Drepturi salariale (banesti). Decizia 398/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 398/
Ședința publică de la 02 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător Coinacel
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în B, Calea nr. 315, - 2,. 168, împotriva sentinței civile nr. 157/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâta SC -R SRL, cu sediile în B, str. - nr. 3, 606, jud. B,- C, parter, jud. B,-, jud. B, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru intimata-pârâtă SC -R SRL avocat, lipsă fiind recurenta-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la al doilea termen de judecată, nemotivat în cadrul termenului de recurs și este scutit de taxă judiciară de timbru; la primul termen de judecată, 05.05.2008 instanța a invocat nulitatea recursului declarat de reclamantă, părțile fiind citate cu mențiunea punerii în discuție a excepției, după care:
Apărătorul intimatei pârâte depune întâmpinare, certificat de înregistrare mențiuni de la Oficiul Registrului Comerțului B, încheierea judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului nr. 4278 din 03.08.2007 și act adițional la actul constitutiv al societății prin care se referă că sediul actual al societății este B,-.
Învederează instanței că recurenta nu s-a mai prezentat la locul de muncă din octombrie 2006.
Curtea, reiterează excepția nulității recursului declarat de reclamantă, acesta nefiind motivat în termenul legal.
Apărătorul intimatei pârâte solicită admiterea excepției și constatarea nulității acestuia față de dispozițiile art. 303 Cod procedură civilă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin exprimarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 157/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- s- admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC -R SRL
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale aferente perioadei 01.10.2006 - 31.11.2006 și suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 2960/2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta - 12 B pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 6.079 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2006 la zi, sumă actualizată cu rata dobânzii de referință a R(dobânda legală).
Ulterior reclamanta, prin apărător, a precizat că perioada pentru care solicită drepturi salariale este 01.10.2006 - 02.10.2007.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost salariată la - 12 B, în calitate de funcționar administrativ, în baza contractului individual de muncă nr. 01/10.07.2003. Începând cu luna octombrie 2006 nu a mai fost plătită pentru munca prestată, motiv pentru care a solicitat obligarea angajatorului în acest sens.
Prin întâmpinare, pârâta - 12 LBa arătat că societatea a fost preluată de către actualul asociat unic SRL, prin cesiune, iar la momentul preluării și semnării actului de cesiune, administratorul societății a declarat că societatea nu mai are datorii de achitat către terți, prin aceasta înțelegându-se și cele de natură salarială. Totodată a susținut că societatea nu desfășura nici o activitate economică la data preluării, încetarea plăților cu titlu de remunerație salarială producându-se înainte de data preluării de către actualul asociat, cu aproximativ 10 luni înainte. Pârâta a invocat prevederile art. 10 și art. 39 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii și a arătat că în perioada de când societatea a fost preluată și până la data de 02.10.2007 reclamanta nu a prestat nici un fel de activitate pentru societate, nu s-a prezentat la sediul societății, nu a reclamat niciodată calitatea de angajată a societății, iar pentru activitatea anterioară preluării, din documentele preluate de la fostul asociat nu a fost găsit nici un document întocmit de reclamantă. Atât timp cât reclamanta nu a desfășurat nici o activitate lucrativă în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă și a Codului muncii pârâta a considerat că reclamanta nu este îndreptățită să solicite retribuirea, pretențiile acesteia fiind nefondate și netemeinice având în vedere că nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a constatat în fapt următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă nr. 01/10.07.2003 înregistrat la ITM sub nr. 4198/29.07.2003, reclamanta a fost încadrată începând cu data de 10.07.2003 la - 12 L B în calitate de funcționar administrativ, durata contractului fiind nedeterminată.
Reclamanta a prestat activitate efectiv la - 12 B până la data de 31.11.2006, în luna octombrie 2006 încasând ultimul salariu, așa cum rezultă din declarația reclamantei cu ocazia administrării probei cu interogatoriu.
Aceste aspecte sunt susținute și de celelalte probe administrate în cauză, respectiv de statele de salarii pentru lunile august și septembrie 2006, acestea fiind conform actelor contabile înregistrate la societatea pârâtă, ultimele drepturi achitate reclamantei.
