Drepturi salariale (banesti). Decizia 378/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 378/
Ședința publică din 16 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta - - împotriva sentinței civile nr.224/M/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic pentru recurenta pârâtă - - B lipsă fiind intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța în baza art.305 Cod procedură civilă, încuviințează pentru recurenta intimată proba cu înscrisul depus în probațiune la termenul anterior, considerând a fi pertinent, util și concludent soluționării cauzei.
Întrebat fiind de către instanță, reprezentantul părții prezente, arată că nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul societății recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și admiterii excepției de tardivitate a depunerii acțiunii și pe cale de consecință respingerea acțiunii și respingerea cheltuielilor de judecată.
Susține că prima instanță în mod nelegal a respins excepția tardivității formulării acțiunii. Cererea de chemare în judecată a fost formulată în sensul contestării suspendării contractului individual de muncă, conform art 283 lit.a Codul muncii, ori instanța eronat a considerat acțiunea întemeiată pe art 283 lit. Codul muncii. Arată că menține excepția în continuare.
Solicită casarea sentinței atacate, întrucât instanța de fond a admis o sumă enormă, care nu s-a bazat pe nici un calcul din probele depuse la dosar, reclamantul a solicitat o sumă, pe care prima instanță a acordat- Societatea a calculat drepturile salariale pe care le-a primit reclamanta și în urma calculelor depuse la dosar rezultă că salariatul a primit mai mult de 75%, chiar 90%-95%, suma solicitată de reclamantă neavând nici un fundament, calculul depus la dosar evidențiată suma corectă.
Menționează că suma calculată de instanța de fond nu este certă având în vedere că nu există nici un calcul depus de reclamantă la instanța de fond. Prima instanța face referire la o perioadă de 3 luni, în rest reclamanta a fost plătită cu 100%.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.224/2008 a Tribunalului Brașova fost admisă acțiunea reclamantului (ei), iar pârâta - - a fost obligată să-i plătească suma de 6.059 lei cu titlul de drepturi salariale și suma de 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul(a) fost angajata în cadrul societății pârâte, cu contract individual de muncă, pe perioada nedeterminată.
Potrivit art.40 alin 2 lit.c din Codul muncii angajatorului îi revine obligația de acorda salariatului toate drepturile ce decurg din lege, contractul colectiv de muncă aplicabil și contractele individuale de muncă.
Conform art.154 alin 2 din Codul muncii pentru munca prestată salariatul are dreptul la un salariu exprimat în bani, acesta reprezentând echivalentul muncii prestate.
Coroborând statele de plata din care rezulta salariul negociat al reclamantului cu statele de plata din care rezulta achitarea unei parți din salariu cu titlu de avans pe toate lunile anilor 2005, 2006 si 2007 pentru care s-a formulat prezenta acțiune, instanța a constatat ca reclamantului nu i s-a achitat in întregime salariul cuvenit.
Aceasta situație de fapt se coroborează si cu susținerea paratei din întâmpinare, potrivit căreia, datorita faptului ca societatea a înregistrat pierderi in activitatea sa economico-financiara, consiliul de administrație a luat decizia acordării salariilor procentual, in funcție de producția vânduta.
Verificând contractul colectiv de munca la nivelul unității, care produce efecte juridice intre părțile contractante, chiar daca nu a fost înregistrat la, s-a constatat ca forma de organizare a muncii in cadrul societarii parate este in regie normata, astfel încât era necesara dovedirea neîndeplinirii normei de lucru pentru a se efectua rețineri din salariu.
Se mai observa si faptul ca, potrivit prevederilor aceluiași contract, in situații deosebite, când activitatea a fost întrerupta mai mult de o zi, din motive independente de voința patronatului, salariații vor primi 75% din salariul de baza individual avut, cu condiția ca încetarea muncii sa nu fie imputabila salariaților.
