Drepturi salariale (banesti). Decizia 4177/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.8408/2008
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.4177/
Ședința publică din data de 09 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER:
*****************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.51 LM/AS din data de 15.01.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă (fostă și cu intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Giurgiu și Curtea de Apel București - având ca obiect"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns: recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, intimata-reclamantă (fostă și intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Giurgiu și Curtea de Apel București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții, faptul că prin motivele de recurs formulate în cauză recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art.242 pct.2 Cod proc. civilă.
Curtea, constatând că în cauză recurentul-pârât a solicitat judecarea pricinii în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.51 LM/AS din data de 15.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Giurgiu, Curtea de Apel București și Ministerul Justiției și a obligat pârâții să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând prima de vacanță aferentă anului 2006, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație, la zi. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, că aceasta este întemeiată, întrucât reclamanta nu se află în raporturi de serviciu cu acest pârât, astfel că a admis-
Pe fondul cauzei, instanța a constatat întemeiată, în parte, acțiunea.
Deși reclamanta a fost angajată a pârâtului Tribunalul Giurgiu doar în anul 2006, îndeplinind funcția de consilier de probațiune, în mod eronat s-a solicitat prima de concediu începând cu anul 2003, aspect sesizat de pârâtul Ministerul Justiției, care a precizat că pentru anul 2003 dreptul la acțiune al acesteia este prescris.
Nu poate fi vorba despre o excepție, ci despre o eroare în redactarea cererii de chemare în judecată, întrucâ,t în motivarea cererii și în adresa pârâtului Tribunalul Giurgiu, se precizează că perioada de referință este anul 2006.
Având în vedere că dreptul la prima de vacanță pentru perioada 2001 - 2006 fost recunoscut personalului auxiliar de specialitate al instanțelor prin nr.OUG146/2007, Tribunalul a admis acțiunea reclamantei în parte, doar cu privire la perioada lucrată în cadrul pârâtului Tribunalul Giurgiu, respectiv pentru anul 2006.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâtul Ministerul Justiției, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii privind pretențiile formulate pentru anul 2006.
În motivarea recursului se arată că sentința primei instanțe este nelegală, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 Cod proc. civilă.
Arată recurentul că până la intrarea în vigoare a legii speciale de salarizare,consilierii de probațiuneerau salarizați prin Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care, la art.411alin.1, prevedea că:"magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, indemnizația de încadrare brută din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.".
Astfel, fostul art.411alin.1 din Legea nr.50/1996 cu privire la aplicabilitatea căruia s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.XXIII/12.12.2005 și prin Încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 21.05.2007, a avut în vedere și categoria consilierilor de probațiune, care au beneficiat de acest drept, până la apariția legii speciale de salarizare.
În prezent, arată recurentul, salarizarea și alte drepturi ale consilierilor de probațiune este reglementată de Legea nr.327/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.624 din data de 19 iulie 2006, care a intrat în vigoare începând cu data de 18 august 2006, dată de la care consilierii de probatiune nu mai pot beneficia de prima de concediu.
În ceea ce privește concediul de odihnă, acesta este reglementat în art.15 alin.1 din Legea nr.327/2007, potrivit căruia:"Personalul din serviciile de probațiune beneficiază de concediu de odihnă plătit",iar alin.2 al textului menționat stabilește durata concediului de odihnă de 30 de zile lucrătoare.
De asemenea, art.15 alin.3-6 reglementează modalitatea de aprobare a cererilor și de efectuare a concediului de odihnă pentru personalul din cadrul serviciilor de probațiune, fără însă a prevedea și dreptul la prima de concediu.
Potrivit dispozițiilor art.22 alin.1 din Legea nr.327/2006, personalul din cadrul serviciilor de probațiune beneficiază și de alte drepturi prevăzute de legislația din domeniul muncii și asigurărilor sociale.
În acest sens, dispozițiile art.139 - 146 din Codul muncii reglementează dreptul la concediu de odihnă anual, durata acestuia, efectuarea și compensarea concediului de odihnă anual, indemnizația de concediu de odihnă etc. însă nu prevede și beneficiul dreptului la prima de concediu.
În consecință, recurentul solicită a se constata că pretențiile reclamantei privind acordarea primei de concediu sunt întemeiate doar pentru perioada 15 martie 2006 - 18 august 2006.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs se invocă dispozițiile art.304 pct.9 Cod proc. civilă.
Deși legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin petitul cererii de chemare cu care a investit instanța de fond, reclamanta (fostă a solicitat acordarea primei de concediu aferentă anilor 2003 - 2006.
Din adresa nr.4303/10.12.2007 emisă de Tribunalul Giurgiu (fila 28 dosar fond), rezultă că intimata-reclamantă a îndeplinit funcția de consilier de probațiune în cadrul Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu, în perioada 15.03.2006 - 01.12.2006.
