Drepturi salariale (banesti). Decizia 4009/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4009
Ședința publică din data de 04 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier: - -
*******
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de reclamanții, G, pârâtul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D și pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr.5075/11.12.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, HG, -, -, a, a, -, și intimații pârâți Parchetul de pe lâgă Tribunalul Dolj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe Lângă Tribunalul Mehedinți, Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurentul pârât chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, consilier juridic care depune delegația de reprezentare, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal, că s-a comunicat de către Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, calculația sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% pentru perioada 18.05.2007-31.05.2008 a recurentului reclamant, după care, nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul părții prezente.
Consilier juridic, pentru recurentul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție, pentru motivele invocate în cererea de recurs.
Referitor la recursurile formulate de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de către reclamanții, G, lasă la aprecierea instanței soluția ce va pronunța.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentinței civile nr.5075/11.12.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins exceptia necompetentei materiale a instantei invocata de paratul Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie.
S-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finantelor si in consecinta a respins actiunea fata de acest parat.
S-a admis actiunea precizata.
Au fost obligați paratii Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Craiova si Parchetul de pe langa Tribunalul Dolj sa plateasca reclamantilor sporul pentru stres si suprasolicitare neuropsihica in procent de 50% din indemnizatia bruta lunara pe perioada 01.04.2004-31.08.2007, astfel: G- 45172 LEI, -64480 LEI, GENEL-70671 LEI, - 66362 LEI, - 60050 LEI, - 59557 LEI, -61407 LEI, - 37170 LEI, HG- 61965 LEI, - 63103 LEI, - 56603 LEI, - 56603 LEI, - 62929 LEI, - 61407 LEI, -57015 LEI, - 46479 LEI (pe perioada 01.01.2004-01.01.2007), - 49466 LEI( pe perioada 01.04.2004-01.12.2006), - 35774 LEI, (pe perioada 01.01.2004-01.02.2006), - 30076 LEI (pe perioada 01.01.2004-01.03.2006), - 59359 LEI, -62268 LEI, - 55325 LEI, - 55496 LEI, -37899 LEI, - 54513 LEI, - 56235 LEI, - 53333 LEI, - 54178 LEI, - 56273 LEI, - 56613 LEI, - 56123 LEI, - 52346 LEI, -54844 LEI, - 54178 LEI, -44432 LEI, -56073 LEI, 69969 LEI, 53 894 LEI, - 16531 LEI, - 58449 LEI, - 40678 LEI, - 57687 LEI, - 56671 LEI, - 65131 LEI, -54513 LEI, -7381 LEI, -11748 LEI, -29218 LEI, -56603 LEI, - 10787 LEI, - 26586 LEI, sume nete, (cu exceptia reclamantei pentru care suma este bruta), ce au fost actualizate in luna august 2007 si care vor fi actualizate in functie de coeficientul de devalorizare a monedei nationale pana la data platii efective.
A admis cererea de chemare in garantie a Ministerului Economiei si Finantelor formulata de Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie si obliga chematul in garantie sa aloce fondurile necesare achitarii sumelor cuvenite reclamantilor si intervenientilor.
A disjuns cererea de interventie in nume propriu formulata de intervenientele, -a, a si a acordat termen la 29 ianuarie 2008.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a retinut ca art.47 din Lg.50/1996 republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art. pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Cum OG nr.83/2000 reprezintă o ordonanță ordinară, iar domeniul referitor la salarizare nu putea fi reglementat decât prin lege organică, se constată că au fost încălcate dispozițiile art.114 din Constituția României, în vigoare la acea dată.
Conform prevederilor art.114 alin 1 din Constituția României, în forma anterioară republicării acesteia, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, art.72 alin.3 precizând expres care sunt domeniile ce pot fi reglementate prin lege organică, printre acestea fiind cuprinse și cele referitoare la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi (lit.h) și la regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială(lit.i)
În domeniul raporturilor de muncă, se cuprinde și salariul, ca un element esențial al acestora, astfel că problema salarizării personalului din organele autorității judecătorești, printre care și judecătorii, trebuia reglementată numai prin lege organică, nu printr-o lege ordinară, așa cum s-a procedat, în dezacord cu prevederile constituționale menționate mai sus.
Prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, prin încălcarea principiului ierarhiei actelor juridice, prevăzut de legea nr.24/2000.
Art.4 din Lg.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prevede că "actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte", iar "categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituție".
Și prin raportare la dispozitiile Legii 24/2000 s-a constatat că prin OG nr.83/2000 s-au încălcat prevederile art.114 alin.1 și art.72 alin.3 din Constituția României, prin ordonanță neputându-se reglementa salarizarea personalului din organele autorității judecătorești, problemă ce se putea stabili numai prin lege organică.
Pe de alta parte, conform art.41 alin.2 din Constituție, "salariații au dreptul la măsuri de protecție socială".
Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit precum și alte situații specifice stabilite prin lege"
In speta, atunci cand a acordat magistratilor sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, legiuitorul a recunoscut ca aceasta categorie socioprofesionala este supusa unor riscuri, iar activitatea pe care o desfasoara presupune o suprasolicitare neuropsihica.
Prin abrogarea, fara nici un motiv a acestei dispozitii legale, magistratii au fost lipsiti, fara nici o justificare, de aceste drepturi salariale, desi conditiile de lucru care au determinat anterior acelasi legiuitor sa acorde sporul, nu s-au schimbat.
Art.53 din Constituție prevede că "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav." "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce o atingere existenței dreptului sau a libertății."
Prevederile OG 83/2000 încalcă dispozițiile constituționale menționate mai sus, ca și ale art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale, deoarece măsura adoptată prin ordonanță nu este proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere însăși existenței dreptului.
Acest spor reprezintă un bun în înțelesul art 1 din Protocolul 1, având o valoare economică, iar reclamanții nu pot fi lipsiți de proprietatea unui bun decât în condițiile prevăzute de Convenție. Ori, aceste condiții nu sunt îndeplinite, nejustificându-se eliminarea sporului.
La data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Lg.50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi.
De altfel, dispozițiile art.155, 165,236, 239 și 241 pct.1 lit. d din Codul muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
Situația este similară celei privind sporul de vechime în muncă, unde Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. XXXVI/07.05.2007, a admis recursul în interesul legii, stabilind că dispoz.art.33 alin.1 din Lg.50/1996, în raport cu prevederile art.1 pct.32 din OG nr.83/2000, art.50 din OUG nr.177/2002 și art.6 alin.1 din OUG nr.160/2000 se interpretează în sensul că "judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporuri pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege".
În Uniunea Europeană stresul în muncă reprezintă a doua problemă de sănătate legată de activitatea profesională, după afecțiunile dorsale, printre cele mai des întâlnite probleme de sănătate de la locul de muncă.
Acesta afectează 28% dintre angajații UE.
în muncă poate fi cauzat de riscuri psihosociale cum sunt proiectarea activităților, organizarea muncii și management, de exemplu: solicitări profesionale deosebite și posibilități reduse de control asupra propriei activități sau probleme cum ar fi violența și hărțuirea la locul de muncă. Unele riscuri fizice cum sunt zgomotul și temperatura din mediul de muncă pot, de asemenea, să cauzeze stresul în muncă.
Prevenirea stresului în muncă constituie unul din obiectivele formulate în comunicatul Comisiei Europene privind noua strategie în domeniul securității și sănătății în muncă.
Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă a elaborat o serie de fișe informative destinate să ajute la abordarea stresului în muncă și a cauzelor acestuia. Această fișă informativă prezintă o metodă de evaluare și prevenire a riscului, care poate fi aplicată stresului la locul de muncă, precum și cauzelor acestuia.
