Drepturi salariale (banesti). Decizia 390/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.390
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 8.04.2009
PREȘEDINTE: Alina Savin
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER-- -
-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă - -CENTRUL DE SRL, cu sediul în G,-, -rateș 1, împotriva sentinței civile nr.1527/2.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în G,-, - B,.68, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au răspuns pentru recurenta - consilier juridic și pentru intimatul, av., ambii cu delegații în dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul intimatului depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară.
La întrebarea instanței adresată apărătorului intimatului, de a preciza dacă are cunoștință pe numele cui este deschis contul aflat în discuție, acesta arată că acest cont nu este deschis pe numele intimatului, acesta neavând cont la Bank, această bancă neavând datele personale ale acestuia.
Mai arată că, recurenta a folosit fără drept datele personale ale intimatului pe care le-a transmis către bancă.
Reprezentantul recurentei arată că, contul a fost deschis de către societate în baza unei convenții cu banca pentru a se vira salariile pe card, și că nu existat o cerere a intimatului că ar avea cont deschis la o altă bancă, că acesta își poate ridica oricând banii din acest cont.
Mai menționează că nu are cunoștință dacă intimatul are card, fiind încunoștințat să-și ridice cardul în luna iunie și sumele de bani virate.
Mai arată că după data de 27.07.2008 intimatul s-a prezentat la societate și a luat la cunoștință de existența contului.
Apărătorul intimatului menționează că acesta nu dorește să aibă relații cu Bank și că aceasta nu are sucursale în străinătate, unde acesta își desfășoară activitatea și că abia în luna august 2008 i s-a adus la cunoștință că salariul i se virează pe card.
Deasemeni, arată că societatea a făcut dovada că a virat banii în cont, dar nu pentru fiecare salariat în parte.
La întrebarea instanței adresată apărătorului intimatului, dacă acesta și-a ridicat banii din cont, acesta precizează că nu știe despre acest lucru, intimatul nedorind să aibă legături cu banca respectivă.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentei arată că Regulamentul intern a fost adus la cunoștința intimatului încă din luna ianuarie, deși la instanța de fond dovada că i s-a comunicat acest regulament nu a fost admis ca probă.
Consideră din acest motiv că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind nelegală.
Apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală, deoarece societatea a fost obligată la plata retroactivă a drepturilor salariale către intimat, considerând o îmbogățire fără justă cauză a intimatului, întrucât salariile au fost deja achitate încă din luna iunie 2008 până în decembrie 2008 inclusiv și că au făcut demersuri la bancă pentru a retrage banii, dar nu au reușit, deoarece banii nu pot fi ridicați decât de titular.
Solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii de fond și în rejudecare respingerea acțiunii.
Apărătorul intimatului arată că motivul de recurs privind nemotivarea hotărârii este neîntemeiat, instanța de fond motivându-și soluția adoptată atât în fapt cât și în drept.
Referitor la achitarea drepturilor salariale restante, arată că nici la fond și nici în recurs, societatea nu a făcut dovada că intimatul are cont deschis, numărul de cont și numele salariatului nu sunt depuse la dosar.
Deasemeni, menționează că Regulamentul de Ordine Interioară nu i-a fost comunicat intimatului, acesta fiind angajat în 2008, și nu aveau cum să comunice în anul 2004 acest regulament.
Mai consideră că societatea nu poate hotărî unde să plătească salariul unui angajat, orice modificare privind plata salariului nu poate fi făcută decât pe cale amiabilă.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.
CURTEA:
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1527/2.12.2008 pronunțată de către Tribunalul Galați, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta - -Centrul de SRL
A dispus anularea deciziei nr.462/29.02.2008 emisă de pârâtă.
A fost obligată pârâta să efectueze plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului prin virament bancar în contul său deschis la Bank.
A fost obligată pârâta să achite reclamantului drepturile salariale cuvenite pentru lunile iunie, iulie, august și septembrie 2008 în contul său deschis la Bank.
