Drepturi salariale (banesti). Decizia 4060/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.2645/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4060/
Ședința publică de la 03 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentulMinisterul Justiției și Libertățilorîmpotriva sentinței civile nr.2580 din data de 26.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.45581/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel București și Tribunalul București, având ca obiect:"drepturi bănești - sumă de 1700 RON".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurentulMinisterul Justiției și Libertățilorși intimații, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel București și Tribunalul București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurentul prin cererea de recurs dedusă judecății, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 pr.civ. și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2580 din data de 26.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, și Tribunalul București; a respins cererea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și Tribunalul București să plătească reclamantei suma de 1.700 lei, cu titlu de despăgubiri, sumă ce va fi actualizată în raport de indicele de inflație și dobânda legală la data efectuării plății.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
În ședința publică din 26.03.2008, în baza art. 137 din Codul d e procedură civilă, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, față de împrejurarea că, între pârât și reclamantă nu au existat raporturi de muncă.
Reclamanta în baza art. 1169 Cod civil, a făcut dovada că în anul 2005 avut calitatea de magistrat până la data pensionării 26.10.2005. Prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005, s-au acordat stimulente financiare judecătorilor cu o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani.
Prin emiterea acestui ordin a fost încălcat principiul nediscriminării reglementat prin art.5 din Codul muncii. Acest fapt a fost constatat și prin Hotărârea nr. 15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 21 din nr.OG 137/2000, modificată, dispunând reactualizarea sumei în raport de indicele de inflație ce reprezintă prejudiciul produs reclamantei ca urmare a devalorizării monedei naționale, cu aplicarea dobânzii legale față de prevederile art. 1088 Cod civil, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, până la data efectuării plății.
Instanța de fond a înlăturat susținerea Ministerului Justiției, în sensul că reclamanta nu este îndreptățită la despăgubiri în raport de data emiterii Ordinului nr. 1921/C/2005, față de împrejurarea că stimulentele s-au acordat magistraților pentru activitatea desfășurată în anul 2005, când reclamanta a făcut dovada că a avut calitatea invocată prin cererea de chemare în judecată, până la pensionarea pentru limită de vârstă din 26.10.2005.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat recurs motivat pârâtul Ministerul Justiției (Ministerul Justiției și Libertăților ), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, recurentul a arătat, în esență, următoarele:
Reclamanta nu poate beneficia de stimulentele financiare acordate prin nr.1921/C/15.12.2005 având în vedere faptul că la data emiterii ordinului aceasta nu se mai afla în activitate, fiind pensionată la 26.10.2005.
Or, a arătat recurentul, prin natura lor stimulentele sunt drepturi suplimentare care se acordă persoanelor aflate în activitate tocmai pentru motivarea acestora pentru a rămâne în sistem, pentru a se implica în realizarea unei activități eficiente etc. Rezultă cu evidență faptul că stimulentele nu pot fi acordare unor persoane care nu mai sunt în activitate.
În continuare recurenta a arătat că potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, republicată în Monitorul Oficial nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare, fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiției reprezintă 75% din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale (care sunt suportate de părți sau de alți participanți la proces), precum și din amenzile judiciare (25% din sumele respective devin venituri la bugetul statului).
În aplicarea acestor dispoziții legale, prin Ordinul ministrului justiției nr. 1921/C/15 decembrie 2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției în anexă fiind specificate sumele repartizate pe ordonatori cărora le-a revenit responsabilitatea distribuirii și plății sumelor acordate cu titlu de stimulente, potrivit criteriilor prevăzute în Normele referitoare la repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997.
Pentru personalul instanțelor judecătorești, s-a propus o valoare individuală medie a stimulentelor în sumă brută, diferențiată pe categorii de personal (judecători - 1.700 RON, consilieri de reintegrare socială și supraveghere - 500 RON, funcționari publici - 900 RON, personal contractual - 500 RON), urmând ca ordonatorul de credite de la nivelul instanțelor să stabilească valoarea reală individuală a stimulentului, în funcție de categoriile menționate mai sus și de aportul fiecărui angajat pentru îndeplinirea atribuțiilor instituției.
Conform alineatului 3 al art. 25 din Legea nr.146/1997, repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în, baza unor norme interne aprobate prin ordin ai ministrului justiției, la momentul respectiv fiind în vigoare Ordinul ministrului justiției nr. 2404/C/2004 prin care se aprobă Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în Norme, rezultă faptul că principalele criterii de repartizare a stimulentelor au caracter exemplificativ, iar nu limitativ, ceea ce înseamnă că ordonatorul de credite era îndreptățit să evalueze și să stabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiare pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat în politica de dezvoltare a sistemului judiciar si/sau a obiectivelor generale ale Ministerului Justiției (art. 4 alin. 3).
A mai susținut recurenta că instanța de fond nu a analizat natura acestor stimulente și lipsa unei obligații de recompensare a tuturor judecătorilor în același timp.
Or, în raport de dispozițiile art. 41 din Constituție, art. 155 din Codul muncii și art. 1 alin. 2 din nr.OG 137/2000, pentru munca prestată de către salariat, angajatorul este obligat să plătească acestuia salariul din care fac parte și sporurile ori alte adaosuri la care este îndreptățit potrivit legii. În schimb, premiile sau stimulentele sunt concepute ca drepturi suplimentare care pot să fie sau nu acordate salariaților în funcție de o serie de criterii pe care angajatorul le poate stabili ca prioritare.
