Drepturi salariale (banesti). Decizia 4228/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.2755/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4228/
Ședința publică de la 10 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă-" Com"SRLîmpotriva sentinței civile nr.194/F din data de 10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr- (454/2009), în contradictoriu cu intimatul-reclamant,având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta-pârâtă-" COM" SRL,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.237 din 11.05.2009 depusă la dosar-fila 8, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în ședință publică, pune în discuția părții prezente, necesitatea depunerii la dosar a contractului individual de muncă al intimatului-reclamant.
Recurenta-pârâtă -" Com"SRL, prin avocat, având cuvântul, arată că în această fază procesuală înțelege să depună la dosar un set de înscrisuri, respectiv, nota de calcul nr.185/09.06.2009 cu privire la contractul individual de muncă al intimatului-reclamant prin care se atestă salariul încasat de acesta în cuantum de 6 milioane lei; decizia nr.116 din 25.07.2008 privind desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului, adresa nr.1 din 15.07.2008 prin care atestă că salariatul a adus societății recurente un prejudiciu de 1947.75 lei, precum și contractului individual de muncă al intimatului-reclamant.
Curtea, după deliberare, în temeiul art.305 pr.civ. încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de recurenta-pârâtă, ca fiind concludentă, pertinentă și utilă soluționării pricinii deduse judecății, luând act de administrarea acesteia la termenul de azi.
Recurenta-pârâtă -" Com"SRL, prin avocat, interpelată fiind, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurentei-pârâte cuvântul în susținerea cererii de recurs dedusă judecății.
Recurenta-pârâtă -" Com"SRL, prin avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, în mod greșit a admis cererea de chemare în judecată formulată de intimatul-reclamant, în sensul că nu a avut în vedere contractul individual de muncă încheiat între părți, ci doar fotocopia carnetului de muncă al reclamantului.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea societății la plata drepturilor salariale în funcție de numărul de kilometri parcurși, solicită a se observa că acest capăt de cerere nu are nici un temei legal pentru a putea fi admis.
În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, respectiv, numai cu privire la drepturile salariale restante și care au fost achitate de către societate.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.194/F din data de 10.03.2009, pronunțată în dosarul nr- (454/2009) Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a admis cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta -" Com"SRL; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 4300 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite pentru lunile iunie și iulie 2008; a obligat pârâta să calculeze și să plătească reclamantului indemnizația cuvenită pentru concediul de odihnă neefectuat în natură.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei pe postul de șofer, nefiindu-i acordate drepturile salariale pretinse prin acțiune.
A mai reținut prima instanță că angajatorul nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale la care se ace referire în adresa nr. 559/28.10.2008, întrucât statele de plată nu au fost semnate de reclamant.
Tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 287, art. 40 alin. 2 lit. c), art. 154 alin. 2, art. 141 alin. 4 și art. 156 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termenul legal, angajatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie:
În dezvoltarea motivelor de recurs, unitatea recurentă a arătat, în esență, că, într-adevăr, reclamantului nu i s-au plătit drepturile solicitate, însă suma reținută de instanța de fond este total nefondată, iar judecătorii fondului nu au motivat acordarea acestei sume.
Astfel, potrivit contractului individual de muncă, salariul brut lunar al intimatului reclamant era de 600 lei, iar perioada concediului aferent lunilor lucrate era de 7 zile, care, compensată în bani, ar fi ajuns la 140 RON. Prin urmare, suma datorată ar fi fost de 974 RON, iar nu de 4300 RON, cât a reținut instanța de fond.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
În recurs, în cadrul probei cu înscrisuri, au fost depuse la dosar nota de calcul nr.185/09.06.2009; factura nr. - din 8.05.2009, copia contractului individual de muncă, decizia nr.116 din 25.07.2008 privind desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului, precum și referatul nr.1 din 15.07.2008 prin care se constată că salariatul a adus societății recurente un prejudiciu de 1947.75 lei.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare, pentru considerentele ce vor expuse în continuare:
Astfel cum rezultă din contractul individual de muncă al intimatului reclamant (filele 13-14 din dosarul instanței de recurs), acesta a fost salariatul recurentei, începând cu data de 25.03.2008, în funcția de conducător auto, cu un salariu lunar brut de 600 RON și o durată a concediului anual de odihnă de 21 de zile lucrătoare, în raport cu durata muncii.
Raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de 25.07.2008, prin acordul părților, în temeiul art. 55 lit. b) din Codul muncii, conform deciziei nr. 116/25.07.2008, emisă în baza cererii nr. 115/24.07.2008. (fila 15 din dosarul instanței de recurs).
Astfel cum rezultă din adresa nr. 559/28.10.2008 emisă ITM C, în urma controlului efectuat ca urmare a sesizării intimatului reclamant la -" Com"SRL, s-a constatat că, pentru perioada lucrată, salariatul nu a beneficiat de concediu de odihnă, iar la încetarea raporturilor de muncă angajatorul nu a calculat și acordat indemnizația cuvenită aferentă perioadei lucrate. Totodată, organele de control au constatat că angajatorul, deși a constituit drepturile salariale cuvenite salariatului, nu a putut face dovada acordării acestora, prezentând state de plată nesemnate de intimatul reclamant.
Cum concediul de odihnă se acordă proporțional cu perioada lucrată, Curtea rețină că intimatul reclamant era îndreptățit la 7 zile de concediu de odihnă, care, în conformitate cu prevederile art. 141 alin. 4 din Codul muncii, dacă nu au fost efectuate în natură, pot fi compensate în bani în cazul încetării contractului individual de muncă.
Totodată, recurentul a recunoscut că pentru lunile iunie și iulie 2008 nu au fost achitate intimatului drepturile salariale cuvenite.
În ce privește cuantumul sumei datorate de angajator salariatului, se reține că, potrivit notei de calcul nr. 185/09.06.2009, este de 1383 lei (câte 600 lei reprezentând salariul aferent lunilor iunie și iulie 2008 și 183 lei reprezentând compensarea în bani a 7 zile de concediu de odihnă).
Această sumă a fost achitată salariatului conform facturii nr. - din 8.05.2009 (fila 10 a dosarului instanței de recurs).
Față de situația de fapt rezultată din probele administrate în recurs, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul și să modifice sentința recurată, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamant a sumei de 1383 lei cu titlu de drepturi salariale aferente lunilor iunie și iulie 2008 și concediu de odihnă compensat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta -" Com"SRL împotriva sentinței civile nr.194/F din data de 10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr- (454/2009), în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Obligă pârâta la 1383 lei drepturi salariale aferente lunilor iunie, iulie 2008 și concediu de odihnă compensat, către reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 10 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./tehnored.
2.ex./7.07.2009
Jud.fond: /
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