S-a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea capătului de cerere privind drepturile salariale aferente zilelor de 15.08.2008-16.09.2008.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalul Galați, reclamantul, a solicitat în contradictoriu cu pârâta - Centru de SRL, anularea dispoziției angajatorului prin care s-a stabilit în mod unilateral ca plata salariului către aceasta să fie efectuată prin virament bancar la o instituție bancară desemnată în mod unilateral de către pârâtă și obligarea pârâtei de a efectua plata salariului și a celorlalte drepturi cuvenite pentru munca prestată în numerar sau prin virament bancar la o unitate bancară agreată de reclamant.
A mai solicitat să fie obligată pârâta la achitarea drepturilor salariale restante pe lunile iunie, iulie, august, și septembrie în numerar, a drepturilor salariale aferente zilelor de 15.08 și 16.09.2008, folosite de reclamant pentru a se deplasa la locul de muncă, respectiv Ungaria, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Motivându-și în fapt cererea, a arătat că este angajat la societatea pârâtă în funcția de căpitan pilot din data de 16.04.2008, potrivit contractului individual de muncă nr. 322.
A menționat că, inițial, pârâta i-a achitat drepturile salariale aferente muncii prestate de acesta în numerar, ca modalitate de plată, iar din luna iunie, când s- prezentat la casieria unității pentru a-și încasa salariul, i s-a adus la cunoștință că printr-o dispoziție internă a intimatei, s-a stabilit ca toate drepturile salariale să fie achitate de angajator într-un cont pe care aceasta l-a deschis la Banca, pe numele fiecărui salariat, inclusiv al acestuia.
Reclamantul a susținut, că deoarece își desfășoară activitatea pentru perioade lungi de timp în afara țării, pentru a-și putea folosi banii din salariu este necesar ca aceștia să-i fie achitați în numerar, fie la o instituție bancară care au deschise sucursale în țările în care acesta se deplasează în interes de serviciu.
A arătat că banca desemnată în mod unilateral de către intimată, nu are număr suficient de sucursale pentru a se putea aproviziona în mod constant cu sumele de bani necesare traiului zilnic, așa încât i se aduc grave prejudicii prin această dispoziție abuzivă a angajatorului.
Se mai susține că măsura dispusă în mod unilateral de către angajator este nelegală și îmbracă forma abuzului de drept pentru următoarele considerente: potrivit disp. art. 161 alin.1 și 2 din Codul muncii, salariul se plătește în bani, cel puțin o dată pe lună, direct titularului sau persoanei împuternicite de acesta, iar regulamentul își produce efectele față de salariați din momentul aducerii la cunoștință.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale aferente zilelor de 15.08.2008 și 16.09.2008, folosite de reclamant pentru a se deplasa la locul de muncă, respectiv Ungaria, acesta a precizat că angajatorul i-a solicitat în luna august 2008, să se deplaseze în Ungaria pentru a-și îndeplini atribuțiile de serviciu pe nava care se afla staționată acolo, ziua de 15.08.2008 folosind-o pentru a se deplasa la locul de muncă și cea de 16.08.2008 pentru a se întoarce din Ungaria în țară, sens în care consideră că se impune remunerarea acestora.
În susținerea acțiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâta - Centru de SRL G, a formulat întâmpinare (filele 8 - 11 la dosar) prin care a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului în ceea ce privește soluționarea primului capăt de cerere, referitor la plata salariului prin virament bancar, fiind o cauză de natură civilă și nu se poate încadra la categoria conflicte de drepturi, prevăzute de disp. art. 67 și art. 68 din Legea nr. 168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă și art. 248 alin.3 din Codul muncii.
În acest sens, pârâta a solicitat să fie admisă necompetența materială și să se decline cauza la Judecătoria Galați, pentru soluționarea primului capăt de cerere.