În plus, este adevărat că prin natura lor stimulentele sunt drepturi suplimentare menite să recompenseze, dar nimic nu împiedică angajatorul să le plaseze alături de alți factori care deopotrivă să concure la realizarea unor obiective stabilite ca prioritare la un moment dat, iar stimularea celor cu venituri mai mici în sensul stabilității în sistem și îmbunătățirii performanțelor profesionale nu reprezintă diferențe nejustificate de natură a aduce atingere principiului egalității, căci beneficiul acestor sume s-a acordat tuturor celor care se încadrau în criteriile stabilite de ordonator în temeiul Normelor, așadar tuturor celor care se aflau în situații similare.
Stabilirea unor priorități la un moment dat nu înseamnă a distinge după unul sau altul dintre criteriile ce caracterizează faptele de discriminare sancționate de nr.OG 137/2000 sau alte documente, cu atât mai mult cu cât, în continuare, s-au aprobat fonduri pentru stimularea judecătorilor, astfel încât nu se poate concluziona în mod fundamentat că, față de situația potrivit căreia o parte dintre judecători au primit stimulente într-o anumită perioadă, iar alți judecători ulterior, pe măsura colectării altor fonduri, având aceeași sursă, s-a creat o diferențiere nepermisă.
În ceea ce privește Hotărârea nr. 15/23.01.2006, recurentul a arătat că hotărârile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu sunt obligatorii pentru instanțe, acestea fiind suverane în aprecierea temeiniciei sau temeiniciei acțiunilor deduse judecății.
Intimații nu au depus întâmpinare.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrata în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefundat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În privința criticilor de fond invocate, Curtea constată că, prima instanță a făcut o corectă interpretare a materialului probator administrat în cauză, precum și o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, atunci când a reținut că, prin Ordinul nr.1921/C/15.12.2005 al Ministrului Justiției s-a creat o discriminare indirectă, de natură să aducă atingere folosinței drepturilor economice ale judecătorilor cu vechime mai mare de 3 ani.
În mod judicios, prima instanță a avut în vedere hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a constatat existența unei discriminări indirecte, potrivit prevederilor art. 2 alin.1 și 2, art. 3 lit. c), art. 8 alin. 3 și art. 9 alin. 4 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, ca urmare a faptului că prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005, au fost acordate stimulente financiare doar judecătorilor din cadrul judecătoriilor care aveau o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în cuantum de 1700 RON.
Așa fiind, impunerea vechimii (între 0-3 ani) în funcția de judecător la acordarea stimulentelor financiare a avut ca efect împărțirea categoriei socio-profesionale a judecătorilor în două subcategorii, în funcție de vechimea în muncă.
Or, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile, aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Discriminarea unei persoane într-un raport de muncă, potrivit prevederilor art. 6 din același act normativ se poate manifesta și în cazul acordării altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul.
arătată la acordarea stimulentelor (motivată de ocazia sărbătorilor de iarnă) judecătorilor cu vechimea între 0-3 ani, cu excluderea altei categorii (cu vechime de peste 3 ani), astfel cum a reținut Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a fost de natură să aducă atingere folosinței drepturilor economice ale judecătorilor cu o vechime în muncă mai mare de 3 ani, recunoscute de art.6 lit. c) din nr.OG137/2000.
Motivarea personalului presupune utilizarea pârghiilor aflate la îndemână pentru stimularea angajaților în vederea obținerii unor performanțe, inclusiv prin acordarea de stimulente financiare care pot îmbrăca diferite forme.
Or, în situația analizată, deși acordarea de stimulente salariale magistraților reprezintă un scop legitim, impunerea criteriului de vechime nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea acestui scop.
Chiar dacă fondurile existente nu permit recompensarea întregului personal din sistem în același timp, cum a susținut recurenta, criteriile utilizate pentru determinarea personalului recompensat, trebuie să fie nediscriminatorii, pentru cei aflați în aceeași situație, obiective, să se constituie în metode adecvate și necesare pentru atingerea obiectivului urmărit.
Prin urmare, nu se poate aprecia că în speță a diferit doar perioada în care au fost acordate stimulentele, așa cum a motivat recurenta, ci a existat un criteriu discriminator, care a condus la lipsirea intimatei reclamante de beneficiul acestui stimulent.
Se reține că, în mod corect, prima instanță a înlăturat susținerea Ministerului Justiției, în sensul că reclamanta nu este îndreptățită la despăgubiri în raport de data emiterii Ordinului nr. 1921/C/2005, față de împrejurarea că stimulentele s-au acordat magistraților pentru activitatea desfășurată în anul 2005, când reclamanta a făcut dovada că a avut calitatea invocată prin cererea de chemare în judecată, până la pensionarea pentru limită de vârstă din 26.10.2005.
Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentulMinisterul Justiției și Libertățilorîmpotriva sentinței civile nr.2580 din data de 26.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.45581/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel București și Tribunalul București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /tehnored.
2 ex./02.07.2009
Jud.fond: /
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
