Drepturi salariale (banesti). Decizia 401/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
osar nr- - Drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 401
Ședința publică din 15 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Bârsescu Nicolae
JUDECĂTOR 2: Pungă Titus
JUDECĂTOR 3: Andrianu Virgil
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta B - GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 239, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 1452 din 23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat avocat, pentru pârâta recurentă, cu delegație de substituire, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care i s-a înaintat apărătoarei recurentei un exemplar de pe întâmpinarea depusă la dosar de reclamantul intimat.
Instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru pârâta recurentă, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât la data formulării acesteia, termenul de prescripție prevăzut de disp. art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii era împlinit, dreptul la acțiune fiind prescris.
Pe fond, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Botoșani și respingerea acțiunii, ca nefondată, precizând că s-au achitat toate drepturile salariale, în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Botoșani la data de 17.09.2007, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B, obligarea acesteia la plata sumei de 4254,32 lei, din care 3780 lei drepturi salariale cuvenite și neacordate și 474,32 lei daune materiale pentru neachitarea la termen a obligațiilor ce-i revin.
În motivare, a arătat că, potrivit prevederilor contractului individual de muncă, art. III alin. 3, în afară de plata salariului de bază pentru munca prestată, mai beneficiază și de toate drepturile acordate pe baza Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, care prevede la art. 168 alin. 1 că, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații vor beneficia de către o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe.
Că, deși contractul colectiv de muncă prevede această obligație și pentru anii 2004-2005, nu a beneficiat de aceste drepturi, care se ridică la cuantumul de 4254,32 lei, stabilit în baza adreselor nr. 1666/2003, 313/2005 și 713/2006. A mai arătat că, pentru neacordarea la timp a acestor drepturi salariale, pârâta îi datorează și suma de 474,32 lei, reprezentând corecția sumelor neacordate în baza coeficienților de inflație pentru perioada în discuție.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 166 din Codul muncii și art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății renegociat și editat în anii 2004 - 2006.
Prin cerere, a solicitat ca pârâta să pună la dispoziția instanței înscrisuri, respectiv adresele la care face mențiune în acțiune, copia contractului individual de muncă. La cerere a fost anexat tabelul cu calculul sumelor datorate în funcție de indicii de inflație și copii ale contractului de muncă în extras pentru anii 2004 - 2005, copia carnetului de muncă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a arătat că, începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin CCM, reprezentanții și cei ai au convenit ca pentru toți salariații, drepturile salariale suplimentare de C și de Paști (art. 168 alin. 1) să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens fiind negociat și înserat în CCM art. 168 alin. 2
A mai arătat că, în timp ce în anul 2004, textul art. 168 alin. 2 fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003, cu ocazia negocierilor colective din anul 2005, părțile au modificat acest text pentru a exprima mai clar intențiile părților în privința conținutului său, în sensul că, includerea drepturilor salariale mai susmenționate nu a fost o operațiune cu aplicabilitatea temporară limitată doar pentru anul 2003, ci a fost o operațiune care a fost efectuată în 2003 și a continuat să-și producă efecte și în anii următori.
Ca atare, în fiecare an părțile au procedat la republicarea contractului colectiv de muncă după negocierile purtate anual, textul art. 168 fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din 2005. Față de exprimarea oarecum defectuoasă a alin. 1 și 2 din art. 168 din CCM au apărut unele litigii de muncă, printre care și cel inițiat de reclamant, prin care unii dintre salariați au încercat să speculeze inadvertențele în formulare, în ciuda faptului că, partenerii de dialog social știau foarte bine care au fost drepturile salariale negociate. De altfel, în cadrul Comisiei Paritare ce funcționează în baza art. 9 din CCM și anexa nr. 2 la CCM s-a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori. A mai arătat că, decizia Comisiei paritare nr. 3793 din 18.06.2007 este anexă la întâmpinare.
Totodată, a mai arătat că, prin decizia nr. 5140/2007, adoptată de Comisia paritară la 31.08.2007 s-a confirmat, fără putință de tăgadă, intenția reală a părților semnatare că, începând cu 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 ale art. 168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților și că, începând cu 2003, părțile au înțeles că art. 168 alin. 1 rămas fără obiect.