A mai invocat excepția tardivității formulării primului capăt de cerere, în temeiul disp. art. 73 lit. a din Legea nr. 168/1999 și art. 283 alin. 1, lit a din Codul muncii, având în vedere termenul de 30 de zile calendaristice de la data la care cel interesat, a luat cunoștință de măsura dispusă.
A precizat că reclamantul a luat cunoștință de măsura dispusă de societate, la data de 17.07.2008, conform propriei declarații, din adresa nr. 1304/23.07.2008 și a formulat acțiunea care face obiectul dosarului la data de 29.09.2008, peste termenul legal de 30 de zile.
Pe fondul cauzei, a menționat că societatea are dreptul să stabilească organizarea și funcționarea unității, fapt prevăzut de art. 40 alin.1 lit. a din Codul muncii și au dreptul să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalității lor - art. 40 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
A arătat că în temeiul acestor prevederi legale, a fost emisă și Decizia nr. 462/29.02.2008 a Directorului Executiv al societății care prevede că plata drepturilor salariale - începând cu 01.03.2008 se vor face prin virament bancar la Bank.
Se mai subliniază că dreptul angajatorului de a da dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, este prevăzut și de contractul individual de muncă al salariatului, în conținutul art. L, pct. III, lit. a și Regulamentul Intern al societății, cap. 6.4.10.1. Salariul, sporuri și alte adaosuri și beneficii alin.2 "plata se efectuează periodic, în numerar prin casieria societății prin virament în cont bancar personal deschis de către societate la o bancă agreată de aceasta, pe numele salariatului.
De asemenea, susține că în conținutul art. 16, Cap.III din contractul colectiv de muncă, se prevede că plata salariilor se poate face prin cont bancar, lucru care se află în concordanță cu conținutul disp. art. 161 alin.2 din Codul muncii.
Referitor la al doilea capăt de cerere, și anume, obligarea intimatei de a efectua plata drepturilor salariale și a celorlalte drepturi care se cuvin pentru munca prestată în numerar sau prin virament bancar la unitatea bancară agreată de reclamant, pârâta a reiterat argumentele expuse anterior, privind imposibilitatea de a achita în numerar drepturile salariale, întrucât reclamantul este navigator, iar nava pe care este ambarcat, lucrează fie în țară, fie în străinătate, așa încât nu poate fi prezent la sediul societății.
Apreciază că atâta timp cât societatea a decis să colaboreze cu Bank, reclamantul beneficiază de toate avantajele și facilitățile acestei colaborări.
A mai arătat că al treilea capăt de cerere apare lipsit de obiect, întrucât a făcut dovada că plata drepturilor salariale aferente lunilor iunie, iulie și august 2008, s-a efectuat în contul reclamantului astfel: luna iunie 2008, conform extrasului de cont nr. 79; luna iulie 2008 conform OP nr. 705/14.08.2008; luna august 2008, conform OP nr. 778/12.09.2008, drepturile salariale aferente lunii septembrie 2008, nu au fost virate în contul salariaților, până la data depunerii întâmpinării.
Consideră pârâta, că ultimul capăt de cerere este nefundat și nelegal, întrucât zilele de 15.08.2008 și 16.09.2008, au fost plătite reclamantului, potrivit statelor de plată anexate.
În probatoriu, a depus înscrisuri.
În drept, a invocat disp. art. 115 și următoarele Cod procedură civilă.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul, este salariat al societății pârâte - - Centrul de SRL G în funcția de căpitan pilot, potrivit copiei contractului individual de muncă nr. 322 (filele 19-22 la dosar).
Prin dispoziția nr. 1452/08.08.2008 (fila 25 la dosar), pârâta i-a adus la cunoștință reclamantului că prin Regulamentul de Ordine Interioară, adoptat de societate, toate drepturile salariale în lei și valută, se achită salariaților printr-un cont de card deschis de societate la banca comercială cu care aceasta colaborează, respectiv Bank.
