Drepturi salariale (banesti). Decizia 371/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
Dosar nr- DECIZIE Nr. 371
Ședința publică de la 22 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Busuioc Anamaria Monica JUDECĂTOR 2: Aștefănesei Petrina Manuela
- - - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre pronunțare recursurile civile promovate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 944/C/ 19.11.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 21.04.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursurilor promovate de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea dedusă judecății reclamanții, și, au solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și Ministerul Economiei și Finanțelor să se pronunțe o hotărâre prin care aceștia din urmă să fie obligați
- să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15 % începând cu data de 1 aprilie 2004 și pe viitor, reactualizate cu rata inflației
- să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă
- să fie obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor încasate.
În motivarea acțiunii s-au susținut următoarele argumente:
Prin Legea 444/2006 pentru personalul militar și funcționarii cu statut special din unitățile publice din domeniul siguranței și apărării naționale s-a prevăzut un spor de 15% pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate. De asemenea prin OG 6/2007 s-a mărit aria funcționarilor cărora li se acordă acest spor de confidențialitate pe lângă funcționarii prevăzuți în Legea 444/2006, acest spor se acordă și către funcționarii din aparatul de lucru al guvernului, din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerului Economiei Și Comerțului, Consiliului Legislativ. În Legea 656/2002 de asemenea s-a acordat acest spor și către unele categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire Și Combatere a Spălării Banilor și nu în ultimul rând acest spor a fost acordat prin OG 137/2000 și personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în ideea unui tratament echitabil și similar tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează informații clasificate.
Petenții, grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț au arătat că, deși în conformitate cu art. 28 din Legea 182/2002 dețin certificate ORNIS și gestionează informații clasificate nu beneficiază de sporul de confidențialitate prevăzut pentru celelalte categorii de personal. Petenții au arătat că funcționarii din sistemul de ordine publică și siguranță națională gestionează informații clasificate obținute sub supravegherea procurorilor în timpul urmăririi penale beneficiază de sporul de confidențialitate, însă persoanele care supraveghează și dispun exercitarea unor activități prin care se obțin informații confidențiale, nu beneficiază de acest spor de confidențialitate.
În cauză au formulat cereri de intervenție în interes propriu, intervenientele, și, solicitând acordarea acelorași drepturi ca cele arătate de reclamanți.
Prin sentința civilă nr.944/C / 19 noiembrie 2007, Tribunalul Neamța respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
S-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
S-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanți și intervenienți acordându-se acestora dreptul solicitat prin acțiune, în raport de data obținerii certificatelor ORNISS.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că:
Petenții sunt grefieri în cadrul Parchetului Tribunalul Neamț și au
promovat prezenta acțiune considerându-se discriminați prin neacordarea sporului de confidențialitate de 15%, spor care este acordat altor categorii de personal sau funcționari din diverse ministere și instituții care gestionează informații clasificate. Petenții arată că, deși lucrează cu informații clasificate, ba mai mult decât atât, dețin și certificate ORNIS, nu beneficiază de acest spor de confidențialitate.
Instanța a constatat că, prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de reclamanți implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale (unele chiar clasificate sau secrete de serviciu), constând, de exemplu, în date privind: arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, datele cu caracter personal de justițiabililor și colegilor de serviciu (art.2 alin.4 și alin.5 din Legea nr.677/2001), sesizările adresate organelor statului (de pildă, cele făcute conform art.18 lit.c din Legea nr. 108/1999), veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală etc.
Reclamanții nu îndeplinesc o funcție de demnitate publică (numită sau aleasă), or nefiind demnitari publici, reclamanții se află în aceeași situație ca și restul personalului din unitățile bugetare.
Însă, în unitățile bugetare, faptului îndeplinirii obligației de confidențialitate, i-a fost recunoscut și dreptul corelativ salarial. Astfel, conform art. 13 din OUG nr.57/2000, art.30 alin.3 din G nr. 137/2000, art.3 din G nr.38/2003, art. 13 alin.l din OUG nr. 123/2003, art.3 din G nr. 19/2006, art. 15 alin.l din G nr.6/2007, art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002, art. 15 din G nr.64/2006, art. 13 din G nr. 10/2007, debitorii obligației de confidențialitate au fost recunoscuți, în mod firesc, ca și creditori ai dreptului corelativ la sporul de confidențialitate, unitățile bugetare fiind debitori ai obligației sinalagmatice de plată a acestui spor salarial.
