Drepturi salariale (banesti). Decizia 4219/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1949/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4219/
Ședința publică de la 10 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta împotriva sentinței civile nr.361 LM din data de 15.02.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimațiiMinisterul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului G, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Giurgiu,având ca obiect:"drepturi bănești - spor de 50%".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurenta și intimațiiMinisterul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului G, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Giurgiu.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenta prin cererea de recurs dedusă judecății a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 pr.civ. și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.361din15.02.2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Social a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
A respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Giurgiu.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă întrucât executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora, cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
De asemenea rolul Ministerul Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Pe fondul cauzei Tribunalul a reținut că sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, a fost acordat magistraților prin dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996.
Aceste dispoziții au fost însă abrogate total și explicit prin art. 1 pct. 42 din OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Instanța de fond a apreciat că modificarea dispusă este permisă în raport de dispozițiile exprese ale art. 115 din Constituție, care reglementează competența legislativă delegată Guvernului de a interveni prin ordonanțe simple în baza unei legi speciale de abilitare, în materii ce nu fac obiectul legilor organice.
Legea nr. 50/1996 nu face parte din categoria legilor organice, deoarece nu reglementează domeniile rezervate legilor organice iar potrivit Legii 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe Guvernul este obligat să emită ordonanțe în următoarele domenii. Salarizare.1. Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
De altfel, a susținut prima instanță, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost introdus în Legea 50/1996 de OG 56/1997, acte normative cu valoare egală OG 83/2000.
De asemenea OG 83/2000 a fost aprobată prin Legea 334/2000 de către Parlament, același organism care a obligat Guvernul de a emite ordonanțe, autoritate în măsură să cenzureze dispozițiile OG 83/2000 neconforme cu Legea 125/2000, însă față de perfecta conformitate cu dispozițiile legii de abilitare, nu a procedat la abrogarea art. 1 pct. 42 din OG 83/2000.
Împotriva hotărârii a declarat recurs intimata, în baza art. 304 pct. 4 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă cu motivarea că prima instanță a aplicat greșit legea.
Potrivit dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar".
Textul de lege citat a fost, într-adevăr, abrogat prin art. I pct.42 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 însă OG nr.83/2000 este o ordonanță ordinară, neputând reglementa domenii rezervate, conform art. 144 raportat la art.72 din Constituția României, numai legilor organice, cum este cel referitor la salarizare, încălcându-se, astfel, principiul ierarhiei actelor juridice, prevăzut de art. 4 din Legea nr. 24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Recurenta a arătat că, prin raportare la dispozițiile art. 56 alin. (2) și art. 62 alin. (1) teza I din acest din urmă act normativ, norma legală ordinară, respectiv ordonanța, nu poate modifica, completa sau abroga dispozițiile unui act normativ de nivel superior, respectiv legea astfel că art.47 din Legea nr.50/1996 a fost și rămâne în vigoare, fiindu-i aplicabil de la data începerii activității, respectiv 01.09.2005.
Recurenta a invocat Decizia nr. 5/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționând un recurs în interesul legii.
În dovedirea susținerilor sale recurenta a depus la dosar copia carnetului de muncă.
Intimatul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Este întemeiată susținerea reclamantei în sensul că, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, iar potrivit art.58 din același act normativ "Drepturile prevăzute în prezenta lege pentru magistrați se acordă și personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, potrivit prevederilor Legii nr.92/1992, republicată, cu modificările ulterioare."
Prin art. 1 pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art. 1 lit. q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese deci că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
În acest fel, prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
Tot în acest sens este de observat că Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 142/1997, lege organică în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, prevedea în art. 81: magistrații beneficiază de salarii stabilite în raport cu nivelul instanței, de indemnizații pentru stabilitate în magistratură, pentru îndeplinirea unei funcții de conducere, de suporturi pentru vechime în muncă, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ.
Sub acest aspect, norma de nivel inferior, în speță art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992, modificată și completată, lege organică.
În același sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii prin decizia nr. XXI/2008, obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art. 329 pct. 3 din Codul d e procedură civilă, care a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Pentru considerentele expuse, având în vedere calitatea judecător a reclamantei, Curtea apreciază că sunt îndeplinite dispozițiile legale pentru acordarea acestui spor astfel încât, va admite recursul în baza art. 304 pct. 9 cod proc. civilă, va modifica sentința civilă recurată și va obliga pârâții la plata sporului de 50 % din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, după cum urmează: pârâții Tribunalul Giurgiu, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Ministerul Justiției și Libertăților pentru perioada septembrie 2005- 01.03.2008 dată până la care reclamanta și-a desfășurat activitatea la Judecătoriile G și B V, pentru care Tribunalul Giurgiu este ordonator de credit și după transferul acesteia la Judecătoria Sectorului 2 B, pe pârâții Curtea de APEL BUCUREȘTI și Ministerul Justiției și Libertăților pentru perioada 01.03.2008 la zi și în continuare pe perioada încadrării.
În raport de dispozițiile art. 161 alin. (4) din Codul muncii și art. 1088 cod civil, Curtea reține că reclamanta este îndreptățită la acoperirea integrală a prejudiciului produs prin neplata drepturilor salariale în cuantumul prevăzut de lege, cu includerea sporului de 50%, astfel că va obliga pârâții la plata dobânzii legale de la data introducerii acțiunii 30.11.2007 până la plata efectivă.
Este întemeiată și urmează a fi admisă și solicitarea reclamantei privind înscrierea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă, atâta vreme cât, potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 92/1976, carnetul de muncă este documentul oficial care, între altele, dovedește retribuția și alte drepturi care se includ în aceasta.
Curtea va respinge acțiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor constatând că acesta nu poate fi obligat în solidar alături de ceilalți pârâți la plata sporului, întrucât între reclamantă și pârât nu există nici un raport juridic în baza căruia ministerul să fie debitor, rolul ministerului fiind, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
În condițiile în care reclamanta nu a solicitat ca pârâtul, în baza atribuțiilor sale să aloce fonduri ci a pretins obligarea sa direct la plată, C apreciază că nu există un temei legal pentru această obligație de plată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta împotriva sentinței civile nr.361 LM din data de 15.02.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI G, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI ȘI TRIBUNALUL GIURGIU.
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Obligă pârâții către reclamanți la plata sporului de 50 % din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, cu dobânda legală aferentă, după cum urmează: pârâții Tribunalul Giurgiu, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Ministerul Justiției și Libertăților pentru perioada septembrie 2005- 01.03.2008 și pârâții Curtea de APEL BUCUREȘTI și Ministerul Justiției și Libertăților pentru perioada 01.03.2008 la zi și în continuare pe perioada încadrării.
Respinge acțiunea îndreptată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor Publice.
Dispune efectuarea cuvenitelor mențiuni cu privire la sporul acordat prin prezenta hotărâre în carnetele de muncă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 10.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex./08.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