Parata nu a făcut dovada respectării acestor dispoziții prevăzute in contractul colectiv de munca încheiat la nivelul unității, care se regăsesc si in art.53 alin.1 din Codul muncii, potrivit căruia "pe durata întreruperii temporare a activității angajatorului, salariații beneficiază de o indemnizație de 75% din salariul de baza, corespunzător locului de munca ocupat".
Având in vedere toate aceste aspecte, reținerile din salariu efectuate de parata sunt nelegale.
Pentru considerentele expuse, instanța a apreciat ca fiind întemeiată acțiunea promovată, în temeiul dispozițiilor art.284, art.236, art.240 și art.243, precum si art.164 din Codul muncii, fiind admisă și s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 6.059 lei net, reprezentând contravaloarea drepturilor salariale restante, ce au fost reținute reclamantului(ei) in mod nelegal.
Deoarece parata a cazut in pretentii, in conformitate cu prevederile art.274 Cod procedură civilă, instanta a obligat-o pe aceasta sa plateasca reclamantului(ei) suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial.
Împotriva hotărârii pronunțate la fond a formulat recurs pârâta - -, iar prin motivele de recurs este criticată atât soluția de respingere a excepției tardivității cât și cuantumul sumei acordate.
Cu privire la excepția tardivității se arată că, practic se contestă hotărârea de suspendare a contractului de muncă pentru motive economice ori termenul în care se poate formula o astfel de contestație este de 30 de zile de la data luării la cunoștință (art. 283 lit. a Codul muncii ).
Cu privire la cuantumul pretențiilor admise, prin motivele de recurs se arată că suma acordată nu a fost dovedită prin nici o probă și nu corespunde unor calcule realiste.
Recursul este fondat.
Reclamantul(a) este salariat(a) la - -, iar prin acțiunea dedusă judecății solicită diferențe de drepturi salariale cuvenite pentru o perioadă în care a prestat muncă cu normă întreagă însă a primit drepturi salariale mai mici decât cele din contractul de muncă, precum și drepturi salariale în cuantum de 75% din salariul de bază pentru perioada în care angajatorul a întrerupt temporar activitatea, conform art. 53 al. 1 Codul muncii și art. 68 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură.
În concret, reclamantul(a) nu contestă decizia angajatorului de întrerupere temporară a activității din motive economice ci solicită drepturile salariale cuvenite în această perioadă și neacordate de către angajator. Față de obiectul acțiunii, în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 283 lit. "a" Codul muncii, ci dispozițiile de la lit "c" din cadrul aceluiași text de lege.
Prin urmare, motivul de recurs care vizează excepția tardivității acțiunii este nefondat și are la bază o greșită interpretare a obiectului acțiunii dedusă judecății, excepția invocată fiind corect soluționată de instanța de fond.
Pe fondul cauzei, curtea reține că din contractul individual de muncă al reclamantului (ei) rezultă drepturile și obligațiile stabilite de părți, salariul cuvenit pentru munca prestată, iar cu privire la felul muncii, locul muncii și drepturile salariale. De asemenea este prevăzut expres că modificarea acestor elemente din contract nu poate avea loc decât "prin acordul părților"(art. II pct. 1 din contract).
Cu toate acestea Consiliul de Administrație al societății pârâte a hotărât, datorită problemelor economico financiare ale societății, acordarea drepturilor salariale către angajați să se facă "procentual" pentru anumite perioade (hot din 25.06.2007) în funcție de producția vândută cu respectarea salariului minim pe economie".
De asemenea, societatea pârâtă a hotărât întreruperea activității din motive economice pentru anumite sectoare cu plata către angajații afectați a unei sume fixe de 300 RON.
Diminuarea drepturilor salariale ale angajaților fără acordul acestora prin decizie unilaterală a angajatorului contravine principiilor și normelor de drept ce guvernează raporturile de muncă întrucât, angajatorul este obligat să respecte clauzele contractuale, atât cele din contractele colective de muncă aplicabile cât și cele din contractele individuale de muncă, dar și dispozițiile imperative ale legii de la care nici măcar părțile nu pot deroga.