Toate persoanele din acest cadru al personalului din unitățile bugetare, inclusiv reclamanții, sunt parte a unui raport juridic de muncă guvernat de Codul muncii, toate prestează o muncă și, ca efect al acestor premise, se supun obligației de confidențialitate, indiferent de categoria socio-profesională (funcția deținută). într-adevăr, conform art.26 raportat la art.l și art.295 alin.2 din Codul muncii, indiferent de categoria socio-profesională, perioada în care o persoană prestează munca îi revine obligația de confidențialitate.
Cu privire la natura juridică a obligației de confidențialitate a reclamanților, instanța a reținut că aceasta reprezintă o clauză legală a raportului de muncă al acestora, o clauză obligatorie (iar nu facultativă ca în dreptul comun al muncii). Insă raportul de muncă, indiferent dacă este tipic sau atipic, are întotdeauna un caracter juridic sinalagmatic. Din acest motiv, obligația și prestația de confidențialitate (de "non facere") reprezintă cauza juridică expresă și indiscutabilă a obligației sinalagmatice și a contraprestației unității bugetare de plată a drepturilor salariale (a sporului, în sensul art.155 din Codul muncii ) corelative îndeplinirii prestației de confidențialitate de către reclamanți. Dacă nu ar exista o contraprestație a pârâților de plată a sporului salarial corespunzătoare îndeplinirii obligației sinalagmatice de confidențialitate, această din urmă obligație ar fi nulă absolut ca fiind lipsită de cauză juridică. într-adevăr, în cazul raporturilor juridice sinalagmatice, îndeplinirea prestației de către una dintre părți reprezintă cauza juridică pentru îndeplinirea contraprestației de către cealaltă parte.
Ca atare, legiuitorul, instituind obligația sinalagmatică profesională (de muncă) de confidențialitate în sarcina reclamanților, implicit și de drept a instituit și o obligație de plată (o contraprestație salarială), pe cale de analogie a legii (deci obligația de plată este implicită, lacunar fiind doar aspectul privind cuantumul procentual al acestui drept salarial). In caz contrar, ar fi încălcate și principiile constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plată egală pentru muncă egală, dreptul la salariu pentru munca prestată (potrivit art. 16 alin.l și art.41 alin.2 din Constituție, prevederi dezvoltate de art.5, art.6 și art. 154 din Codul muncii ).
Obligația de confidențialitate constituie o noțiune juridică și legislativă largă, atotcuprinzătoare, care este recunoscută de lege tuturor celor care prestează activități, în temeiul unui raport de muncă, indiferent de felul raportului de muncă și al funcției deținute.
Deci reclamanții se află sub aspectul analizat, într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu tot celălalt personal din unitățile bugetare, ba chiar și cu personalul din unitățile private, deoarece și reclamanții sunt parte a unui raport de muncă și îndeplinesc, în urma executării acestui raport, o obligație de confidențialitate.
Însă, este de remarcat că reclamanții, deși își execută obligația de confidențialitate, fiind debitori ai acestei obligații în mod similar cu restul personalului din unitățile bugetare, totuși pentru îndeplinirea acestei obligații
speciale și specifice, nu li se recunoaște sporul salarial de confidențialitate, așa cum este recunoscut în cazul restului personalului din sistemul bugetar.
Față de considerentele reținute, instanța a admis în parte acțiunea, în privința perioadei pentru care petenții să beneficieze de plata acestui spor,(respectiv de la data deținerii certificatelor ORNIS), în cuantum actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței și până la momentul plății efective.
Astfel, cât privește pe reclamanții, și, instanța a obligat pârâții să le plătească sporul de confidențialitate începând cu data de 1.09.2004, reclamantei începând cu data de 30.06.2004, iar reclamantei începând cu data de 16.06.2004.
Cât privește cererile de intervenție în interes propriu, instanța le-a admis în parte, în sensul că a obligat pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU și Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț să plătească sporul de confidențialitate de 15 % începând cu data de 8 iunie 2004 intervenientelor -, începând cu data de 30.01.2006 intervenientei și începând cu data de 31.03.2005, intervenientei.
Totodată instanța a dispus ca drepturile salariale să fie plătite
reclamanților și intervenienților și pe viitor, pe toată durata deținerii
certificatelor ORNIS.
Pentru reclamanta, acțiunea a fost admisă doar pentru perioada 15 iunie 2004-01.01.2007, iar pentru intervenientul pentru perioada 8.06.2004-01.01.2005, motivat de faptul că aceștia au fost pensionați, conform relațiilor comunicate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț (fila 169).