Reclamantul a formulat contestație împotriva acestei dispoziții, cu motivarea că nu și-a dat acordul în sensul măsurii dispuse, fiind prejudiciat prin faptul că prin faptul că prin natura serviciului pe care-l desfășoară în cadrul pârâtei, ar fi optat pentru o bancă cu un numai suficient de sucursale, atât în țară cât și în străinătate.
În conformitate cu disp. art. 8 alin. 1 din Codul muncii, relațiile de muncă, se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe.
de bună credință, este unul constituțional de vreme ce art. 54 din Legea fundamentală, dispune că "cetățenii României, cetățenii străine și apatrizii, trebuie să își exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți".
Este, de altfel și un principiu civil, consfințind prin disp. art. 970 alin. 1 din Codul civil, potrivit căruia, "convențiile trebuie executate cu bună-credință".
Raporturile juridice de muncă, fie ale individuale sau colective, au caracter consensual ( consensu), deoarece ele depind exclusiv de voința părților, manifestarea lor de voință este determinată și suficientă pentru nașterea acestor raporturi.
Și derularea lor stă sub semnul consensualității, din moment ce conform art. 8 alin.2 din Codul muncii - participanții la raporturile juridice de muncă, se vor informa și consulta reciproc, pe toată durata existenței acestora.
Anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligația de a informa persoana care solicită angajarea ori, după caz, salariatul cu privire la clauzele generale pe care intenționează să le înscrie în contract ori să le modifice. Tot astfel, are obligația, pe parcursul executării contractului de muncă, să informeze salariații, asupra condițiilor de muncă și asupra elementelor care privesc desfășurarea relațiilor de muncă. La rândul lor, salariații își exprimă ori nu consimțământul liber.
În prezenta cauză, a făcut dovada prin Adresa nr. 1304/23.07.2008 (fila 12 la dosar), că și-a exprimat opțiunea de a încasa drepturile salariale prin virament bancar de la angajator prin intermediul conturilor personale deschise de acesta la Bank, atât în lei cât și în euro.
În urma adresei formulate de reclamant, pârâta comunică acestuia dispoziția nr. 1452/08.08.2008 prin care arată că drepturile bănești ale acestuia, s-au plătit prin virament bancar, în contul deschis de societate pentru reclamant la Bank, astfel cum s-a hotărât de aceasta prin Regulamentul de Ordine Interioară.
În conformitate cu disp. art. 259(1) din Codul muncii, regulamentul intern se aduce la cunoștință salariaților prin grija angajatorului și își produce efectele față de salariați din momentul încunoștiințării acestora.
Pârâta, în speță, nu a făcut dovada că reclamantul a fost informat în sensul disp. art. 259(1) Codul muncii, așa încât măsura dispusă de aceasta, apare ca fiind unilaterală, cu nerespectarea principiului consensualității.
Față de cele arătate, instanța dispus anularea Deciziei nr. 462/29.02.2008, emisă de pârâtă și a obligat-o la efectuarea plăților drepturilor salariale cuvenite prin virament bancar, în contul său deschis la Bank.
În temeiul disp. art. 154(1) (2), 156, 158 (1), 162 (1), 163 (1) Codul muncii, a obligat pârâta, să achite reclamantului drepturile salariale cuvenite pentru lunile iunie, iulie, august și septembrie 2008 în contul său deschis la Bank.
Instanța a luat act de renunțarea reclamantului la judecata capătului de cerere, privind drepturile salariale aferente zilelor de 15.08.2008 și 16.09.2008.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta - -Centrul de SRL G, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
1.Hotărârea nu cuprinde motivele clare pe care se sprijină, conform prev.art.304 pct.7 pr.civilă, întrucât, contrar susținerilor primei instanțe, Regulamentul intern a fost adus la cunoștința reclamantului prin afișare la sediul unității iar dovada afișării a fost respinsă ca probă de către prima instanță.
