Drepturi salariale (banesti). Decizia 384/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.384
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 8.04.2009
PREȘEDINTE: Alina Savin
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER-- -
-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - & SRL, împotriva sentinței civile nr.1453/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care invederează că s-a depus la dosar o cerere din partea apărătorului ales al intimatul, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată.
Curtea, având în vedere cererea depusă de apărătorul intimatului prin care solicită judecarea cauzei în lipsă și respingerea recursului ca nefondat, rămâne în pronunțare asupra recursului formulat.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1453/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admisă cererea formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâta - & SRL
S-a constatat că raporturile de muncă ale reclamantului cu societatea pârâtă au început la data de 1.04.2007 și că salariul negociat dintre cele două părți a fost de 3000 lei.
A fost obligată pârâta către reclamant la plata drepturilor salariale după cum urmează:
- drepturile salariale pe lunile mai - iunie 2007;
- diferența dintre suma de 3000 lei și drepturile salariale efectiv încasate conform 87/2007 înregistrat la ITM sub nr. -/10.07.2008, pe lunile iulie, august, septembrie și octombrie 2007;
- drepturile salariale și alocația de hrană pe lunile noiembrie - decembrie 2007.
La calculul integral al drepturilor salariale cuvenite reclamantului se vor avea în vedere mențiunile din contractul individual de muncă și contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul societății.
S-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 192/15.08.2008 emisă de pârâtă, prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a începând cu 15.08.2008.
S-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior concedierii și plata drepturilor salariale de la momentul concedierii, respectiv 15.08.2008 și până la reintegrarea efectivă, sumă ce se va actualiza cu rata inflației la data plății.
A fost obligată pârâtă să plătească reclamantului suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 2438/121/9.05.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta - & SRL C solicitând să se constate că raporturile de muncă ale reclamantului cu societatea pârâtă au început la data de 01.04.2007 și că salariul negociat dintre cele două părți a fost de 3000 lei lunar, precum și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale în cuantumul mai sus arătat pe lunile mai -iunie 2007, la plata diferenței dintre suma de 3000 lei și drepturile salariale efectiv încasate pe lunile iulie, august, septembrie și octombrie 2007, precum și la plata drepturilor salariale și a alocației de hrană pe lunile noiembrie-decembrie 2007( cerere de chemare
în judecată și precizări din încheierea de ședință din 11.09.2008- fila 91 dosar).
În fapt a arătat că a fost angajat de societatea pârâtă la data de 01.04.2007 în funcția de comandant de navă pe împingătorul, negociind cu administratorul societății un salariu de 3000 lei la care se adaugă și celelalte drepturi bănești specifice meseriei de navigație.
La momentul respectiv i s-a dat să semneze contractul de muncă "în alb", sub rezerva completării ulterioare a datelor de către funcționarul de la serviciul personal.
În prima lună a primit salariul așa cum a fost negociat și alocația de hrană însă nu a semnat nici un stat de plată. statul de plată și contractul individual de muncă, nu i s-a mai făcut plata salariului pe lunile mai și iunie, ci doar a alocației de hrană, iar ulterior a aflat că la data de 10.07.2007 a fost înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă contractul individual de muncă nr. 87/02.07.2007, în care se specifica începerea activității din data de 02.07.2007, cu un salariu de bază lunar brut de 1690 lei.
Deși și-a îndeplinit obligațiile de serviciu, pe lunile iulie, august, septembrie și octombrie a primit doar suma specificată în contractul înregistrat la ITM și alocația de hrană.
Pe lunile noiembrie-decembrie 2007 nu a mai primit salariul și nici alocația de hrană.
La termenul din 27.08.2008, reclamantul a depus la dosar cerere completatoare, prin care a solicitat ca instanța să constate și nulitatea absolută a deciziei nr. 192/15.08.2008 de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă, pe motiv că nu a fost efectuată cercetarea prealabilă.
În fapt a arătat că, în pofida demersurilor făcute, nu a mai fost chemat să-și reia activitatea începând cu 01.01.2008 și, cu toate acestea, prin decizia contestată s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă pe motiv că nu s-ar fi prezentat la serviciu.
Legal citată, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A arătat că între reclamant și societate s-a încheiat contractul individual de muncă nr. 87/02.07.2007, înregistrat la ITM sub. nr. -/10.07.2007, salariul negociat fiind de 1690 lei.
Drepturile salariale au fost achitate acestuia până în luna octombrie 2007, potrivit statelor de plată care poartă semnătura acestuia, rămânând de achitat numai drepturile salariale pentru lunile noiembrie și decembrie 2007.
Pârâta a susținut că decizia de concediere este legală și temeinică, reclamantul absentând nemotivat de la serviciu.
În dovedire a depus copii de pe contractul individual de muncă, state de plată pe lunile iulie-decembrie și fișe de pontaj pe lunile noiembrie și decembrie 2007.
De asemenea, a mai depus procesele verbale întocmite de ITM cu prilejul controlului efectuat la societate, decizia nr. 192/15.08.2008 de concediere a reclamantului, fișele de pontaj pe lunile ianuarie-iulie 2008, copie de pe jurnalul de bord a împingătorului.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat de societatea pârâtă la data de 01.04.2007 în funcția de comandant de navă pe împingătorul, astfel cum rezultă din constatările ITM efectuate în procesele verbale de control, care se coroborează cu mențiunile din jurnalul de bord al împingătorului și cu recunoașterea societății pârâte de la pct. 1 din răspunsul la interogatoriu.
Cu toate acestea, la dosarul cauzei a fost depus contractul individual de muncă nr. 87/02.07.2007, înregistrat la ITM sub. nr. -/10.07.2007, având ca dată de începere a raporturilor de muncă 02.07.2007 și un salariu de bază lunar brut de 1690 lei.
Audiat fiind, martorul, coleg de serviciu cu reclamantul începând cu luna august 2007, a arătat că și în ceea ce îl privește societatea a procedat în același mod, respectiv nu i s-a prezentat nici un contract de muncă sau stat de plată. A fost de față când membrii echipajului au primit salariile, iar reclamantul a adus la cunoștință reprezentantului angajatorului că nu a primit întreaga sumă negociată, respectiv 3000 lei. De asemenea, l-a auzit pe reclamant când a afirmat că nu va mai lucra pe împingător în cazul în care nu-și va primi salariul integral și pe reprezentantul angajatorului când a promis că îi va achita drepturile salariale conform convenției.
Martorul a arătat că a lucrat la aceeași societate cu reclamantul, dar pe o altă navă, începând cu luna martie 2007 și se întâlnea tot timpul cu acesta cu prilejul încărcării și descărcării mărfii. A lucrat în calitate de marinar, cu un salariu negociat de 800 lei lunar, deși în contract era trecut salariul minim pe economie și știe că, în calitate de căpitan de navă, reclamantul trebuia să primească 3000 lei lunar, acesta fiind salariul real al căpitanilor de navă la nivelul societății.
Față de declarațiile martorilor și complexitatea atribuțiilor reclamantului, astfel cum rezultă și din jurnalul de bord depus la dosar, instanța a apreciat ca fiind dovedită cererea reclamantului privind constatarea unui salariu negociat de bază brut lunar de 3000 lei, cunoscută fiind și practica angajatorilor de a trece în contract sume mult mai mici decât cele efectiv plătite salariaților, pentru a diminua plata contribuțiilor obligatorii către bugetul de stat.
Societatea a recunoscut că mai are de achitat reclamantului drepturile salariale pe lunile noiembrie și decembrie 2007, din fișele de pontaj aflate la dosar rezultând că reclamantul a lucrat până pe data de 14.12.2007, până la sfârșitul lunii decembrie aflându-se în concediu de odihnă.
De asemenea, reclamantul a încasat pe lunile iulie, august, septembrie și octombrie drepturile salariale stabilite prin contractul individual de muncă nr. 87/02.07.2007, înregistrat la ITM sub. nr. -/10.07.2007, astfel cum rezultă din statele de plată semnate de acesta.
Pârâta nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale în cuantumul solicitat de reclamant.
Conform disp. art. 163 din Codul muncii plata drepturilor salariale se dovedește prin semnarea statelor de plată și a documentelor justificative de plată prezentate de angajator.
Pentru aceste considerente, s-a constatat că raporturile de muncă ale reclamantului cu societatea pârâtă au început la data de 01.04.2007 și că salariul negociat( de bază brut lunar)a fost de 3000 lei și nu 1690 lei cum este menționat în contractul individual de muncă nr. 87/02.07.2007, înregistrat la ITM sub. nr. -/10.07.2007.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale după cum urmează:
- drepturile salariale pe lunile mai-iunie 2007;
- diferența dintre salariul negociat de 3000 lei( de bază brut lunar) și drepturile salariale efectiv încasate conform contractului individual de muncă nr. 87/02.07.2007, pe lunile iulie, august, septembrie și octombrie 2007;
- drepturile salariale pe lunile noiembrie-decembrie 2007.
În ceea ce privește alocația de hrană cuvenită reclamantului, s-a constatat că personalul navigant beneficiază de aceasta, în măsura în care nu este asigurată hrană la bordul navei, astfel cum rezultă din art. 71 OG 42/1997, din HG 185/1994, care stabilește în art. 1 și 5 alocația de hrană și modul de calcul al acesteia, precum și din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Deși la pct. 6 din răspunsul la interogatoriu, societatea a arătat că nu a plătit alocația de hrană întrucât a asigurat hrană la bordul navei, aceasta nu a făcut nici o dovadă privind condițiile, modul în care s-a asigurat hrana, existența unei hotărâri la nivelul societății privind această măsură. Cum sarcina probei îi revenea, se constată că susținerea din răspunsul la interogatoriu nu poate fi reținută, motiv pentru care vor fi admise pretențiile reclamantului și cu privire la alocația de hrană pe lunile noiembrie-decembrie 2007.
