Drepturi salariale (banesti). Decizia 4237/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.3061/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4237/
Ședința publică de la 10 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții-pârâți Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr.2561 din data de 06.12.2007 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (3680/C/2007), în contradictoriu cu intimații-reclamanți C, G, -, -, G, și intimații-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect:"drepturi bănești - creșteri salariale de 5%, 2% și 11%".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin consilier juridic în baza delegației nr. 1676 /2007 din 26.11.2008 depusă în dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție nr--fila 65, lipsind recurenții-pârâțiMinisterul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, intimații-reclamanțiC, G, -, -, G,și intimații-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura de citare nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții lipsa de procedură constatată la termenul de azi cu intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în sensul că acesta a fost omis din citativ, în raport de cererea de chemare în judecată.
Curtea, după deliberare, apreciazăprocedura de citare legal îndeplinită,întrucât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu a fost cuprins în dispozitivul hotărârii primei instanțe, acesta din urmă fiind citat în cauză ca expert în domeniul discriminării, sens în care, dispune lăsarea pricinii la ordine.
La reluarea pricinii, respectiv la a doua strigare, se prezintă recurentul-pârâtMinisterul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C,prin consilier juridic - în baza delegației din 10.06.2009 depusă la dosar-fila 59, lipsind celelalte părți.
Recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic -, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurentului-pârât cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic -, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
Curtea, dispune lăsarea pricinii la sfârșitul ședinței de judecată, pentru a da posibilitate recurentului-pârâtMinisterul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,prin consilier juridic, să susțină cererea de recurs.
La reluarea pricinii, respectiv la sfârșitul ședinței de judecată, se prezintă recurentul-pârâtMinisterul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,prin consilier juridic, lipsind celelalte părți.
Recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin consilier juridic, având cuvântul în susținerea recursului său, solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat și motivat în scris, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Călărași și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În combaterea recursurilor formulate de către recurenții-pârâți Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin consilier juridic, pune concluzii de respingerea acestora ca nefondate.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2561 din data de 06.12.2007, pronunțată de către Tribunalul Călărași - Secția Civilă, s-a respins excepția de necompetență materială a instanței, invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, G, -, G, C, -, și, împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și s-au obligat pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând creșteri salariale de 5% începând cu 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și de 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuia acordate și până la plata lor efectivă.
Prin aceeași sentință, s-a obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare achitării drepturilor bănești acordate reclamanților prin prezenta sentință.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în ceea ce privește xcepția necompetenței materiale a instanței că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie pretențiile formulate pentru despăgubiri ca urmare a neacordării unor drepturi salariale legale, și nu contestație împotriva modului de stabilire a salariilor printr-un act administrativ emis de ordonatorul de credite spre a fi aplicabile dispozițiile art.36 al.2 din OUG27/2006.
S-a mai arătat că în cursul anului 2007, reclamanții care sunt magistrați procurori și personal auxiliar de specialitate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, nu au beneficiat de creșteri salariale, ci prin Legea nr.45/2007 le-a fost acordat sporul de vechime, precizându-se în expunerea de motive a acestei legi că acordarea sporului respectiv este determinată în principal de obligarea pârâților prin hotărâri judecătorești la plata acestui spor, ce se acordă tuturor categoriilor profesionale în raport cu care s-a invocat discriminarea, și nu din considerentul privind creșterile salariale.
S-a constatat că din actele normative invocate de reclamanți în motivarea acțiunii lor, și în special OG nr.10/2007 în raport de care s-a solicitat a fi stabilite despăgubirile, rezultă că funcționarii publici, personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și din alte unități din sistemul justiției, personalul contractual din sectorul bugetar, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, personalul didactic din învățământ, cu alte cuvinte aproape toate categoriile de personal din sectorul bugetar, au beneficiat de creșteri salariale în cursul anului 2007, în aceeași manieră legislativă în care au fost acordate creșterile salariale și în cursul anului 2006, prin aplicarea unor procente de creștere a salariului de bază de 2 ori în cursul unui an.
În ceea ce privește stabilirea existenței sau inexistenței discriminării reclamanților prin neacordarea creșterilor salariale în cursul anului 2007, s-au avut în vedere considerentele pentru care au fost acordate acestor categorii profesionale creșterile salariale și anume: acoperirea inflației anului 2007 și menținerea nivelului de trai corespunzător statutului acestora în societate, și urmează să cerceteze situația în care se află reclamanții în raport cu aceste categorii socio-profesionale, tratamentele care se aplică acestora, justificările și criticile tratamentelor diferențiate.
