent că este vorba despre un muncitor sau asistent medical, cât timp aceștia își desfășoară activitatea în timpul nopții, ei beneficiază de acest spor, neavând relevanță tipul activității desfășurate.
Același raționament este valabil și pentru sporul de confidențialitate acordat în considerarea faptului că anumite persoane, în îndeplinirea activității profesionale, sunt ținute să respecte secretul lucrărilor la care au acces, obligație distinctă de cea a fidelității față de angajator.
A motiva că magistrații nu au dreptul la acest spor doar pentru că sunt salarizați în baza unei reglementări speciale, înseamnă a ignora rolul și scopul acordării unui spor, și anume întrunirea unor condiții similare în care se desfășoară activități diferite. O lege specială nu trebuie și nu poate deveni pretext pentru negarea unui drept salarial ce nu se raportează la activitatea pe care o desfășoară magistrații și care este salarizată prin raportare la salariul de bază, distinct, ci este legat de constatarea existenței unor anumite condiții în care se desfășoară mai multe activități, ce nu au nici o legătură între ele. De altfel, nici o prevedere din legea specială ce reglementează drepturile magistraților nu interzice în mod expres ca aceștia să beneficieze, alături de alte categorii socio-profesionale bugetare, de acordarea unor sporuri pentru care activitatea lor îndeplinește condițiile necesare și suficiente.
În acest sens este și decizia în interesul legii nr.46/15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit căreia judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%.
Față de caracterul obligatoriu al recursului în interesul legii, în raport de dispozițiile art.329 Cod pr.civilă, reținând că instanța de fond a pornit de la o premisă greșită, ajungând în mod inevitabil la o concluzie eronată, soluția fiind dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește pretențiile pecuniare ale recurenților-reclamanți, Curtea, în baza art.312 Cod pr.civilă, cu referire la dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată în sensul acordării sporului de confidențialitate începând cu luna octombrie 2004 și în continuare corespunzător perioadelor în care recurenții-reclamanți își păstrează calitatea de salariați, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație pentru a nu diminua drepturile salariale reprezentând sporul neacordat, ca efect al fenomenului economic al inflației.
În privința acordării pe viitor a contravalorii sporului de 15%, Curtea reține din formularea clară a dispozitivului deciziei în interesul legii nr.46/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, că aceasta reprezintă, prin raportare la dispozițiile art.155 din Legea nr.53/2003, un drept salarial.
Salariul se datorează salariaților, statut aplicabil prin analogie și magistraților, pentru perioada cât persoanele își păstrează această calitate. Din acest motiv, acordarea pe viitor a acestui spor are acoperire în menținerea calității de magistrat a recurenților-reclamanți care au dreptul să primească lunar contravaloarea indemnizației din care trebuie să facă parte și contravaloarea sporului de 15%.
Față de faptul necontestat că plata acestui spor nu a fost făcută de către angajator, nemenționarea obligării sale pe viitor la plata acestui spor, ar deschide pentru acesta calea ignorării în fapt a acestui drept, cu consecința neplății acestuia ulterior pronunțării prezentei decizii.
Dreptul la indemnizație, din care face parte și dreptul la acordarea sporului,se naște odată cu dobândirea calității de magistrat,independent de data plății efective a acestei indemnizații. Este necesar a nu se confunda dreptul la salariu, respectiv la indemnizație în cazul magistraților, cu faptul plății salariului la termenele stabilite de angajator. Acordând pe viitor acest spor pentru magistrați, Curtea nu are în vedere împrejurarea plății efective a indemnizației care are, firește, un termen de exigibilitate ulterior, ci dreptul la primirea indemnizației complete din care trebuie să facă parte și contravaloarea sporului de confidențialitate, câtă vreme raporturile de muncă se mențin, iar recurenții-reclamanți își păstrează calitatea de magistrați.
Curtea urmează să păstreze soluția dată de instanța de fond excepției lipsei calității procesuale pasive, apreciind că această soluție își găsește pe deplin temeinicia și legalitatea în argumentele de fapt și de drept expuse în considerentele sentinței, la care Curtea subscrie, fără a le mai reproduce în prezenta decizie.
În privința capătului de cerere având ca obiect înscrierea în cărțile de muncă a sporului de 15%, Curtea apreciază întemeiată această pretenție, raportat la conținutul art.11 din Decretul nr.92/1976, potrivit căruia există obligația angajatorului, respectiv a pârâtului Tribunalul Giurgiu, de a înscrie în cărțile de muncă, alături de alte mențiuni, retribuția tarifară de baza, precum și alte drepturi ce se includ în acesta. dispozițiile art.11 din decretul nr.92/1976 cu prevederile art.155 din Legea nr.53/2003 rezultă că sporul, reprezentând un drept salarial ce se adaugă la salariul de bază pentru a forma salariul trebuie înscris în carnetelor de muncă, sens în care Curtea va dispune, modificând sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
. LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți, -, --, -, -, și împotriva sentinței civile nr.437/LM/AS/25.03.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți TRIBUNALUL IALOMIȚA, MINISTERUL FINANȚELO PUBLICE, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Obligă pârâții Tribunalul Giurgiu, Curtea de Apel București și Ministerul Justiției și Libertăților la plata către reclamanți a sporului de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu octombrie 2004 și în continuare, corespunzător cu perioada în care au avut calitatea de magistrați, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la scadență la plata efectivă.
Obligă pârâtul Tribunalul Giurgiu să efectueze mențiunile corespunzătoare acestor drepturi în carnetele de muncă ale reclamanților.
Menține dispozițiile sentinței recurate referitoare la lipsa calității procesuale pasive.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./22.06.2009
Jud.fond: Gh.; Fl.
Președinte:Amelia FarmathyJudecători:Amelia Farmathy, Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu
