Drepturi salariale (banesti). Decizia 3836/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2189/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3836/
Ședința publică de la 27.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți, G, G, G, împotriva sentinței civile nr.2305/20.06.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Direcția Națională Anticorupție, Admnistrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-reclamanți prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2008 și intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice prin consilier juridic, care depune la dosar delegație de reprezentare juridică, lipsă fiind ceilalți intimați-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimații-pârâți Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 18.05.2009, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la data de 18.05.2009, Consiliul Superior al Magistraturii la data de 21.05.2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 25.05.2009 și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, la data de 25.05.2009, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenții-reclamanți, prin avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Depune la dosar comunicatul emis de Înalta Curte de Casație și Justiție privind decizia nr.46 prin care s-a admis recursul în interesul legii.
Intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2305/20.06.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, G, G, G, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Direcția Națională Anticorupție, Admnistrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Din examinarea cuprinsului nr.OG 137/2000, rezultă că legiuitorul nu a avut în vedere modul de reglementare a unor relații sociale prin lege ori alte acte normative, folosindu-se sintagme cum sunt: exercitarea următoarelor drepturi - art.1 alin.2, exercitarea drepturilor enunțate art. 1 alin.3, restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitări, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege -art.2 alin.1 comportament discriminatoriu, persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei etc.
În speță, nu există niciun act normativ în vigoare care să prevadă ori garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate magistraților.
Așa cum au arătat reclamanții în cererea de chemare în judecată, art. 14 din Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale protocoale adiționale la această convenție, ratificată de România prin legea 30 statuează că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenției trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau sociali, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Însă, pentru a putea exista discriminare, fiind necesară protecția în temeiul dreptului la tratament egal, trebuie să fim în prezența recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege.
Dreptul la sporul de confidențialitate pentru magistrați nu este recunoscui de lege întrucât nu este reglementat prin nici un act normativ în vigoare, nu face obiectul art. 14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, întrucât Protocolul 12 al Convenției, ratificat de România prin Legea nr. 103/2006, consacră expres la art.1 că exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație", astfel că nu poate fi aplicat în speță câtă vreme nu există nici un text legal care să recunoască dreptul la spor de confidențialitate.
Prevederile art. 14 din Convenție, așa cum CEDO a statuat în jurisprudența sa (cazul Thimmenos contra Greciei), nu are o existență independentă, întrucât are efect doar în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției sau Protocoalelor sale, or dreptul la diverse sporuri nu este în mod evident un drept fundamental apărat și garantat de Convenție.
Dreptul la sporul de confidențialitate pentru magistrați nu face nici obiectul reglementării constituționale din art.20, întrucât Curtea Constituțională a statuat în numeroase decizii de speță, dintre care și decizia 108/2006 în care curtea a constatat că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și apărare de Constituție. Față de cele statuate de decizia Curții sporurile, premiile și alte stimulente nu reprezintă drepturi fundamentale atunci când nu sunt acordate prin acte normative.
Prin urmare, aceste drepturi nu se circumscriu cadrului instituit de art.20 din Constituție și nu pot fi înscrise între drepturile și libertățile cetățenilor avute în vedere de către aceasta, astfel că prevederile art. 11 din legea fundamentală, nu sunt aplicabile.
A admite acțiunea, ar însemna implicit a admite că o instanță de judecată poate să adauge la lege, ceea ce nu poate fi permis, având în vedere atribuțiile, competențele conferite de Legea fundamentală celor trei puteri în actualul stat de drept.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal recurenții, G, G, G, criticând soluția pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 pr. civ.
În motivarea recursului se arată că instanța în mod greșit a respins acțiunea recurenților privind acordarea sporului de 15% - spor de confidențialitate, motivând că recurenții sunt discriminați în raport de celelalte categorii socio-profesionale care beneficiază (primesc) acest spor.
Prin art. 2 din nr.OG 137/2000 se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, etc, care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin. 3 din art. 2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute de alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Ori, criteriul după care sa făcut distincția, în speță dedusă judecății, este categoria socio-profesională cât și lipsa actului normativ, criteriu de diferențiere injust față de recurenți care fac parte din personalul din unitățile de justiție.
