Drepturi salariale (banesti). Decizia 359/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

DECIZIA NR.359

Ședința publică din data de 23 februarie 2009

PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu

JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță Afrodita Giurgiu

- -

Grefier - - -

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA (fostă SC SA), cu sediul în B, str.G-ral nr.11 bis, sector 1, cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la nr.32, 40, sector 1 B, împotriva sentinței civile nr.2872 din 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,-,.50,.A,.7,.27, județul

Recurs scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA prin avocat din cadrul Baroului B, lipsă fiind intimatul-reclamant.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat, iar pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-au depus concluzii scrise formulate de recurenta-pârâtă.

Avocat pentru recurenta-pârâtă învederează instanței că recurenta și-a schimbat casa de avocatură, motiv pentru care solicită a nu fi avute în vedere concluziile scrise depuse la dosar prin intermediul serviciului registratură, acestea nefiind formulate de actuala casă de avocatură care asigură asistența juridică a recurentei-pârâte în această fază procesuală.

De asemenea, solicită ca actele de procedură ce se vor întocmi în cauză să fie comunicate recurentei-pârâte la sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură, respectiv la nr.32, 40, sector 1 B și arată că alte cereri nu mai are de formulat.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.

Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, precum și amânarea pronunțării pentru a depune și concluzii scrise.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA în prezent SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumelor de 4084 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2006-200, cu ocazia sărbătorilor de C și de Paște, sume reactualizate în raport cu rata inflației.

In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu i-au fost acordate în perioada sus-menționată.

In cauză s-a administrat proba cu acte.

După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2872 din 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, in contradictoriu cu pârâta SC SA in prezent SC SA, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului prima de C 2006 și Paște 2007 în sumă netă actualizată conform raportului de expertiză, de 3424 lei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit actelor existente la dosar și expertizei salarizare extrajudiciară, reclamantul a fost salariatul pârâtei însă în perioada 2006-2007 nu a încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări pentru Paște și C în valoare netă actualizată de 3424 lei.

A mai reținut instanța de fond, că disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.

De asemenea, instanța de fond a reținut că din analiza probelor administrate în cauză rezultă că reclamantul a fost salariatul pârâtei însă, în perioada 2006-2007 nu a încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C în valoare netă de 3424 lei, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamantului, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.

Prin urmare, instanța de fond, în baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 și urm. Codul muncii, a admis acțiunea după cum s-a arătat mai sus.

Împotriva acestei sentințe, societatea pârâtă a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate solicitând în esență modificarea sentinței în sensul precizării în concret a sumelor datorate de către pârât.

Curtea, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză constată că recursul de față este nefondat.

Este de necontestat că prin art.168 din contractul colectiv de muncă pe societatea pârâtă s-a instituit un drept la prime pentru Paște și C la nivelul unui salariu mediu de bază pe societate, drepturi care însă nu au fost plătite reclamantului și nici nu au fost incluse în salariile primite cum a pretins pârâta, neexistând dovezi în acest sens, așa cum impun disp.art. 287 din Codul muncii.

Critica referitoare la neprecizarea sumelor datorate cum a susținut recurenta este nefondată deoarece în art.168 din CCM se prevede în mod expres că astfel de prime pentru cele două sărbători sunt egale cu salariul mediu de bază stabilit la nivel de societate pentru luna anterioară fiecărei sărbători, astfel că este precizat cuantumul unor astfel de drepturi și care pot fi avute în vedere cu prilejul executării hotărârii, cu atât mai mult cu cât aceste sume sunt diferite pentru perioada în litigiu și pentru fiecare.

Mai este de observat și faptul că în speță s-a efectuat o expertiză de specialitate care a stabilit în concret acest cuantum.

Nesubzistând motive de nulitate ale sentinței atacate în sensul disp.art. 304 și 3041Cod pr.civilă, hotărârea recurată fiind legală și temeinică sub toate aspectele, Curtea va respinge recursul de față ca nefundat în baza art. 312 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA (fostă SC SA), cu sediul în B, str.G-ral nr.11 bis, sector 1, cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la nr.32, 40, sector 1 B, împotriva sentinței civile nr.2872 din 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,-,.50,.A,.7,.27, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 23 februarie 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță Afrodita Giurgiu

- - - - -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored.

2ex./25.02.2009

dosar fond- - Tribunalul Prahova

judecători fond-

-

operator de date cu caracter personal

număr notificare 3120/2006

Președinte:Alexandrina Urlețeanu
Judecători:Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță Afrodita Giurgiu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale (banesti). Decizia 359/2009. Curtea de Apel Ploiesti