Fișa este destinată celor care doresc să trateze problema stresului la locul de muncă. "informații suplimentare", de la sfârșitul acestei fișe, conține trimiteri la resurse informative existente, inclusiv la alte fișe informative elaborate de agenție.
Comisia Europeană a pus în aplicare unele măsuri care au scopul de a garanta securitatea și sănătatea lucrătorilor.
Directiva cadru 89/391 prevede reglementări fundamentale în domeniul securității și sănătății în muncă, care afirmă cu claritate obligația angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea la locurile de muncă, inclusiv cu referire la efectele stresului în muncă. Toate statele membre au implementat această directivă în legislația proprie, iar unele dintre acestea au elaborat în completare ghiduri de prevenire a stresului în muncă.
În conformitate cu abordările din directiva cadru, pentru a elimina efectele de durată ale stresului și prin stabilirea angajaților care pot fi afectați: trebuie să se acționeze în mod adecvat pentru evitarea vătămărilor produse de stres.
In raport de aceste considerente instanta a admis actiunea reclamantilor proportional cu perioada lucrata de fiecare dintre acestia in cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Dolj, conform calculelor trimise de Serviciul Contabilitate, si sa oblige paratii Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Craiova si Parchetul de pe langa Tribunalul Dolj sa plateasca reclamantilor sporul pentru stres si suprasolicitare neuropsihica in procent de 50% din indemnizatia bruta lunara pe perioada 01.04.2004-31.08.2007.
A admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație și va obliga chematul în garanție să aloce fondurile necesare achitarii sumelor cuvenite reclamantilor.
Astfel otrivit p. art.118 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții, potrivit art. 19 din aceasta lege, de a dispune masurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare, pentru asigurarea echilibrului bugetar si aplicarea politicii financiare a statului, precum si cheltuirea cu eficienta a resurselor financiare.
Potrivit art. 3 alin. 1 din HG 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor are, în acest sens, următoarele atribuții: elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Ca urmare, nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonanțată si plătită, dacă nu este aprobată potrivit legii si nu are prevederi bugetare.
In ceea ce privește cererea de intervenție formulata de intervenientele, -a, a, instanța a constatat ca aceasta nu a fost in stare de judecata si a disjuns-
Astfel, prin cererea de intervenție, intervenientele au solicitat acordarea sporului de 50% in timp ce din calculele depuse la dosar se face referire la sporul de confidențialitate 15%.
Instanța a apreciat astfel ca este necesara suplimentarea probatoriilor si de asemenea si lămurirea cadrului procesual cu privire la perioada pe care acestea înțeleg sa solicite acordarea sporului având in vedere ca reclamanții si-au precizat pretențiile in acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reclamanții - și, și G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul Ministerului Economiei și Finanțelor este criticată sentința pronunțată deoarece în mod greșit a fost admisă cererea de chemare în garanție, acest minister fiind ordonator principal de credite pentru subunitățile aflate în subordinea sa, nu și pentru instanțele de judecată, iar pe de altă parte nu există raporturi de muncă între reclamant și acest minister.
În aceste condiții nu există nicio garanție legală care să poată fi invocată în temeiul art.60-63.pr.civ. în lipsa raporturilor juridice, iar culpa pentru faptul că nu s-au prevăzut sumele care trebuie plătite reclamanților în proiectul bugetului pe anul 2007, aparține ordonatorului principal de credite Ministerul Public și în acest sens are obligații potrivit art.2 din OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice.
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalte C de Casație și Justiție critică sentința ca fiind nelegală întrucât a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe și greșit a fost respinsă excepția necompetenței materiale, în speță fiind incidente prev. art.36 alin.2 din OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției aprobată și modificată prin Legea 45/2007, competența de soluționare revenind Curții de Apel București.
În al doilea motiv de recurs, se invocă că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a obligat nelegal Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalte C de Casație și Justiție la acordarea sporului de risc și de suprasolicitare neuropsihică de 50 % din indemnizația brută lunară de încadrare în condițiile în care, actul normativ care prevede acordarea acestui spor a fost abrogat.