În ceea ce privește decizia nr. 192/15.08.2008 de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului, s-a constatat că, potrivit art. 267.muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția avertismentului, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii. Neprezentarea salariatului la convocarea făcută fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile. În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Iar potrivit art. 268 Codul Muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Constatând că decizia contestată nu îndeplinește condițiile prev. de art. 267 și 268 lit. c muncii, s-a admis și cererea completatoare și s-a constatat nulitatea absolută a deciziei 192/15.08.2008.
S-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior concedierii și plata drepturilor salariale de la momentul concedierii, respectiv 15.08.2008 și până la reintegrarea efectivă, sumă ce se va actualiza cu rata inflației la data plății efective.
În consecință, pentru perioada 01.01.2008-15.08.2008, contractul individual de muncă, deși în vigoare, nu a produs efectele specifice, respectiv prestarea muncii și plata salariului, reclamantul nu a fost convocat să-și reia activitatea, nu a prestat muncă în folosul angajatorului și, în consecință, nu este îndreptățit la plata salariului.
Văzând și art. 274.proc.civ. a fost obligată pârâta, ca parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâta & SRL C considerând-o nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
-în mod greșit a statuat instanța de fond că intimatul-reclamant a fost angajat legal începând cu data de 1.04.2007, înlăturând contractul individual de muncă care datează din 2.07.2007;
Instanța de fond nu a luat act de voința părților privind salariul negociat de 1690 lei, constatând că în mod eronat s-ar fi înțeles asupra salariului de 3000 lei/lună.
A recunoscut faptul că în lunile noiembrie și decembrie 2007 nu i-a achitat reclamantului drepturile salariale, dar i-a solicitat acestuia să se prezinte pentru ridicarea acestor drepturi.
A apreciat că drepturile salariale au fost achitate conform înțelegerii contractuale iar pretențiile ce prevăd alte sume decât cele stipulate în contractul individual de muncă nu se justifică.
a avut hrană la bord, nefiind dovedit contrariul de către intimatul-reclamant.
-referitor la decizia privind desfacerea contractului individual de muncă a solicitat să se constate că intimatul-reclamant a întrerupt unilateral contractul individual de muncă, situație în care nu se mai impunea cercetarea prealabilă.
pe care a lucrat intimatul-reclamant a fost restituită societății proprietare, fiind exclusă posibilitatea reîncadrării pe această navă sau pe nave proprii de care nu dispune.
A solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii primei instanțe în sensul celor precizate, cu diminuarea onorariului de avocat apreciat ca excesiv pentru un litigiu de muncă.
Prin întâmpinare intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât munca nu i-a fost plătită și nici nu a fost primit la lucru.
Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041pr.civilă, curtea îl apreciază ca nefondat pentru urătoarele considerente:
Referitor la primul motiv de recurs, este adevărat că între părți a fost încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr.87/2.07.2007, privind desfășurarea activității începând cu data de 2.07.2007, la un nivel al salariului de bază brut lunar de 1690 lei.
Dispozițiile art.16 din muncii prevăd posibilitatea dovedirii prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate și prin alte mijloace de probă.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză și rezultă că, în fapt, raporturile de muncă între părți au început din luna aprilie 2007 iar salariul convenit de părți a fost de 3000 lei lunar.
Din chiar răspunsul la interogatoriul luat recurentei-pârâte rezultă că intimatul-reclamant s-a angajat începând cu data de 1.04.2007.
O asemenea constatare a fost realizată și de organele de inspecția muncii, conform adresei nr.306/18.03.2008 emisă de Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Rezultă că instanța de fond în mod temeinic a statuat asupra existenței și întinderii raporturilor juridice de muncă dintre părți, pe baza coroborării mijloacelor de probă administrate în cauză.
În ceea ce privește alocația de hrană la bordul navei contrar celor susținute, modalitatea de îndeplinire a unei asemenea obligații revenea angajatorului, după regula instituită de dispozițiile art.287 muncii.
C de-al doilea motiv de recurs referitor la decizia de desfacere a contractului individual de muncă nr.192/15.08.2008, se constată că a fost emisă pe temeiul răspunderii disciplinare, pentru sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă fiind prevăzută obligativitatea efectuării cercetării disciplinare.
Din adresa emisă de intimată și depusă la dosarul de fond( fila 103) rezultă că faptul absentării intimatului- reclamant de la locul de muncă a fost considerat un motiv legal și temeinic pentru desfacerea contractului individual de muncă.
Dacă intimatul-reclamant ar fi renunțat la locul de muncă, nu s-ar mai fi justificat emiterea deciziei de sancționare pe care instanța de fond a analizat-o conform limitelor investirii sale( fila 49 dosar).
Reintegrarea intimatului-reclamant în funcția avută anterior desfacerii contractului individual de muncă reprezintă consecința directă a repunerii părților în situația anterioară emiterii actului de concediere iar modalitatea de aducere la îndeplinire constituie o problemă de executare ce excede cadrului procesual de față.
În consecință, pentru toate considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 pr.civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâta - & SRL, împotriva sentinței civile nr.1453/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta - & SRL, cu sediul în C,-, - 7.C,.58, împotriva sentinței civile nr.1453/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red./15.05.2009
Dact.R/2 ex/22.05.2009
FOND: -
Asis.jud: -
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