În subsidiar, în ipoteza în care se vor interpreta articolele aplicabile în sens contrar, cererea reclamantului ar trebui respinsă ca prematură întrucât, dacă s-ar interpreta că, alin. 1 al art. 168 alin. 2 ar îndreptăți reclamantul la plata unor drepturi salariale suplimentare pentru C și Paști, separate de sumele pe care le-a primit ca salariu de bază la acel moment, un astfel de drept nu ar fi născut, deoarece, potrivit acestei clauze, sumele se acordă doar după ce sunt negociate și stabilite de către cu.
Pârâta a mai arătat că a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile Contractului colectiv de muncă, prin aceea că, începând cu anul 2003, drepturile salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază al angajaților.
În continuare, a mai arătat elemente de interpretare a dispozițiilor art. 168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă, așa cum acestea au fost reglementate prin cuprinsul contractului pentru anii 2003, 2004, 2005. Evoluția modificărilor acestui text pentru perioada 2003-2007 prevede că, pentru părțile contractului, conținutul este foarte clar: alin. 1 și 2 erau menite să reflecte evoluția drepturilor salariale în cadrul unității, în sensul includerii respectivelor drepturi salariale suplimentare în salariile angajaților, începând cu anul 2003 și, deci, inexistența unui drept al acestora de a le fi acordate sumele respective separat (adică peste salariile de bază), lucru stabilit și prin decizia Comisiei Paritare, decizie care este obligatorie, ea reprezentând interpretarea clauzelor din prezentul contract făcută prin consens și, prin urmare, interpretarea acestor clauze urmează să se facă după voința reală a părților, iar nu după sensul literal al termenilor utilizați.
Sumele pretinse de reclamant au fost greșit calculate, pornindu-se de la salariul mediu brut pe, deși art. 168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă stipulează faptul că, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel, ale cărui valori la nivelul anilor 2004-2007 au fost diferite de valorile reprezentate de reclamant. Prin urmare, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 115 lit. c pr. civ. art. 9, 10 și 168 din Contractul colectiv de muncă, anexa 2 la contractul colectiv de muncă.
La termenul din 19.11.2007, pârâta a solicitat admiterea excepției de conexitate față de existența altor cauze înregistrate pe rolul Tribunalului Botoșani, având același obiect și în care figurează ca parte pârâta
La același termen de judecată, pârâta a invocat excepția tardivității cererii în justificarea acesteia, invocând disp.art. 283 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003.
Tribunalul Botoșani - secția civilă, prin sentința nr. 1452 din 23 noiembrie 2007, dispus următoarele:
- a respins excepția conexității invocată de pârâta B;
- a respins excepția tardivității acțiunii invocată de pârâta B, în temeiul art. 283 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003;
- a respins excepția prematurității acțiunii invocată de pârâta B;
- a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta B;
- a obligat pârâta să-i plătească reclamantului prima de Paști pentru anul 2005 și prima de pentru anii 2004, 2005, potrivit art. 168 (1) din Contractul colectiv de muncă, respectiv câte un salariu de bază mediu pe pentru anul 2004 și câte 2 salarii de bază medii pe pentru anul 2005;
- a obligat pârâta să-i plătească reclamantului și actualizarea în funcție de indicii de inflație a sumelor susmenționate de la data scadenței fiecăreia în parte până la data plății efective.
În conformitate cu art. 137 din pr. civ. prima instanță a soluționat cu prioritate excepțiile de procedură care fac de prisos soluționarea fondului cauzei.
Cu privire la excepția conexității, instanța, analizând această cerere de conexare a cauzelor înregistrate pe rolul Tribunalului Botoșani, în care figurează ca parte pârâta și în care obiectul pricinilor îl constituie suplimentările drepturilor salariale pentru Paști și C, a constatat că între aceste cauze nu există o strânsă legătură. Astfel, fiecare dintre reclamanți este angajat al pârâtei în baza unui contract individual de muncă diferit, angajat pentru perioade de timp diferite, iar pretențiile formulate de reclamanți se referă la suplimentarea drepturilor salariale pentru momente diferite. Totodată, instanța a avut în vedere că acțiunile au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Botoșani la date diferite și o atare conexare a cauzelor ar întârzia soluționarea unora dintre pricini, încălcându-se astfel principiul soluționării cu celeritate a litigiilor de muncă. Având în vedere caracterul dispozitiv al art. 164. pr. civ. și faptul că o asemenea posibilitate a conexării ar avea ca obiectiv o mai bună administrare a justiției, precum și faptul că, în cauzele de față, o atare conexare ar îngreuna cursul judecății, instanța a respins cererea formulată de conexare a prezentei cauze la o altă cauză, în care figurează în calitate de pârâtă
De altfel, pârâta nici nu a precizat numărul vreunui dosar la care s-ar fi impus conexarea prezentei pricini.
În analizarea excepției tardivității invocată de pârâtă, instanța a constatat că este necesar a se analiza natura drepturilor solicitate de către reclamant. Pentru a analiza dacă în cauză este aplicabilă dispoziția art. 283 alin. 1 lit. e (invocată de către pârâtă și care se referă la termenul de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestora) sau dacă în cauză este aplicabilă dispoziția art. 283 alin. 1 lit. c (care se referă la termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale).
Analizând obiectul cererii de chemare în judecată, cât și situația de fapt și motivele de drept invocate de părți, instanța a reținut că drepturile solicitate de către reclamant reprezintă drepturi salariale. Din însăși reglementarea art. 168 din CCM rezultă că, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale.
Însăși alin. 2 al acestui articol, care prevede că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat denotă natura de drepturi salariale a acestora, prin aceasta acceptându-se că pentru anul 2003 suplimentările au făcut parte din chiar salariul de bază pentru fiecare salariat.
Prin urmare, având în vedere și caracterul special al reglementării art. 283 alin. 1 lit. c față de disp. art. 283 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, instanța a reținut că natura drepturilor solicitate e aceea de drepturi salariale și că în cauză este aplicabilă prevederea specială cu privire la plata de drepturi salariale pentru care dreptul la acțiune este supus termenului de prescripție de 3 ani de la nașterea acestuia. Astfel, prima instanță a avut în vedere că, sub aspectul acordării drepturilor salariale de orice natură sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. c, indiferent dacă ele sunt stabilite prin contracte individuale sau contracte colective de muncă.
Pentru aceste motive, a fost respinsă excepția tardivității invocată de pârâtă, întemeiată pe disp. art. 283 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003.
Cu privire la excepția prematurității invocată de către pârâtă, în subsidiar, pentru ipoteza în care s-ar accepta punctul de vedere potrivit căruia, aceste drepturi nu au fost achitate, s-a reținut că angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut în absența negocierilor dintre patronat și sindicat. Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților asumat de părți prin contractele colective de muncă de a beneficia de aceste suplimentări.
Pe fond, prima instanța a reținut că reclamantul a fost angajatul societății pârâte, raporturile de muncă cu aceasta încetând la data de 20.02.2006.
Potrivit art. 168 din CCM 2004, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate, iar cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu, în vederea stabilirii concrete a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și a beneficiarilor.
Alineatul 1 al art. 168 cuprinde aceeași formă în CCM negociat pentru anul 2005.
Pârâta nu a făcut dovada plății către reclamant a acestor drepturi, conform art. 163 alin. 1 din Legea nr. 53/2003.
În apărarea sa, pârâta a invocat faptul că plata acestor drepturi salariale s-a făcut prin includerea în salariul de bază a acestor indemnizații, conform acordului părților, acord ce ar rezulta din modul de reglementare a dispozițiilor art. 168 alin. 2 din CCM.
În art. 168 al. 2 din CCM pe unitate, pentru anul 2004, se precizează că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Contractele colective de muncă negociate la nivel de unitate pentru anii 2004, 2005 au menținut dispozițiile art. 168. fost însă modificat în forma "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Cum al. 2 al acestui articol nu a făcut nici o referire la includerea suplimentărilor salariale în salariul de bază pentru anii ulteriori, respectiv pentru anii 2004, 2005 și având în vedere faptul că prevederile articolului 168 alin. 1 s-au menținut pentru acești ani, rezultă că părțile semnatare ale CCM au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin. 1 al art. 168 din CCM, iar în cursul anilor 2004, 2005, aceste suplimentări să nu fie introduse în salariul de bază al salariaților.
