Drepturi salariale (banesti). Decizia 3729/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr- (Număr în format vechi 1586/2009)

DECIZIA CIVILĂ NR.3729/

Ședința publică de la 25 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta

JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat

JUDECĂTOR - - -

GREFIER -

Pe rol fiind, soluționarea recursurilor formulate de către recurenții: și - SRL, împotriva sentinței civile nr.39/F din data de 27.01.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, având ca obiect "drepturi bănești".

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18.05.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 25.05.2009, hotărând următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.39/F din data de 27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-, a fost admisă în parte, cererea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei " " B, a fost obligată pârâta către reclamantă la plata salariului cuvenit acesteia pentru perioada 2 noiembrie 2007 - 4 martie 2008, precum și compensația în bani pentru zilele de concediu de odihnă aferente acestei perioade, și a fost respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale în sumă de 20.000 Euro.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, reclamanta a fost salariată a pârâtei SRL, pe postul de agent imobiliar, iar aceasta nu i-a acordat drepturile salariale cuvenite pentru perioada 02.11.2007- 04.03.2008.

Potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, însă pârâta SRL, nu a depus nici un înscris și nu a formulat vreo apărare în cauză.

Potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii: "angajatorului îi revine, obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă", iar potrivit art.156 din același act normativ: "salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor".

De asemenea, potrivit art.141 alin 4 din Codul muncii:,Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă."

Coroborând întreg materialul probator, având în vedere dispozițiile legale mai sus enunțate cât și poziția pârâtei, tribunalul a constatat că mod total nejustificat nu i-au fost acordate drepturile salariale cuvenite reclamantei, aceasta fiind îndreptățită la primirea acestora.

Cât privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata a 30% din comisionul obținut din vânzarea apartamentului situat în zona, tribunalul a constatat că reclamanta a renunțat tacit la acest capăt de cerere, pe care de altfel, în cuvântul pe fond, nici nu l-a mai susținut, solicitând prin cererea completatoare obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 euro, cu titlu daune morale.

Cum reclamanta nu a dovedit prin nici un mijloc de probă prejudiciul moral suferit și nici cuantumul acestuia, instanța a respins capătul de cerere referitor la plata daunelor morale în cuantum de 20.000 EURO, sarcina probei în acest caz revenind reclamantei, în conformitate cu prevederile art.1169 Cod civil.

Împotriva acest hotărâri au declarat recurs reclamanta și pârâtei " ", criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă " " a arătat că sa cum rezulta si din certificatul de înmatriculare al societății, sediul social este in B,-, corp B, parter, sector 1. De asemenea, arătam ca punctul de lucru al societății este in B,-,. 8, sector 3" astfel cum rezulta si din Certificatul constatator eliberat de Registrul Comerțului la data de 20.09.2007.

Menționeaza recurenta parata ca nu i s-a comunicat cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta intrucit toate actele de procedura emise in acest dosar s-au făcut pe adrese greșite.

Astfel asa cum rezulta si din dispozitivul hotaririi, citațiile au fost efectuate in mod greșit la adresa din B,-, sector 1, fara sa fie menționat corpul B, si nici etajul. De asemenea, nici la punctul de lucru al societatii nu a fost menționata adresa corecta, intrucit a fost menționat etajul 5 in loc de etajul 8 al clădirii. Considera recurenta parata ca instanța de fond a pronutat o hotarire nelegala, neobservind viciul de procedura al citațiilor emise si a respins in mod nejustificat cererea de aminare prin care solicita un termen in vederea comunicării unei copii de pe acțiunea reclamantei, producind astfel un prejudiciu astfel cum este prevăzut de art. 105 (2) proc.civ.

Pe fond, recurenta arata ca la data de 04.03.2008 reclamanta si-a prezentat demisia si conform contractului de munca avea obligația sa respecte perioada de preaviz de 15.zile calendaristice. Prin decizia nr. 2/24.03.2008, in conformitate cu dispozițiile art. 79 (1) au incetat raporturile de munca ale reclamantei. Desi a solicitat reclamantei, telefonic, sa se prezinte sa ridice carnetul de munca de la societate, aceasta a refuzat, astfel ca a fost nevoita recurenta parata sa-i trimita acesteia notificarea nr. 87 din data de 21.04.2008. Prin urmare, susținerea acesteia in instanței de fond ca nu se afla in posesia unei copii de pe contractul de munca este neadevarata.

Daca ar fi prezentat contratul de munca instanța ar fi observat ca raporturile de munca au inceput la data de 01.12.2007 si nu la data de 02.1 1.2007.

In drept, cererea se intemeiaza pe dispoz.art. 304 pct 5 Cpc si art. 3041C/proc.civ,

Recurenta-reclamantă în motivarea recursului său a arătat că sa cum rezulta din cererea introductiva si cum, de altfel, a cerut
si in cuvântul acordat pe fond, a solicitat ca toate drepturile bănești din acțiune sa fe reactualizate cu rata inflației existente la data plații efective.