2.Hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, conform prev.art.304 pct.9 pr.civilă a precizat recurenta că societatea a fost obligată la plata retroactivă și de două ori a drepturilor salariale a drepturilor salariale către reclamant, începând cu luna iunie și până în luna septembrie 2008 inclusiv.Astfel, se află în situația unei îmbogățiri fără justă cauză întrucât salariile se află deja în contul bancar al reclamantului la Bank și nu pot fi retrase de către angajator, ci doar de către salariat, ca și titular al contului.De asemenea, societatea a dat dovadă a faptului că derularea relațiilor de muncă cu salariații se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe, reglementat de art.8 al.1 din Codul muncii.De fapt, reclamantul s-a aflat în culpă și a încălcat disp.art.8 al.2 din Codul muncii întrucât nu a informat recurenta, la data angajării asupra faptului că are conturi personale deschise la Bank, ci abia după 3 luni de la angajare.Conducerea unității emite decizii prin care stabilește organizarea și funcționarea unității, conform art.40 din Codul muncii, a contractului individual de muncă, potrivit Regulamentului intern și a Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept a întemeiat recursul pe disp.art.299 și urm pr.civ.
A depus la dosar procesul-verbal încheiat cu ocazia afișării Regulamentului de ordine Interioară la sediul unității, înregistrat sub nr.23/8.01.2004, lista cu bancomatele aparținând Bank și Bank din mun.
Intimatul a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.Astfel, prima instanță a motivat corect soluția pronunțată, conform art.261 pr.civilă.De asemenea, susținerile recurentei în sensul că și-a îndeplinit obligația de plată a salariului prin virament bancar la Bank sunt nefondate întrucât lipsesc dovezile privind plata drepturilor salariale pe numele reclamantului, deși sarcina probei îi incumbă, potrivit disp.art.287 din muncii.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă și sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp.art.304 indice 1.pr.civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs este nefondat.Astfel, prima instanță a arătat, pe larg și în mod concret argumentele pe care se sprijină soluția pronunțată, motivele de fapt și de drept pentru care nu a reținut apărările pârâtei, respectându-se întocmai prev.art,261 pr.civilă.Doar cu privire la modul de aducere a Regulamentului de Ordine Interioară la cunoștința salariaților, într-adevăr, motivele reținute de prima instanță sunt eronate.Deși instanța arată că pârâta nu a făcut dovada că reclamantul a fost informat în sensul disp.art.259 al.1 muncii, această susținere este infirmată chiar prin faptul că recurenta pârâtă a solicitat admiterea probei cu înscrisuri pentru a face dovada afișării Regulamentului însă proba a fost respinsă de către instanță la termenul de judecată din data de 29.10.2008 astfel că nu se poate reține o culă procesuală a pârâtei recurente.În concluzie, Regulamentul de Ordine Interioară a fost afișat la sediul unității așa cum rezultă din procesul-verbal nr.23/8.01.2004 depus de către pârâtă în recurs, respectându-se prev.art.259 al.4 din Codul muncii.Însă, chiar dacă unitatea a informat salariatul în mod corect despre prevederile cuprinse în Regulament, totuși, aceasta a încălcat alte principii ale dreptului muncii, așa cum a reținut corect prima instanță.
Astfel, unul din principiile ce guvernează raporturile de muncă este cel al consensualismului și al bunei-credințe instituit prin prevederile art.8 din Codul muncii.În baza acestor principii, participanții la raporturile de muncă ( angajatorul și salariații) trebuie să se informeze și să se consulte reciproc.Ori, societatea, practic, a impus angajatului să accepte virarea drepturilor sale salariale la o anumită bancă, agreată de aceasta, fără să existe nici o consultare cu privire la modalitatea în care se va face plata.Reclamantul intimat a formulat cerere către directorul unității prin care solicita să i se plătească drepturile salariale la Bank, cerere înregistrată sub nr.1304/23.07.2008.ori, de la acea dată, recurenta pârâtă avea obligația de a da curs solicitării salariatului, aceasta fiind opțiunea sa personală, atât timp cât anterior, nu fusese consultat î această privință.De reținut este și faptul că reclamantul nu s-a opus în mod expres modalității virării pe card a salariului său și a indicat o bancă agreată de acesta.Atât timp cât drepturile salariale reprezintă contravaloarea prestației muncii salariatului, este firesc și normal ca angajatul să își poată da acordul inclusiv cu privire la modalitatea în care își va primi drepturile și să nu fie forțat să accepte o decizie unilaterală a angajatorului.