Prin urmare, a fost respinsă apărarea invocată de către pârâtă, potrivit căreia, plata acestor drepturi s-a făcut prin includerea indemnizațiilor în salariul de bază acordat fiecăruia dintre salariați.
În aprecierea acestei situații de fapt, instanța a înlăturat și apărările formulate de către pârâtă, potrivit cărora, din interpretarea convenției dintre părți, s-a stabilit de către Comisia Paritară, că voința părților la momentul încheierii contractelor colective de muncă a fost aceea ca indemnizația suplimentară a drepturilor salariale pentru Paști și C să se facă prin includerea lor în salariul de bază.
Decizia Comisiei Paritare nr. 3793 din 18.06.2007, la care face referire pârâta în întâmpinare și decizia înregistrată sub nr. 5140/2007, adoptată la 31.08.2007 de aceeași Comisie Paritară constituie o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art. 168 din CCM, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui CCM anual și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Interpretarea acestor clauze peste termenul în care a fost încheiat contractul nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii din contract.
Prin urmare, au fost respinse și aceste apărări invocate de pârâta
Cu privire la modalitatea de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța a reținut că, prin clauza art. 168 alin. 1, acestea se raportează la salariul de bază mediu pe unitate, iar nu la salariul brut pe unitate. Prin urmare, a fost admisă acțiunea, în sensul că societatea a fost obligată să plătească reclamantului drepturile reprezentând suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorilor de C 2004, Paști și C 2005, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe unitate, având în vedere că însuși reclamantul, prin acțiunea sa, se referă la salariul de bază mediu și a solicitat acordarea drepturilor generic, chiar dacă inițial a făcut trimitere la adresele 166/2003, 313/2005 și 7134/2006, care cuprind referiri cu privire la salariul mediu brut la nivel.
Deoarece pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau, potrivit disp. art. 168 alin. 1 din CCM și nu i-a plătit acestuia suplimentările salariale, a fost obligată pârâta la plata acestor suplimentări.
Văzând și disp. art. 161 alin. 4 din Legea nr. 53/2003, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului și actualizarea în funcție de indicii de inflație a acestor sume de la data scadenței până la data plății efective.
După ce instanța a reținut cauza spre deliberare, avocatul, mandatat de pârâtă, a solicitat repunerea cauzei pe rol, motivat de faptul că, ce s-a prezentat la ultimul termen de judecată, este avocat stagiar și nu fusese mandatat să pună concluzii pe fond.
Tribunalul a considerat că această solicitare nu putea fi primită, atâta timp cât unul dintre motivele pentru care s-a amânat pronunțarea a fost acela ca avocatul titular să depună concluzii scrise.
Pe de altă parte, reluarea dezbaterilor cauzei ar fi dus la întârzierea soluționării în mod nejustificat, atâta timp cât reprezentantul pârâtei invocă propria culpă, în sensul că imposibilitatea prezentării de concluzii de un avocat stagiar putea fi apreciată înainte de termenul de judecată de avocatul titular al contractului de asistență juridică.
În ceea ce privește încălcarea dreptului la apărare se constată că pârâta, prin reprezentant, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, pentru motive expuse pe larg și prezentate în această hotărâre, cât și administrarea de probe.
Potrivit art. 22 alin. 1 din Legea 51/1995, avocatul stagiar poate pune concluzii numai la judecătorie, dar poate asista ori reprezenta partea în fața tribunalului, instituție prevăzută la art. 3 din același act normativ.
La ultimul termen de judecată, în calitate de împuternicit, a invocat excepția tardivității acțiunii, lucru ce nu echivalează cu punerea de concluzii, așa cum s-a arătat mai sus, instanța amânând pronunțarea pentru patru zile tocmai la cererea avocatului pentru a fi depuse concluzii scrise.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta B, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 299 și următoarele Cod proc. civilă.