Atat din practicaua sentinței cat si din dispozitivul acesteia, rezulta ca instanța de fond nu a reținut si nici nu s-a pronunțat cu privire la aceasta cerere, fapt ce se încadrează in motivele de nelegalitate si netemeinicie prevăzute de art. 304 din Codul d e procedura civila,

Precizeaza recurenta ca in dispozitiv nu se face vorbire de comisionul de 30%, aferent prețului
de vânzare a unui apartament, solicitat prin acțiune. n mod greșit se retine in practicaua sentinței ca a renunțat Ia acest comision, de vreme ce in concluziile orale a solicitat admiterea acțiunii in toate capetele de cerere, asa cum sunt prezentate in acțiune.

Considera recurenta ca respingerea ca fiind nedovedit a capătului de cerere privind plata, cu titlu de daune pentru prejudiciul adus, a sumei de 20000 Euro, este nelegala si neîntemeiata. Este evident ca, atat timp cat a prestat munca la parata in baza unui contract de munca si nu a fost plătită, nu a avut timpul material pentru inca un alt serviciu care sa-i permită obținerea de venituri si sa-i asigure independenta economica de părinții mei astfel ca.

Mai mult, datorita faptului ca parata a refuzat sa-i elibereze cartea de munca, nu a putut sa se incadreze in alt loc de munca, suferind un prejudiciu material prin absenta veniturilor salariate.

Prin întâmpinare, recurenta, a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta pârâtei " ", ca nefondat.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, in raport de criticile formulate si de temeiurile de drept invocate de către recurenți, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:

Referitor la recursul declarat de recurenta reclamant, retinem ca acesta fondat. In acest sens, avem in vedere faptul ca prin cererea de chemare in judecata, aceasta a solicitat si obligarea paratei la plata sumelor pretinse actualizate cu indicele de inflatie si la plata a 30% din comisionul obtinut din vanzarea apartamentului situat in zona.

Tribunalul nu a solutionat aceste cereri, ele neregasindu-se in dispozitivul sentintei recurate.

In mod eronat a retinut prima instanta ca recurenta reclamanta ar fi renuntat in mod tacit la cererea privind plata procentului din comision, in conditiile in care nu exista o cerere de renuntare expresa si din cererile pe care aceasta le-a depus la dosar nu rezulta in mod neindoielnic faptul ca ar fi renuntat la cererea in cauza. Dimpotriva, cererea completatoare nu a facut decat sa aduca in instantei de judecata alte cereri, iar nu sa le modifice pe cele existente, iar la concluziile pe fondul cererii, partea are dreptul de a se referi in mod general la pretentiile sale, ceea ce nu lasa sa se prezume ca renunta la celelalte cereri.

Prin nepronuntarea asupra unor cereri cu care instanta a fost in mod legal investita, recurenta reclamanta ar fi prejudiciata daca acestea ar fi solutionate pentru prima data in cadrul caii de atac, la fel si recurenta parata. Avand in vedere si dispoz. art. 304ind 1 Cpc, precum si ale art. 312 alin 5 Cpc, se impune casare hotararii cu trimitere spre rejudecare.

Cu privire la recursul declarat de recurenta pârâta " ", retinem ca acesta este fondat.

Astfel, in Tribunalului B recurenta parata a fost citata in B- 1 3, iar in Tribunalului I, pe rolul caruia cererea a fost inregistrata in urma declinarii de competenta prin sentinta civila nr. 5929/26.09.2008, citatiile au fost emise pentru adresele B- sector 1 (fila 11) si B- sector 3 (fila 12).

La termenul din 27.01.2009, cand recurenta parata a solicitat amanarea cauzei pentru a cunoaste continutul cererii de chemare in judecata, cererea a fost respinsa ca neintemeiata.

Constatam insa ca acesta este primul termen pentru care recurenta parata a fost citata in mod corect la punctul de lucru, fara a i se comunica insa un exemplar al cererii de chemare in judecata sau al celei completatoare, acestea fiind comunicate la adresa din B- sector 1, care insa nu este completa, dupa cum rezulta din certificatul constatator depus la dosar.

de dispozitiile art. 90, art. 91 si art. 92 Cpc, afisarea citatiei la sediul social nu este de natura sa raspunda cerintelor legale privitoare la indeplinirea actelor de procedura in conditiile in care adresa nu era completa, astfel incat nu se poate cunoaste cu certitudine locul unde s-a realizat afisarea.

Prin urmare, cererea a fost solutionata fara a se da posibilitate recurentei parate sa se poata apara, desi nu i se poate imputa vreo culpa, motivul invocat de aceasta pentru amanarea cauzei fiind temeinic cf. art. 156 Cpc. si neurmarindu-se tergiversarea cauzei.

Curtea retine, in raport de cele de mai sus, ca sunt indeplinite cerintele art. 105 alin 2 Cpc, cf. carora "actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie".

Este evidenta vatamarea drepturilor recurentei parate prin neacorarea posibilitatii de a-si exercita dreptul la o aparare efectiva, fiind incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct 5 Cpc, ceea ce conduce la casarea sentintei recurate cf. art. 312 alin 3 teza a II-a Cpc. si trimiterea cauzei spre rejudecare.

Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursurile, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Potrivit art. 315 alin 3 Cpc, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casata.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de recurenții și - SRL, împotriva sentinței civile nr.39/F din data de 27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 25.05.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red.

Dact. /2ex

19.06.2009

Jud. fond:;

Președinte:Enache Daniela Georgeta
Judecători:Enache Daniela Georgeta, Silvia Georgiana Ignat

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale (banesti). Decizia 3729/2009. Curtea de Apel Bucuresti