Drepturi salariale (banesti). Decizia 4125/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1940/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4125/
Ședința publică din data de 04 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.181 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și Pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-(7642/2008), în contradictoriu cu intimata reclamantă () și intimații pârâți Tribunalul București, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național al Magistraturii, Curtea de Apel București, având ca obiect - drepturi bănești, spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, cu delegație atașată la fila 13 dosar, lipsind intimata reclamantă () și intimații pârâți Tribunalul București, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național al Magistraturii, Curtea de Apel București.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata reclamantă, a depus la dosar întâmpinare și înscrisuri anexă, prin serviciul registratură al acestei secții la data de 03.06.2009.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Consilierul juridic al recurentului pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 181/29.10.2008 a Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta () și s-a dispus obligarea pârâților Consiliul Superior al Magistraturii și Institutul Național al Magistraturii să plătească reclamantei sumele reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară de la 09.01.2006 la zi și în continuare, cu plata dobânzii legale de la data introducerii acțiunii, 21.04.2008 la data plății efective.
Totodată, s-a dispus ca pârâtul Institutul Național al Magistraturii să efectueze mențiunile necesare în carnetul de muncă, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile necesare plății.
S-a respins acțiunea ca neîntemeiată față de pârâții Curtea de Apel București și Tribunalul București.
S-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenții deduse judecății.
Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- pârâtul nu are calitate procesuală pasivă în cauză;
- confundând Statul Român cu Ministerul Finanțelor Publice, instanța a reținut că ministerul poate fi obligat să aloce fondurile necesare achitării drepturilor de natură salarială solicitate de reclamantă;
- diferența dintre cele două instituții decurge din conținutul dispozițiilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954 și cele ale art. 1 din HG nr. 386/2006;
- instanța a nesocotit prevederile Legii nr. 500/2002;
- faptul că MFP gestionează bugetul de stat, nu îi conferă dreptul de a încălca legea finanțelor publice, prin efectuarea de plăți din diverse capitole bugetare, pentru persoane cu care nu are raport de muncă sau de serviciu;
- în acest sens sunt prevederile art. 5 alin. 1 lit. e din HG nr. 386/2006;
- pronunțarea unei hotărâri prin care MFP să fie obligat la plata drepturilor de natură salarială către magistrați duce la nesocotirea Legii nr. 500/2002, prin care este reglementată procedura bugetară și totodată face imposibilă executarea acestei hotărâri;
- de altfel, responsabilitatea MFP se limitează la faza de proiect bugetar;
- în altă ordine de idei, nu există nici un fel de raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea în judecată a MFP ca pârât;
- relații de muncă există între reclamantă și instituțiile în care își desfășoară activitatea, acestea fiind și ordonatori principali de credite;
- pretențiile reclamanților reprezintă drepturi salariale, de personal, care nu pot fi plătite decât de către angajator;
- MFP are atribuții în elaborarea bugetului de stat, în funcție de propunerile ordonatorilor de credite, de necesitățile estimate pentru anul respectiv și ținând cont de prioritățile stabilite de Guvern;
- bugetul de stat este aprobat prin lege organică de Parlamentul României, prin urmare, pronunțarea unei hotărâri prin care să se impună elaborarea bugetului sub o anumită formă și conținut, decizie luată de puterea judecătorească, reprezintă o implicare în atribuțiile puterii legislative, ceea ce ar duce la încălcarea art. 1 alin. 4 din Constituție;
- prin adoptarea OUG nr. 75/2008 a fost reglementată modalitatea de acordare a drepturilor salariale în favoarea personalului din justiție;
- în vedere aplicării actului normativ sus menționat s-a emis un ordin comun al Ministerului Finanțelor Publice și ordonatorilor principali de credite din domeniu.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Criticile exprimate prin motivele de recurs nu pot fi primite, neputându-se reține teza că Ministerul Finanțelor Publice nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză.