OG nr.83/2000 a fost aprobată prin Legea 334/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, act normativ de același grad, astfel că este eronat raționamentul instanței.
Nici Constituția României nu îngrădește abrogarea unei norme superioare printr-o normă inferioară și în art.115 recunoaște abilitarea guvernului a emite ordonanțe.
Cu privire la fondul cauzei se arată că hotărârea este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în condițiile în care art.47 din Legea 50/1996 a fost abrogată în mod expres prin art.1 pct.42 din OG nr.83/2000, cu mult timp înainte de intrarea în vigoare a OUG 177/2002, nefiind admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
Excepțiile de la această regulă fac ordonanțele guvernului, care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către parlament, situație care nu se regăsește în cauza de față.
În mod nelegal, instanța de fond a dispus plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care recurentul ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
În acest sens prin Legea bugetului de stat nr.486 din 27.12.2006 nu se cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de instanță și nu se justifică acordarea indicelui de inflație pentru că în baza art.14 alin.2 din Legea 500/2002 privind finanțele publice "Nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială".
În condițiile aceleiași legi "cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată", "creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol", iar angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
De aceea, obligarea pârâților la plata sumelor acordate de instanță ar reprezenta stabilirea în sarcina acestora a unor obligații imposibile, recurentul neavând alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței, trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel București și să fie respinsă acțiunea ca inadmisibilă.
Reclamantele și critică sentința în sensul că prin dispozitiv instanța a omis să se pronunțe cu privire la cererile acestora și nu s-a stabilit cuantumul sumelor pe care pârâții le datorează.
Solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței și să fie disjunsă cauza și trimisă spre rejudecare la instanța de fond.
Reclamantul G critică sentința pentru că a solicitat să fie obligați pârâții la plata sporului de stres de 50 % pentru perioada 01.04.2004-31.08.2007 și instanța a acordat aceste drepturi numai pentru perioada 01.11.2005-31.08.2007, astfel că suma care i se cuvenea este mult mai mare.
Recurentul critică la rândul său soluția pronunțată pentru că instanța a admis în parte acțiunea sa, obligând pârâții la plata sumei de 30076 lei numai pentru perioada 01.01.2004-01.03.2006, deși a solicitat acordarea acestor drepturi începând cu luna aprilie 2004.
A solicitat repunerea în termenul de recurs în condițiile în care greșit hotărârea a fost comunicată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, neavând cum să intre în posesia acesteia pentru că la data de 24.01.2008 își desfășura activitatea în Municipiul B la sediul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Din examinarea sentinței prin prisma motivelor invocate și din oficiu potrivit art.304 ind.1 pr.civ. Curtea constată că sunt întemeiate numai recursurile declarate de reclamanții și G, recursurile Ministerului Economiei și Finanțelor și a Ministerului Public, Parchetul de pe lângă ÎCCJ, sunt nefondate, iar recursurile reclamantelor și sunt promovate de persoane lipsite de calitate procesuală, pentru considerentele care se expun în continuare:
Astfel, se observă că în privința reclamantelor - și prin Încheierea din 27.11.2007 (fila 122-dosar fond) s-a dispus disjungerea cauzei și acordarea unui termen de judecată la 11.12.2007 în acel dosar și ca atare recursul acestora a fost promovat de persoane lipsite de calitate procesuală și prin urmare se respinge.
Recursul Ministerului Economiei și Finanțelor este nefondat în condițiile în care, instanța a făcut o interpretare și aplicare corectă a prevederilor legale și a reținut că acest recurent are atribuții potrivit legii în elaborarea proiectului bugetului de stat, a legilor bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând astfel rectificările corespunzătoare.
