Drepturi salariale (banesti). Decizia 360/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 360
Ședința publică din 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrozina
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul cu domiciliul ales la Societatea Civilă de Avocatură, din P,-, -.3, etaj 3, județul P, împotriva sentinței nr. 77 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns avocat cu delegație de substituire avocat pentru pârâta intimată "" B lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru pârâta intimată a pus concluzii de respingerea recursului declarat de reclamant, ca nefondat, întrucât corect instanța de fond a respins acțiunea. Referitor la drepturile salariale suplimentare reprezentând prima de aprovizionare toamnă-iarnă conform Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate acestea au fost incluse din 1997, în salariul de bază al angajaților.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani și înregistrată sub nr- din 05.10.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta B, solicitând obligarea acesteia la plata actualizată a sumei de 1628 lei, reprezentând drepturi salariale suplimentare pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă, cuvenite pentru perioada 2005 - 2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este salariat al pârâtei și beneficiază în această calitate de prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, și potrivit dispozițiilor art.176 alin.1 și 2 din contractele încheiate la acest nivel, valabile pentru anii 2000 - 2005 și 2006 - 2007, trebuia să beneficieze în luna octombrie a fiecărui an (pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă) de o suplimentare drepturilor salariale, sub forma unui adaos în sumă fixă, în cuantum minim de un salariu minim pe ramură.
Precizează reclamantul că potrivit art.241 lit. c din Codul muncii acest contract îi este aplicabil, iar pârâta nu a respectat clauzele contractuale anterior arătate, reclamantul a formulat prezenta acțiune.
În drept, reclamantul a invocat art.236, art.241, art.243, art.283 alin.1 lit. c și art. 284 din Codul muncii, prevederile art.7 și art.30 din Legea nr.130/1996, art.969 alin.1 și art.970 alin.1 Cod civil, precum și cu prevederile art.176 din Contractul colectiv de muncă încheiate la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze valabil pentru anii2005, 2006 și 2007.
În dovedire, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând în copie: cartea de identitate, extras din carnetul de muncă, extras din CCM la nivelul ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anul 2006 și anexa la actul adițional nr.397 din 12.02.2007 la acest contract, precum și dovada salariului minim pe ramură.
Prin întâmpinare, pârâta SA Bai nvocat excepția prescripției dreptului la acțiune motivat de faptul că venitul prevăzut de art. 176 din CCM nu poate fi considerat drept salarial, ci alt venit reglementat ca măsură de protecție socială, prevăzută în Capitolul VIII al contractului distinct de Capitolul VI, care reglementează "Salarizarea", că potrivit art.154 alin.1 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, care în speță diferă de venitul solicitat, fiind incidente dispozițiile art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât nu datorează veniturile anuale conform art.176 alijn.1 și 2 din CCM, aceste sume fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat SA Bi, potrivit art.168 alin.3 din CCM SA din 1997 și respectiv alin.2 art. 168 din CCM SA 1998 - 2001 și 2002.
Prin sentința civilă nr.77 din 19 ianuarie 2009 Tribunalul Botoșania respins excepția prescrierii dreptului la acțiune întemeiat pe dispozițiile art.283 lit. Codul muncii și a respins acțiunea ca nefondată.
În soluționarea excepției tribunalul a reținut că drepturile bănești solicitate de reclamant pentru aprovizionarea toamnă-iarnă reprezintă drepturi salariale, potrivit dispozițiilor art.168 alin.3 din A pentru anii 1997, 1998 - 2001 și 2002, așa încât cererea este supusă termenului de prescripție de 3ani.
Pe fondul cauzei instanța de fond a reținut în esență că după ce alin.1 și 4 ale art.168 din din 1997 prevăzut pentru salariați și beneficiul unei suplimentări a drepturilor salariale în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă), acordată în condițiile în care nu s-a convenit prin act adițional introducerea ei în salariul de bază, alin.3 dispune că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă în salariul de bază, dispoziție îndeplinită prin art.168 din pe anul 1998.
Mai reține instanța că introducerea suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă în salariile de bază ale salariaților începând cu 01.03.1998 este confirmată și de faptul că nici unul dintre CCM negociate pentru perioada din acțiune, respectiv pentru anii 2005, 2006 și 2007, nu mai cuprind clauze referitoare la acest beneficiu.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs reclamantul, care, a criticat soluția pentru nelegalitate și a solicitat modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Motivând recursul, reclamantul arată că pârâta nu produs dovezi din care să rezulte că în privința reclamantului a inclus prima de aprovizionare toamnă-iarnă în salariul de bază și că i-a achitat prima în perioada 2005 - 2008, că la nivelul anului 2003 nu a mai acordat salariaților diferite bonusuri, dispunând ca "fondul aferent acestora să fie destinat plății salariilor", că deși pârâta a recunoscut că din anul 1999 această primă de aprovizionare toamnă-iarnă nu a mai făcut obiectul negocierilor, absența acestor negocieri este din culpa pârâtei, care, a încălcat dispozițiile art.3 din Legea 130/1996.
Examinând recursul prin prisma actelor dosarului și motivelor invocate ce vor fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea constată că nu este întemeiat.
Astfel, prin Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze încheiat pe anul 2006, înregistrat la F sub nr.288/02/15.02.2006, a cărui aplicare s-a prelungit prin actul adițional nr.397/12.02.2007 la art.176 s-a prevăzut că salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaus, în sumă fixă, cu ocazia unor evenimente anuale, Paști, ziua meseriei, C precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă. S-a prevăzut că fiecare din adausurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură conform prevederilor acestui contract.
Potrivit art.241 al.1 din Codul muncii și art.11 din Legea 130/1996 privind Contractul colectiv de muncă, clauzele contractelor colective produc efecte pentru toți salariații angajatorului, pentru toți salariații din grupul de angajatori, pentru toți salariații angajați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul, iar conform art.247 din Codul muncii, în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
La nivel de angajator, respectiv SA, există un contract colectiv de muncă (CCM SA) încheiat între partenerii sociali SA și, care nu cuprinde clauzele de natura celor solicitate de reclamant, dar care, în capitolul VI intitulat "Protecția socială a salariaților și alte drepturi" prevăzut în art.147 - 183 stipulează drepturi și ajutoare superioare celor prevăzute în.
De subliniat este faptul că în art.168 al.3 din pentru anul 1997 se stipulează că "începând cu 1.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de ramură va fi introdusă în salariul de bază, după un model de calcul ce face obiectul unui act adițional la prezentul contract", iar ulterior potrivit aceluiași articol din CCM pentru anul 1998, "suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază", sens în care pârât a făcut dovada în cauză cu Anexa 3 actului adițional la CCM pe anul 1997 (înregistrat la DGFMPS B cu nr.10030/13.06.1997) prin care SNP SA și au stabilit modalitatea de majorare a salariilor de bază brute începând cu 1.03.1998 (35 dosar fond) așa încât este cert faptul că nici unul dintre CCM nu mai cuprind clauze referitor la acest beneficiu.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a art.3 din Legea 130/1996 republicată, invocată de reclamant, Curtea constată că potrivit pct.6 inițiativa negocierii colective nu revine în mod exclusiv patronului, ci poate fi solicitată și de organizația sindicală sau de reprezentanții salariaților.
În considerarea celor reținute, apreciind soluția atacată ca fiind legală, Curtea în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul cu domiciliul ales la Societatea Civilă de Avocatură, din P,-, -.3, etaj 3, județul P, împotriva sentinței nr. 77 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond: și
Asist.jud: și.
Tehnored. ex.2/24.04.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Apetroaie Eufrozina, Rață Gabriela