Din acest punct de vedere este necesar a se preciza că în conformitate cu art. 131 din Legea nr. 303/2004, activitatea instanțelor și a parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, ceea ce presupune că tot de la bugetul de stat se asigură sumele de bani necesare plății drepturilor salariale ale magistraților, așa cum sunt cele pretinse prin acțiunea ce face obiectul prezentului proces.
În consecință, ținând seama de prevederile art. 19 din Legea nr. 500/2002, din interpretarea cărora rezultă cu claritate că Ministerul Finanțelor Publice are rolul principal în elaborarea proiectelor legilor bugetare, în care trebuie să se prevadă sumele de bani necesare achitării drepturilor salariale ale magistraților, este evident că MFP trebuie să figureze ca parte într-un proces precum cel de față, fiind necesar ca hotărârea judecătorească să-i fie opozabilă. În acest fel Ministerul Finanțelor Publice va fi obligat să ia măsurile necesare pentru asigurarea fondurilor financiare necesare plății drepturilor bănești pretinse prin acțiune, urmând să avizeze favorabil propunerile ce vor fi făcute în acest scop de ordonatorul principal de credite și să procedeze în mod corespunzător la elaborarea unui proiect de lege de rectificare bugetară.
Dacă recurentul-pârât nu ar avea legitimare procesuală pasivă, s-ar ajunge la situația în care drepturile pretinse prin cererea de chemare în judecată, recunoscute prin Decizia nr. 21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite, obligatorie potrivit art. 329. proced. civ. nu ar putea fi realizate, căci nu ar exista fondurile financiare necesare, fonduri a căror obținere este asigurată de la bugetul de stat prin intermediul activității desfășurate de MFP, conform atribuțiilor și competențelor sale legale.
Așa fiind, nu are relevanță în cauză faptul că Ministerul Finanțelor Publice nu este ordonator principal de credite pentru autoarea acțiunii și nici împrejurarea că aceasta din urmă nu a fost salariată a MFP și nu s-a aflat în raporturi juridice de muncă cu această instituție. Importantă este doar împrejurarea că MFP este implicat în procesul care se finalizează prin actul decizional în baza căruia se asigură finanțarea activității sistemului puterii judecătorești.
MFP nu a fost obligat, prin hotărârea recurată, la plata nemijlocită a unor drepturi salariale sau despăgubiri, ci s-a dispus obligarea sa să aloce fondurile financiare necesare efectuării unor atare plăți. În plus, nu se poate susține că nu există bază legală pentru aprobarea efectuării în acest scop a unor cheltuieli din fondurile publice, temeiul legal fiind actele normative indicate în precitata decizie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite, menționată de altfel și de instanța de fond în considerentele hotărârii recurate.
Cât privește afirmațiile întemeiate pe prevederile OUG nr. 75/2008, nici acestea nu pot fi luate în seamă, căci nu au nicio legătură cu legalitatea și temeinicia pretențiilor deduse judecății și a sentinței recurate, ci țin de chestiunea executării hotărârilor judecătorești pronunțate în materia drepturilor salariale ale personalului din sistemul autorității judecătorești.
Oricum, prin mai multe decizii succesive ale Curții Constituționale pronunțate în anul 2009, OUG nr. 75/2008 a fost declarată în întregime ca fiind neconstituțională, așa încât nu se mai poate pune problema de a ține seama în vreun fel sau altul de dispozițiile sale.
De altfel, legalitatea și temeinicia dispoziției de obligare a MFP la alocarea fondurilor necesare plății sumelor pretinse prin acțiuni precum cea care face obiectul prezentului proces, este demonstrată și de susținerile recurentului în sensul că s-a emis un ordin comun al Ministerului Finanțelor Publice și ordonatorilor principali de credite din domeniu, care a și fost pus în aplicare într-o primă etapă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în contradictoriu cu intimata-reclamantă () și cu intimații-pârâți Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național al Magistraturii, Curtea de Apel București și Tribunalul București, împotriva sentinței civile nr. 181/29.10.2008 a Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 04.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./26.06.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