Instanța nu a reținut apărarea pârâtei conform căreia salariile nu pot fi plătite deoarece la data preluării prin cesiune a societății de către noul asociat unic SC SRL, acesta nu cunoștea faptul că mai existau datorii neachitate, chiar dacă fostul asociat a dat o declarație în acest sens. Prin cesiune, conform dispozițiilor legale în materie, se preia întregul patrimoniu, ce cuprinde atât drepturile cât și obligațiile asumate anterior acesteia.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 10 din Codul muncii "Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu". Dreptul la salarizare pentru munca depusă este și unul dintre drepturile garantate de art. 39 alin. 1 lit. a) din Codul muncii.
Dreptului salarizării îi este corelativă și obligația angajatorului prevăzută de art. 40 alin. 2 lit. c) din Codul muncii, conform căreia acesta este obligat "să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă".
Întrucât reclamanta a susținut prin interogatoriu că s-a prezentat la serviciu și a prestat munca efectiv până la data de 31.11.2006 și cum "sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului" potrivit art.287 din Codul muncii, instanța nu a reținut o contradovadă a celor susținute de reclamantă, astfel că a avut în vedere data de 31.11.2006 ca ultima zi de muncă.
În ceea ce privește dovada plății salariului pentru munca prestată, aceasta se poate face potrivit dispozițiilor art. 163 alin 1 din Codul muncii doar "prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit". Faptul că societatea pârâtă și-a schimbat asociatul unic și nu deține dovezi din care sa reiasă situația de fapt existentă în perioada octombrie - noiembrie 2006, nu înlătură obligația acesteia la plata drepturilor bănești cuvenite salariaților anterior preluării prin cesiune.
Întrucât prin interogatoriul administrat în cauză, reclamanta a recunoscut că după data de 31.11.2006, nu s-a mai prezentat la locul de muncă pentru a-și îndeplini obligațiile de serviciu, instanța a constatat că cererea de plată a drepturilor salariale pentru perioada 01.12.2006 - 02.10.2007 este nefondată.
Cu privire la actualizarea sumei cu rata dobânzii de referință a BNR, respectiv dobânda legală, instanța a apreciat ca nefondată cererea reclamantei, nefiind aplicabile în cauză dispozițiile legale privind dobânda legală ce au în vedere doar obligațiile bănești asumate de părți prin convenții.
Pentru considerentele mai sus reținute, tribunalul a apreciat ca fondată în parte acțiunea formulată, astfel că a admis-o ca atare și a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale aferente perioadei 01.10.2006 - 31.11.2006.
În baza art. 274.civ.Cod Penal instanța a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei cheltuieli de judecată constând în onorariul avocatului (200 lei).
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a declarat recurs reclamanta.
Recursul declarat este nul.
Potrivit disp. art. 303 alin. 1 din codul d e procedură civilă, recursul se va motiva în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii.
Art. 306 alin. din codul d e procedură civilă prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute de alin. 2, potrivit cu care motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanță, care este însă obligată să le pună în dezbatere părților.
Din verificarea dosarului rezultă că recurenta a primit hotărârea civilă recurată nr. 157 din 12.03.2008 la data de 03.04.2008 conform dovezii de comunicare (fila nr. 47 dosar fond), iar motivele de recurs nu au fost depuse în termen legal de 10 zile de la primirea motivării sentinței civile atacată ca recurs.
Se au în vedere dispozițiile art. 101 al. 1 și 5 Cod procedură civilă, potrivit cărora termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.
Termenele care se sfârșesc într-o zi de legală sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.
Depunerea motivelor de recurs de către recurenta-reclamantă la data de 16.04.2008 apare ca fiind îndeplinită peste termenul prevăzut de lege în mod imperativ, fapt ce atrage neluarea lor în considerare deoarece neîndeplinirea unui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Cum această dispoziție reparativă a legii nu a fost îndeplinită și, în cauză, nu s-au ivit motive de ordine publică care să fie puse în dispoziția părților din oficiu, conform disp. art. 306 din codul d e procedură civilă, instanța urmează să constate nulitatea recursului declarat de reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Consta t recursul declarat de reclamanta, domiciliată în B, Calea nr. 315, - 2,. 168, împotriva sentinței civile nr. 157/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2008.
Pt. Președinte, Judecător, pt. JUDECĂTOR 1: Benone Fuică
judecător, ,
aflat în cf. art. 261 al.2, aflat în cf. art. 261 al.2
PREȘEDINTE, PREȘEDINTE: Benone Fuică
Dr. Dr.
Grefier,
-
: -
: 2 ex.//25 Iulie 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci, Marioara Coinacel