Printr-o serie de acte normative (Legea nr. 444/2006 pentru
aprobarea nr.OG 19/2006, nr.OG 6/2007, Legea nr. 656/2002; Legea
nr. 405/2002) personalul din cadrul instituțiilor publice care gestionează
informații clasificate li se acordă spor de confidențialitate de 15% și nu
doar celor prevăzute în Legea nr. 444/2006, adică celor din sistemul
apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale.
Prin Legea nr. 656/2002 prin art. 20 alin. 3 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor și modificată prin Legea nr. 405/2002 sa a acordat sporul de confidențialitate de până la 15% și membrilor plenului, precum și unor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combaterea Spălării Banilor; iar prin nr.OG 38/2003 privind drepturile salariale ale polițiștilor pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, spor pe care îl primesc din luna mai 2008.
Legea nr. 7/2006, prin nr.OG 24/2000 - Legea nr. 383/2001 cu
modificările ulterioare cât și Legea nr. 53/1991 privind funcționarii
parlamentari.primesc sporul de 15% spor de confidențialitate așa cum
este prevăzut la art. 38 alin. 1 din Legea nr. 7/2006.
De asemenea prin nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede, la art. 3, acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar tuturor categoriilor de personal din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate. Sub acest aspect recurenții sunt discriminați prin situația de comparare, prin aceea că unii magistrați respectiv procurori militari din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării beneficiază de respectivul spor, în baza acelorași norme amintite.
Din expunerile de motive ale acestor acte normative au ca și
numitor comun, în esență, fundamentul necesității acordării acestui spor
de confidențialitate de 15%, tuturor categoriilor de personal din cadrul
instituțiilor publice (bugetari).
Recurenții cât și intervenientul în interes propriu -, îndeplininesc funcția de procurori în cadrul structurii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, înființată potrivit art. 1 alin. 1 din nr.OUG 43/2002 și modificată prin Legea nr. 503/2002 potrivit art. 3 alin. 1, aceasta funcționează pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca Direcție (Parchet) specializată în combaterea infracțiunilor de corupție, evident fiind faptul că recurenții sunt specializați în culegerea și prelucrarea informațiilor ce le dețin în legătură cu săvârșirea infracțiunilor privitoare la corupție.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr. 46/15.12.2008 ÎCCJ, în soluționarea recursului în interesul legii, a statuat că judecătorii și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din codul deontologic al magistraților și art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportată la art. 9 din codul deontologic al acestora s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Cum dezlegarea astfel dată acestei probleme de drept este obligație pentru instanțe, cererea recurenților trebuie admisă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF, Curtea a admis-o, reținând că între acesta și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă, astfel că MEF nu poate fi obligat la plata către reclamanții a drepturilor pretinse.
Cererea de chemare în garanție a MEF a fost admisă, în virtutea obligaților sale de elaborare și de rectificare a bugetului, reglementate de Legea nr. 500/2002.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 pr. civ. recursul va fi admis iar sentința atacată va fi modificată în parte, în sensul arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de către recurenții-reclamanți recurenții-reclamanți, G, G, G, împotriva sentinței civile nr.2305/20.06.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Direcția Națională Anticorupție, Admnistrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Modifică sentința recurată în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și respinge în consecință acțiunea formulată împotriva acestui pârât.
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâții la plata către reclamanți a sporului de confidențialitate de 15% din îndemnizația de bază brută lunară pentru perioada octombrie 2004 la zi și în continuare, proporțional cu perioada lucrată, sume ce vor fi actualizate cu rata de inflație de la scadență la plata efectivă, la care se va adăuga dobânda legală în materie civilă, de la data introducerii acțiunii până la plata efectivă.
Obligă unitățile angajatoare să facă mențiunile corespunzătoare acestor drepturi în carnetele de muncă ale reclamanților.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public.
Obligă pe chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare executării acestor drepturi.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.05.2009.
Președinte Judecător Judecător
Grefier
Red.LH/th.red.
2ex-23.06.2009
Jud. fond:
M
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu
