Drepturi salariale (banesti). Decizia 3747/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.1764/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.3747/
Ședința publică din data de 26 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.149 din data de 12.01.2009, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.24281/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și și cu intimații-pârâți Curtea de Conturi a României și Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării în calitate de expert - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns recurentul-reclamant, intimații-reclamanți, și, intimații-pârâți Curtea de Conturi a României și Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării în calitate de expert.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "registratură" al secției la data de 21.05.2009 de către intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurentul-reclamant, în trei exemplare, act procedural necomunicat părții recurente.
Se mai arată totodată, faptul că recurentul-reclamant a solicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod proc. civ.
Curtea constatând că în cauză recurentul-reclamant a solicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 Cod proc. civ. constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.149/12.01.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea privind pe reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
În considerente a reținut că reclamanții au calitatea de controlori financiari în cadrul Curții de Conturi a României.
Sistemul de salarizare al acestei categorii de personal este reglementat de OUG nr. 160/2000, care, în art. 1, arată că forma de salarizare este indemnizația lunara, prevăzând totodată că "indemnizația este unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de controlor financiar și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial".
Sistemul instituit prin OUG nr. 160/2000 este completat cu alte acte normative, și anume Legea nr. 233/2006, OG nr. 27/2007 și OG nr. 14/2008.
Nici unul dintre acestea nu reglementează majorarea indemnizației controlorilor financiari cu 75% față de natura atribuțiilor sau obiectul gestiunii.
În prezent, singurul act normativ cu caracter general privind salarizarea controlorilor financiari este OUG nr. 160/2000, neputând fi aplicate prin analogie dispozițiile Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare.
Art. 2 din aceasta lege stabilește că salariile de bază corespunzătoare funcțiilor în care este încadrat personalul prevăzut la art. 1 pot fi majorate cu minimum 50% față de cele prevăzute de lege, dar nu mai mult de 100%, cuantumul exact al procentului aplicabil fiind prevăzut de HG nr. 170/2005.
Referirea la situația altor categorii de personal, care au atribuții similare, nu este relevantă deoarece fiecare dintre aceste categorii are un regim special de salarizare, neaplicabil celorlalte.
Pentru a se putea invoca discriminarea este necesar, în primul rând, ca persoanele să se găsească în situații similare, or, în speță, din punctul de vedere al sistemului de salarizare prevăzut de lege, situația lor este diferită.
Atât timp cât legea nu stabilește dreptul reclamanților de a beneficia de cele două sporuri, nici judecătorul nu le poate institui, aceasta echivalând cu asumarea unei puteri de a legifera, pe care, potrivit legii, nu o deține.
În cauză nu se poate reține existența vreunui criteriu de discriminare prevăzut de OG nr. 137/2000 și nici că scopul acelei reglementari ar fi acela de a restrânge, înlătura recunoașterea, folosința sau exercitarea, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege.
În sprijinul acestei soluții instanța a reținut și Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 381/11.03.2008.
Având caracter accesoriu, apare ca neîntemeiată și cererea privind înscrierea mențiunilor în carnetele de muncă.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a reținut că nu este întemeiată, inexistența unor raporturi juridice între părți fiind o problemă de fond, cu atât mai mult cu cât această instituție are atribuții în legătură cu fondurile bugetare.
Având în vedere că cererea principală a fost considerată neîntemeiată, a fost respinsă și cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurentul, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului, a arătat că instanța nu s-a pronunțat sub aspectul situației recurentului care îndeplinea funcția de consilier de conturi și căruia nu îi sunt aplicabile prevederile OUG nr. 160/2000.
Acestei categorii de personal îi sunt aplicabile prevederile OG nr. 10/2007 aprobate prin Legea nr. 231/2008; OG nr. 27/2007 modificată și completată prin Legea nr. 219/2007; OUG nr. 10/2008 aprobată prin Legea nr. 177/2008 și OUG nr. 14/2008.
Recurentul solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul admiterii în parte a acțiunii.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea reține că acesta este nefondat.
Astfel, se constată, pe de o parte, că recurentul invocă în susținerea recursului, acte normative fără nicio legătură cu salarizarea categoriei de personal din care face parte, precum OUG nr. 14/2008, OUG nr. 10/2008, iar cele pertinente, precum OG nr. 27/2007 aprobată cu modificări prin Legea nr. 219/2007 referitoare la creșterile salariale de care beneficiază personalul Curții de Conturi, respectiv Legea nr. 94/1992 modificată prin Legea nr. 217/2008 sunt neconcludente pentru afirmarea dreptului pretins, reglementat de art. 3 din HG nr. 170/2005, câtă vreme nu face parte din categoria de personal reglementată de art. 2 din același act normativ.
Din acest punct de vedere, este irelevant și faptul că membrii organelor de conducere ale Autorității de audit se desemnează dintre consilierii de conturi, în măsura în care nu au fost numiți de Parlament în funcția de președinte sau vicepreședinte al Autorității, ei neputând pretinde drepturile recunoscute de lege pentru cei care ocupă funcțiile menționate.
Sub acest aspect, deși s-au referit la categoria controlorilor financiari și nu și la cea a consilierilor de conturi, considerentele primei instanțe sunt valabile și cât îi privește pe aceștia din urmă, când solicită drepturi prevăzute pentru alte categorii de personal.
Or, textele de lege în materia salarizării personalului bugetar se pretează la o interpretare strictă și limitată la categoriile menționate, iar opțiunea legiuitorului nu poate fi completată sau amendată de judecător, prin lărgirea de aplicare a unei dispoziții, în virtutea unei puteri proprii de apreciere, în caz contrar transformându-se într-un legiuitor pozitiv, fapt de natura rolului exclusiv al Parlamentului sau executivului, când acționează ca legiuitor delegat.
Astfel, în aplicarea rolului său constituțional, instanța este ținută să aplice legea, iar nu s-o înlăture de la aplicare sau s- suplinească, pe motiv că este inechitabilă sau discriminatorie, în același sens fiind și prevederile, obligatorii, potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție, ale Deciziei Curții Constituționale nr. 818/2008.
Prin sus-menționata decizie, instanța de contencios constituțional a declarat neconstituționale prevederile art. 1, 2 alin. 3 și 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000, în măsura în care se interpretează că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerându-le discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
S-a argumentat că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separaților puterilor, în virtutea căruia, Parlamentul și, pe cale de delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor fiind aceea de a realiza justiția, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
În consecință, întrucât nu există un text de lege care să întemeieze acțiunea reclamanților iar instanța nu poate amenda opțiunile legiuitorului în materia politicii salariale, acțiunea formulată este nefondată, de asemenea recursul, pe care îl va respinge ca atare, potrivit art. 312 alin. 1 pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurentul-intimat împotriva sentinței civile nr.149/12.01.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și cu intimații-pârâți CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR ȘI CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 EX./03.07.2009
Jud. fond:
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Ilie Nadia Raluca