Motivul de recurs referitor la faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii sau aplicarea greșită a acesteia nu este întemeiat.Societatea afirmă că a achitat drepturile salariale ale intimatului reclamant prin virare pe card la Bank, începând cu luna iunie până în septembrie 2008 inclusiv.Potrivit didp.art.163 muncii, așa cum corect a invederat și intimatul, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.În cazul de față, recurenta pârâtă trebuia să facă dovada că a achitat drepturile salariale către reclamantul intimat prin virare pe card în contul său despre care se afirmă că a fost deschis la Bank.Însă această dovadă nu a fost efectuată, deși sarcina probei incumbă angajatoului, conform disp.art.287 muncii.La dosarul de fond pârâta a depus extrase de cont din care rezultă doar că a avut loc un transfer de bani și s-au alimentat carduri cu bani reprezentând drepturi salariale pentru toți salariații unității ori, din aceste înscrisuri, instanța nu poate reține faptul că a fost alimentat contul de card al reclamantului așa cum a fost indicat chiar de către directorul economic al societății prin adresa nr.1452/8.08.2008.Societatea nu face decât dovada că s-au virat bani reprezentând salarii pentru toți salariații unității, ceea ce nu poate constitui proba în înțelesul disp.art.183 din muncii în ceea ce îl privește strict pe reclamant.În consecință, susținerile recurentei în sensul că s-ar efectua o plată dublă sunt lipsite de suport probator și rămân doar în stadiul de simple afirmații fără consecințe juridice iar hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Instanța de recurs nu reține ca întemeiată afirmația recurentei în sensul că reclamantul s-ar fi aflat în culpă prin nerespectarea art.8 al.2 din muncii întrucât acesta nu avea nici o obligație de a indica un anumit cont personal la Bank cu ocazia angajării sale, acesta primind drepturile salariale în numerar, de la casieria unității.Dimpotrivă, așa cum s-a arătat mai sus, salariatul reclamant a dat dovadă de bună-credință și a indicat contul său personal de la banca agreată de acesta din momentul în care nu a mai primit salariul în numerar.Faptul că unitatea poate emite decizii obligatorii pentru salariați conform prev.art.40 din muncii nu o exonerează de obligația respectării inclusiv a disp.art.8 din muncii.Legea trebuie respectată în întregul ei și nu doar anumite dispoziții ale acesteia iar, cu atât mai mult, în ceea ce privește drepturile salariale ale salariaților, unitatea este obligată să îi consulte în ceea ce privește modalitatea de achitare căci, în caz contrar, orice măsură luată unilateral are un caracter abuziv.
Este adevărat că modalitatea de virare a salariilor în conturi de card deschise la o bancă agreată de societate a fost prevăzută și în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate însă principiul negocierii trebuie să se desfășoare numai cu respectarea legii și garantarea intereselor și drepturilor salariaților.Nu se pune problema faptului că acțiunea promovată de către reclamant ar fi lipsită de interes întrucât privește modul în care acesta își primește salariul.Atât timp cât reclamantul agreează o anumită unitate bancară, este strict problema personală a acestuia motivația pe care o are, neavând nici o relevanță câte sucursale are o bancă sau alta.
În consecință, față de considerentele arătate, se va respinge recursul ca nefondat în baza disp.art.312 al.1 pr.civilă, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7 și 9.pr.civilă și nici ale art.304 indice 1.pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta - -CENTRUL DE SRL, cu sediul în G,-, -rateș 1, împotriva sentinței civile nr.1527/2.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red./27.04.2009
Dact./2 ex/30.04.2009
FOND: -
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