Împotriva sentinței s-a formulat recurs de către prin N și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă.
În recursul promovat de s-a susținut că în mod nelegal instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a, de vreme ce nu se confundă cu Statul Român, ambele ministere, respectiv și având calitatea de ordonatori principali de credite.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă a invocat în recursul său, în esență, următoarele argumente:
- instanța care a pronunțat hotărârea atacată a fost necompetentă, singura competentă fiind instanța de drept comun respectiv judecătoria, iar acțiunea fiind una în pretenții trebuia timbrată la valoare.
- instanța "a adăugat" la lege, când a dispus plata acestui spor de confidențialitate, de vreme ce reclamanții nu sunt nici funcționari publici cu statut special și nici personal civil într-o instituție militară.
- reclamanții nu au fost discriminați, Hotărârea 437/5 noiembrie 2007 reținând că în speță nu există discriminare.
- sumele nu puteau fi reactualizate, neexistând o prevedere legală în acest sens.
- în mod nelegal s-a respins și cererea de chemare în garanție.
Din oficiu, instanța a pus în discuție noi motive de ordine publică respectiv art.304 pct.1 și 3 Cod procedură civilă cu privire la competența de soluționare a acțiunii pentru reclamanții, și.
Recursurile sunt fondate urmând a fi admise pentru cele ce succed:
Motivul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă referitor la competența de soluționare a cauzei este nefondat de vreme ce, în speță, este vorba despre un litigiu derivând din raporturile de muncă, independent de faptul că s-au invocat în susținerea acțiunii dispozițiile de OG137/2000.
Însă, în ceea ce privește acordarea acestui spor, se apreciază că prima instanță nu a făcut o aplicare corectă a legii.
Reclamanții ( și intervenienții) și-au întemeiat acțiunea pe discriminare (art.231din OG137/2000) prin raportare la beneficiarii acestui spor de confidențialitate conform Lg.656/2002 și OG19/2006.
De esența litigiului este stabilirea dacă părțile sunt în situații analoage sau comparabile, iar dacă da, dacă există o justificare rezonabilă și obiectivă din partea autorităților statale în neacordarea acelorași sporuri.
Se apreciază că, în speță, reclamanții și intervenienții nu sunt în situație analoagă sau comparabilă cu personalul din aparatul și nici din cadrul oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Acordarea acestui spor categoriilor de persoane la care s-a făcut trimitere în acțiunea principală s-a făcut prin prisma nu numai a " vocației" persoanelor respective de a opera cu informații clasificate dar și a naturii concrete a manipulării unor astfel de informații.
Se apreciază că deși aparent, în prezența unui certificat ORNISS o persoană poate beneficia de un asemenea spor, în realitate el însuși( certificatul)nu este suficientpentru întrunirea condițiilor pe care le-a avut în vedere legiuitorul când a acordat acest spor unor categorii de persoane.
Hotărârea 437/ 5 noiembrie 2007 deși produce efecte doar
" partes" conține considerații care-și găsesc pe deplin aplicabilitatea în speță:
". reglementările legale incidente sunt circumscrise unor condiții care ating un grad de justificare obiectivă și rezonabilă, date deoperareacu informații clasificate,statutul specialal funcționarilor,desfășurarea de activități specificeîn instituții publice cu atribuții în domeniul apărării naționale, ordinii publice, siguranței naționale, puterii executive, Guvern, anumite Ministere, Administrația prezidențială, etc.".
Mai mult decât atât salarizarea întregului personal al autorității judecătorești (magistrați, personal auxiliar) se face în raport de drepturile și obligațiile ce se circumscriu actului de justiție în integralitatea sa, în raport de specificul funcției și muncii prestate.
Constatând, deci că nu există o situație analoagă sau comparabilă cu cea a personalului invocat în acțiunea principală, se apreciază că reclamanții nu sunt în drept să primească acest spor.
Față de considerentele expuse, obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând sporul de 15 % este nelegală.
În consecință și recursul va fi admis, dar nu pe lipsa calității procesuale pasive ( întrucât conform art.19 din Lg.500/2002 are calitate procesuală) ci întrucât, în lipsa obligației principale a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă, nu mai subzistă obligația " accesorie" a de a aloca aceste fonduri.
Pentru asigurarea unei judecăți unitare a cauzei, se va casa, în tot, sentința.