Problema de drept dedusă judecății a fost soluționată irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție, care, prin decizia nr. XXIII/12.12.2005 pronunțată în interesul legii, a statuat, cu efecte obligatorii, potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3 Cod proc. civilă, că, în aplicarea dispozițiilor art.411alin.1 din Legea nr.50/1996, introdus prin nr.OG83/2000, că prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediu pentru magistrați, se acordă numai pentru anii 2001 și 2002, întrucât, în urma abrogării art. 411din Legea nr. 50/1996, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2003, dreptul dedus judecății a încetat să mai existe.
Ulterior, prin Încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 21.05.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a precizat că dreptul la prima de concediu îl au și alte categorii de personal din sistemul judiciar, inclusiv categoria consilierilor de probațiune, care au beneficiat de acest drept, până la apariția legii speciale de salarizare - Legea nr.327 din 14 iulie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din serviciile de probațiune.
Față de interpretarea obligatorie cu privire la existența dreptului pretins, cuprinsă într-o decizie pronunțată de instanța supremă în interesul legii, problema de drept dezlegată nu mai poate face obiectul unei aprecieri diferite într-un proces ulterior.
Așadar, din cele expuse mai sus, Curtea reține că instanța supremă a statuat că dreptul la prima de concediu subzistă numai pentru anii 2001 - 2002 doar pentru magistrați.
Pentru celelalte categorii de pesonal, acest drept se cuvine începând cu anul 2001 și până la intrarea în vigoare a OUG nr. 27/2006, însă, în ceea ce privește reclamarea lui pe calea unui acțiuni în justiție, operează, bineînțeles, prescripția extinctivă.
Ca urmare, pentru consilierii de probațiune, cum este cazul în speță, acest drept se cuvine începând cu anul 2001 și până la intrarea în vigoare a Legii nr.327/2006 - lege specială, întrucât operează principiulspecialia generalibus derogant (latin exprimând regula potrivit căreia dispozițiile speciale derogă de la cele generale, în vreme ce acestea din urmă nu sunt susceptibile să deroge de la cele dintâi- generalia specialibus non derogant).
Față de împrejurarea că intimata-reclamantă a îndeplinit funcția de consilier de probațiune numai în perioada 15.03.2006 - 01.12.2006, Curtea reține că în mod justificat prima instanță i-a acordat acesteia prima de concediu doar pentru anul 2006.
În acest sens, Curtea apreciază că, atât timp cât instanța de fond a avut în vedere perioada în care intimata-reclamantă a avut calitatea de consilier de probațiune, în temeiul căreia aceasta era îndreptățită să pretindă dreptul la prima de concediu, este lipsit de relevanță a se cenzura motivele pentru care nu s-a acordat acest drept și pentru perioada 2003 - 2005, dat fiind faptul că în petitul acțiunii se menționase perioada 2003 - 2006.
Astfel, sunt lipsite de conținut susținerile recurentului Ministerul Justiției și Libertăților referitoare la faptul că instanța de fond ar fi interpretat, în mod greșit, că menționarea perioadei 2003 - 2006, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, este rezultatul unei erori de tehnoredactare, în loc să rețină că dreptul la acțiune reclamantei s-a prescris pentru pretențiile aferente perioadei anterioare datei de 12.10.2004 (având în vedere că data înregistrării pe rol a acțiuni introductive este data de 12.10.2007
Cât timp intimata-reclamantă a avut calitatea deconsilier de probațiunedoar în perioada 15.03.2006 - 01.12.2006 și cât timp prima instanță, ținând cont de acest aspect, nu i-a acordat dreptul la prima de vacanță și pentru perioada anterioară anului 2006, când ea nu avea această calitate, este irelevant dacă dreptul acesteia la acțiune era prescris sau nu pentru perioada anterioară acelui an. Important, este că dreptul material la acțiune al reclamantei nu era prescris pentru pretențiile aferente anului 2006.
Ca astfel că va înlătura aceste critici ale recurentului, ca fiind nefondate.
De asemenea, sunt nefondate și acele critici referitoare la faptul că instanța de fond a acordat intimatei-reclamante prima de concediu pentru întregul an 2006, deși aceasta a îndeplinit funcția deconsilier de probațiunedoar într-o perioadă din acel an și anume, în perioada 15.03.2006 - 01.12.2006, astfel că acesteia nu i s-ar cuveni, în întregime, prima de concediu acordată.
Față de aceste susțineri ale recurentului, Curtea reține că în prezenta cauză nu este vorba despre compensarea, în bani a concediului de odihnă sau despre plata indemnizației de concediu, drepturi bănești care se acordă proporțional cu timpul lucrat efectiv de către salariat în acel an, acestea fiind intrinsec legate de durata concediului de odihnă, ce se efectuează potrivit dispozițiilor art.140 alin.2 din Codul muncii.
Prima de concediu, ca orice altă primă anuală, reprezintă o plată unică pentru anul respectiv, pe care salariatul este îndreptățit să o primească anterior efectuării concediului său de odihnă.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel că o va menține ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod proc. civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților (fost Ministerul Justiției), împotriva sentinței civile nr.51 LM/AS din data de 15.01.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă (fostă și cu intimații-pârâți Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Giurgiu și Curtea de Apel București .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
red.
dact. / 2 ex. / 31.07.2009
Jud.fond: Gh.; Fl.
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Bodea Adela Cosmina, Ilie