Chiar dacă nu există raporturi juridice între recurent și intimații reclamanți nu se poate reține critica inexistenței unei garanții legale în privința recurentului în raport de obligațiile care îi revin potrivit legii, astfel că în mod legal a fost admisă cererea de chemare în garanție a acestuia.
În ceea ce privește recursul formulat de Parchetul de pe Lângă Inalta C de Casație și Justiție, acesta este de asemenea nefondat.
Astfel, prin decizia nr. 21/10.03.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în interesul legii că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996.
Potrivit art. 329 alin. ultim din Codul d e procedură civilă, ezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
În aceste condiții, este neîntemeiată critica privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, drepturile salariale acordate fiind prevăzute de lege, astfel că instanța nu s-a substituit în atribuțiile care revin altei puteri în stat.
Pentru aceleași considerente și celelalte critici apar ca fiind nefondate, competența de soluționare a cauzei revenind tribunalului în prima instanță, potrivit art.284 din Codul muncii raportat la art.2 pct.1 lit.c din pr.civ. iar actualizarea drepturilor bănești cu rata inflației s-a efectuat prin raportare la prev. art.161 (4) din Codul muncii, astfel că nu se poate reține că recurentul are de îndeplinit o obligație imposibilă.
Recursurile declarate de și G sunt întemeiate fiind soluționată greșit cererea în privința acestora, întrucât prin dispozitiv au fost obligați pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj la plata sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din indemnizația brută lunară pentru G de 45172 lei pentru perioada 01.04.2004-31.08.2007 și pentru o sumă de 30076 lei pentru perioada 01.01.2004-01.03.2006.
Prin cererea introductivă prin care s-a efectuat investirea instanței se solicita acordarea acestor drepturi pentru perioada 01.04.2004-01.02.2007 și la fila 50- dosar fond se află tabelul cu recurenții reclamanți, iar instanța nu a acordat aceste drepturi pentru întreaga perioadă solicitată.
Astfel în centralizatorul cu sumele cuvenite recurentului reclamant G (fila 134- dosar fond), acesta este înscris la poziția 17 cu suma de 62055 lei pentru perioada 01.04.2004-31.08.2007 și instanța îi acordă suma de 45172 lei, situație în care recurentul este îndreptățit și la plata sumei de 33.028 lei (fila 155-dosar recurs) pentru perioada 01.04.2004-01.10.2005 și care nu a fost avută în vedere de instanță.
De asemenea, recurentul reclamant este îndreptățit la plata sumei de 33.247 lei aferentă perioadei martie 2006 - mai 2007 (fila 282- dosar recurs) și pe care instanța nu a acordat-o neavând în vedere această perioadă, astfel că este întemeiată critica recurentului.
Ca atare, în temeiul art.312 pr.civ. se resping recursurile reclamantelor și, ca fiind promovate de persoane lipsite de calitate procesuală, iar recursurile Ministerului Economiei și Finanțelor și al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca nefondate.
Curtea admite recursurile reclamanților și G și modifică în parte sentința în sensul că pe fond obligă pârâții către reclamanții și la plata sumei de 33247 lei aferentă perioadei martie 2006- mai 2007 și către reclamantul G și la plata sumei de 33028 lei aferentă perioadei 01.04.2004-01.10.2005 lucrată de acest reclamant la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul reclamanților - și declarat împotriva sentinței civile nr.5075/11.12.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- ca fiind promovat de persoane lipsite de calitate procesuală.
Respinge recursurile Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva aceleeași sentințe, ca nefondate.
Admite recursurile declarate de reclamanții și G împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința în sensul că pe fond obligă pârâții, către reclamantul și la plata sumei de 33.247 lei aferentă perioadei martie 2006-mai 2007 și către reclamantul G și la plata sumei de 33.028 lei aferentă perioadei 01.04.2004-01.10.2005, lucrată de acest reclamant la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.ML
Ex.4/MC/16.06.2008
Jud.fond.
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Florica Diaconescu, Corneliu Maria