Se va disjunge acțiunea formulată de reclamanții, ( pentru perioada 1 aprilie 2004- 30 septembrie 2007) și cu consecința declinării acestei acțiuni( formulată de cei 3) în favoarea Tribunalului Neamț - Secția comercială și de contencios administrativ.
Astfel, din adresa nr.8/X-2/ 4 aprilie 2008 Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț rezultă că și au calitatea defuncționari publici, iar a avut această calitate în perioada 1 aprilie 2004 ( data indicată în acțiune) și 30 septembrie 2007(la 1 octombrie 2007 trecut pe funcția de grefier-informatician). Pentru perioada 1 octombrie 2007 la zi și pentru viitor, în ceea ce o privește pe - perioada în care estepersonal auxiliar, instanța se va pronunța pe fond în sensul respingerii acțiunii( alături de ceilalți reclamanți și intervenienți).
S-a dispus declinarea competenței având în vedere dispozițiile art.109 din Lg.188/1999 republicată.
Va respinge excepția inadmisibilității acțiunii, acțiunea fiind admisibilă, în cauză invocându-se nerespectarea unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 2 al.1 din OG137/2000.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor va fi respinsă, fiind incidente dispozițiile art.19 din Lg.500/2002 care dau calitate procesuală acestui minister.
Va respinge cererea de chemare în garanție a acesta figurând ca pârât în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant. Admite recursurile declarate de pârâții prin N și Ministerul Public -Parchetul de pe lângă. Casează, în tot, sentința recurată cu privire la ceilalți reclamanți și intervenienți și rejudecând cauza:
Disjunge acțiunea formulată de reclamanții, ( pentru perioada 1 aprilie 2004-30 septembrie 2007) și, de acțiunea formulată de ceilalți reclamanți.
Admite excepția necompetenței materiale. Declină competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții, și în favoarea Secției comerciale și de contencios administrativ a Tribunalului Neamț.
Respinge, pe fond, acțiunea formulată de reclamanții, și ( pentru perioada 1 octombrie 2007 și pe viitor) și intervenienții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și Ministerul finanțelor Publice. Respinge, ca nefondată,excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de.
Respinge ca nefondată cererea de chemare în garanție a. Menține soluția cu privire la reclamantul.
Cu opinia separată a dlui judecător în ceea ce privește, recursul declarat de și Ministerul Public -Parchetul de pe lângă, în contradictoriu cu intimații - reclamanți care nu au(avut) calitatea de funcționar public, acesta opinând pentru admiterea recursului formulat de, modificarea sentinței, în parte, în ceea ce îl privește, în sensul admiterii, în parte, a acțiunii pentru perioada 19 noiembrie 2007 la zi și pe viitor și respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 22 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red. /
red. / 20.05.2008
tehnored.BC/ 3 ex./22.05.2008
OPINIE SEPARATĂ
DOMNULUI JUDECĂTOR - -
Consider că se impunea respingerea recursurilor declarate de cei doi pârâți și admiterea recursului formulat de reclamantul pentru următoarele considerente:
În esență, trebuia reținut faptul că reclamanții care nu au calitatea de funcționari publici se află într-osituație similarăcu alte categorii socio-profesionale care au un raport juridic de muncă cu statul pentru care legea le recunoaște dreptul la sporul de confidențialitate.
Pornind de la această premisă concluzia nu poate fi decât aceea că și reclamanților trebuie să li se aplice același regim juridic. Aceasta înseamnă cu alte cuvinte că și aceștia au dreptul la acordarea acestui spor.
Similitudinea în cazul reclamanților rezultă din faptul că și aceștia în activitatea lor curentă de serviciu lucrează cu date care aucaracter confidențial
( unele chiar clasificate sau secrete de serviciu). În aceste condiții este irelevant faptul că doar o parte dintre reclamanți au avut sau au certificat, știut fiind faptul că noțiunea deinformații confidențialeeste mai largă decât noțiunea deinformații clasificate.
Pentru acest considerent este neconvingătoare și apărarea recurentului-pârât, Ministerul Public care face referire la Hotărârea nr.387/2005 a. De reținut că în această cauză a analizat discriminarea doar prin raportare lainformațiile clasificate, nu și la informațiile cu caracter confidențial.
JUDECĂTOR,
red.op./ 22.05.
Președinte:Busuioc Anamaria MonicaJudecători:Busuioc Anamaria Monica, Aștefănesei Petrina Manuela