În susținerea recursului, a invocat prescripția dreptului la acțiune pentru drepturile stabilite conform art. 168 din Contractul colectiv de muncă, acordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, enunțând și dispozițiile art. 154 din Codul muncii, potrivit căruia, salariul cuprinde atât salariul de bază, cât și sporurile, dar și adaosurile la acesta. Cum reclamantul a solicitat acordarea unor drepturi suplimentare care nu fac parte din salariu, neavând un caracter periodic, a susținut că sunt supuse termenului de prescripție de 6 luni, conform art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
Pe fondul cauzei a susținut că, începând cu anul 2003, drepturile salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază, conform contractului colectiv de muncă încheiat între și Federația Sindicatelor Libere Independente, clauză reluată și în cuprinsul Contractului colectiv de muncă încheiat în anul 2003, modificat în anul 2005 prin act adițional, astfel încât, voința părților semnatare a fost aceea de a include în salariu primele la salariu.
Recursul, nemotivat în drept dar care poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. Civilă, este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art. 168 din Contractul colectiv de muncă încheiat între și Federația Sindicatelor Libere și Independente din Industria Română, s-a stabilit (alin. 1) "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe ", valoarea concretă, modalitatea de acordare, condițiile, dar și criteriile de acordare fiind stabilite cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment.
Din analiza textului invocat ca temei legal, rezultă cu certitudine că, prin negocierea Contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul societății, care potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 constituie "legea părților", s-a prevăzut că salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale la nivelul a încă unui salariu de bază mediu brut pe unitate, pentru fiecare eveniment în parte, acesta fiind deci un drept de natură salarială.
În aceste condiții, sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, conform căruia, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat", dispoziții ce urmează a fi corelate și cu textul art. 166 alin. 1 din Codul muncii, referitor la dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor de plată a salariilor, prin care se stabilește termenul de 3 ani, care curge de la data la care aceste drepturi erau datorate.
Deși în subsidiar a fost invocată de recurentă și prescripția dreptului la acțiune pentru acordarea primei de Paști aferentă anului 2004, în raport de data sesizării instanței, din verificarea tabelului de calcul depus de reclamant la dosar, necontestat de unitatea angajatoare, rezultă că plata acestor drepturi nu a format obiectul litigiului, urmând a fi respinse susținerile recurentei.
Referitor la criticile formulate pe fondul cauzei și anume faptul că sumele pretinse nu sunt datorate, întrucât ar fi fost cuprinse începând cu anul 2003 în salariul de bază al fiecărui salariat, din documentația depusă de recurentă în sprijinul susținerii acestui motiv de recurs, rezultă că dispozițiile art. 168 se regăsesc și în conținutul contractelor colective de muncă existente la nivelul anilor 2004, 2005, 2006.
Se precizează însă, prin alin. 2 al art. 168, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al aceluiași articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui angajat, dar cum această prevedere a fost negociată doar pentru anul menționat, este evident că nu poate fi extinsă și pentru anii ulteriori.
Deși se invocă și concluzia comisiei paritare, înregistrată sub nr. 5140 din 31.08.2007, încheiată între și, aceasta nu poate avea caracter retroactiv, urmând a fi respinse susținerile recurentei privind aplicarea dispozițiilor art. 108 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă.
Potrivit comunicatelor, adresate conform prevederilor Contractului colectiv de muncă, către sucursalele acestei unități la nivelul anului 2005, salariul mediu brut a fost stabilit la 1400 lei, iar pentru anul 2006 la suma de 1850 lei, astfel încât nu se poate reține existența unui calcul greșit, din moment ce instanța a dispus scăderea contribuțiilor datorate bugetului de stat.
Față de cele arătate, sentința instanței de fond fiind legală, nefiind date motive de nelegalitate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, recursul va fi respins ca nefondat, nefiind date nici motive de casare de ordine publică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B - Membru GRUP, împotriva sentinței nr. 1452 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud. fond;
Ex. 2/05.05.2008
Președinte:Bârsescu NicolaeJudecători:Bârsescu Nicolae, Pungă Titus, Andrianu Virgil