Pe de altă parte, din analiza înscrisurilor contabile depuse în probațiune la dosarul de fond rezultă că reclamantul (a) nu a primit toate drepturile salariale cuvenite pentru perioada în care acesta (aceasta) a lucrat cu normă întreagă conform pontajelor anexate, reclamantul (a) formulând pretenții în acest sens.
În concret, angajatorul a prevăzut ca formă de salarizare în Contractul de Muncă la Nivel de Unitate pe anii 2004 - 2005 salarizarea de regie normată, iar plata drepturilor salariale s-a realizat în acord (procentual în funcție de producția vândută), iar această formă de salarizare a fost hotărâtă în mod unilateral de către Consiliul de Administrație în data de 29.11.2006 și în data de 25.06.2007, modificându-se în acest fel modul de salarizare al angajaților fără acordul acestora.
În cazul întreruperii temporare a activității din motive economico - financiare, potrivit art. 53 al 1 Codul muncii, salariații beneficiază de o indemnizație ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază, nerespectarea acestei obligații constituind contravenție (art. 176 lit "j" Codul muncii ) iar societatea pârâtă a și fost sancționată în acest sens.
Față de aceste considerente curtea reține că, în principiu, reclamantul(a ) a făcut dovada faptului că nu și-a încasat toate drepturile salariale cuvenite, însă, în ceea ce privește cuantumul pretențiilor, motivele de recurs invocate de către pârâtă sunt fondate.
Astfel, reclamantul(a) a solicitat prin acțiune o sumă fixă fără a se anexa și modalitatea de calcul utilizată pentru ca aceasta să poată fi verificată atât de către instanță cât și de către societatea pârâtă. Aceasta din urmă a depus în recurs un calcul propriu care a fost contestat, la rândul său, de către reclamant(ă) și care, de asemenea, nu cuprinde suficiente elemente și detalii care să permită verificarea lui de către o persoană lipsită de cunoștințe de contabilitate. Susținerea intimatului (ei) din cadrul recursului care arată că la fondul cauzei calculul prezentat de reclamant(ă) nu a fost contestat și pentru acest considerent trebuie recunoscut și în recurs, nu este veridică. - a contestat calculul reclamantului(ei) exprimându-și opoziția chiar prin întâmpinarea formulată.
Întrucât o hotărâre judecătorească trebuie să se bazeze pe probe concludente și pertinente, curtea apreciază că în speță se impunea a fi pusă în discuție necesitatea efectuării unei expertize tehnico - contabile prin care să se verifice cuantumul concret al pretențiilor fiecărui angajat. În lipsa unei probe științifice, acordarea sumelor propuse de una sau alta dintre părți constituie o alternativă păguboasă pentru partea dezavantajată și contravine atât interesului părților câr și scopului actului de justiție.
Alegând varianta propusă de reclamant fără ca aceasta să fie susținută de vreo probă și fără ca suma acordată să poată fi verificată pe baza probelor administrate, curtea reține că prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului cu privire la acest aspect, și, întrucât în calea de atac a recursului nu se poate administra proba cu expertiza tehnică, în baza art. 312 alin 3 și 5 Cod procedură civilă, ținând cont și de dispozițiile deciziei XXI/22.06.2006 a ÎCCJ prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că sunt aplicabile dispozițiile legale ce reglementează casarea cu trimitere și în cazul litigiilor de muncă, hotărârea atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare primei instanțe pentru ca aceasta să administreze probele necesare rezolvării pe fond în ceea ce privește cuantumul pretențiilor solicitate prin acțiunea dedusă judecății. Se va avea în vedere obiectul pretențiilor deduse judecății prin cererea de chemare în judecată și prin precizarea acesteia formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - - B, împotriva sentinței civile nr.224/M/2008 a Tribunalului Brașov, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 16 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red: CȘ/22.04.2008
Dact: MD/29.04.2008 - 3 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