S-a considerat că, în conformitate cu Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (aquis-ul comunitar în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, publicat în Oficial al Comunităților Europene nr. L 303 din 2 decembrie 2000), în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.
De asemenea, s-a mai reținut că principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă și existența unei justificări obiective și rezonabile pentru excluderea unora de la acordarea drepturilor.
Astfel, în raport de aceste aspecte, este evident că motivele care au determinat creșterile salariale ale categoriilor socio-profesionale indicate în acțiunea reclamantelor, categorii pentru care salarizarea se stabilește tot prin legi speciale, respectiv menținerea nivelului unei retribuții corespunzătoare muncii prestate ca urmare a inflației pe anul 2007 și a nivelului de trai corespunzător statutului acestor categorii în societate în același an, sunt considerente care justifică acordarea acelorași creșteri salariale și magistraților, discriminarea acestora fiind nejustificată în raport de aceste obiective ce au fost considerate temeinice pentru celelalte categorii de salariați bugetari.
Argumentele invocate de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a motiva excluderea magistraților de la creșterile salariale acordate celorlalți salariați din sectorul bugetar au fost considerate ca fiind nefondate, fiind reținut că simplul fapt că o persoană face parte dintr-o categorie socio-profesională (în speță a judecătorilor) nu constituie o justificare obiectivă și rezonabilă pentru decăderea acesteia din drepturi recunoscute altor persoane aflate în situații similare.
De asemenea, s-a arătat că potrivit prevederilor OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
De altfel, s-a amintit că prin art.2 al.1 OG nr.137/2000 se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, sociale și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice, iar la alin.3 din art.2 al aceluiași act normativ se menționează că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practice sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Așadar, criteriul după care s-a făcut distincția pentru creșterile salariale în 2007 în sectorul bugetar este categoria socio-profesională, criteriu de diferențiere injust fiind absurd și de neconceput a se accepta că inflația și creșterea nivelului prețurilor de consum afectează numai anumite categorii socio-profesionale, iar altele nu.
În raport de toate aceste considerente, instanța a constatat că, în cadrul categoriilor de salariați din sectorul bugetar, magistraților și personalului auxiliar li s-a aplicat un tratament diferit în ceea ce privește creșterile salariale în anul 2007, în mod arbitrar și discriminatoriu, tratament bazat numai pe locul de muncă al acestora, respectiv categoria socio-profesională din care fac parte.
În fine, instanța de fond a dispus actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, având în vedere dispozițiile art.1082 cod civil și art.161 al.4 din Codul muncii, reținându-se că pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași sunt în culpă pentru neinițierea unor măsuri care să aibă ca finalitate eliminarea acestei discriminări și implicit acordarea creșterilor salariale și magistraților.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C, criticând soluția pentru nelegalitate.
În motivarea recursului recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut că otărârea judecătorească a instanței de fond este nelegală, deoarece a fost pronunțată cu încălcarea competentei altei instanțe.
Astfel, s-a arătat că instanța de fond a respins în mod netemeinic și nelegal excepția necompetenței materiale, reținând în mod greșit că " obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie pretențiile formulate pentru despăgubiri ca urmare a neacordării unor drepturi salariale legale și nu contestație împotriva modului de stabilire a salariilor printr-un act administrativ emis de ordonatorul de credite ", or reclamanții și-au întemeiat pretențiile pe dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 - privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. 1 din acest act normativ, "persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun " și prin urmare, această sintagmă fixează cadrul procesual și stabilește în competenta judecătoriei soluționarea cererilor întemeiate pe dispozițiile acestui act normativ.
Pe fondul cauzei, s-a mai învederat că instanța de fond a dispus în mod nelegal obligarea Misterului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plata drepturilor bănești reprezentând majorări în cuantum de 2%, 5% și 11% din salariul de bază, prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 10 /31 ianuarie 2007 - privind creșterile salariate ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești, acțiunea reclamanților fiind inadmisibilă.
Astfel, s-a arătat că prin acordarea acestor majorări salariale reclamanților procurori și personal auxiliar de specialitate, instanța de fond a adăugat la legea specială de salarizare a magistraților (Ordonanța Guvernului nr.27/2006, aprobată prin Legea nr.45/2007) și Ia legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate (Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 - privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiție, modificată și republicată - aprobată prin Legea nr.247/2007) în considerarea faptului că aceștia au fost discriminați prin prevederile Ordonanței Guvernului nr. 10/2007, nr. 16/2007 - privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului salarizat potrivit Legii nr. 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din-/2007 - privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 și nr. 27/2007 - privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi salarizați potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 160/2000, schimbând în acest fel sistemul de salarizare prevăzut de legiuitor.
S-a apreciat că discriminarea invocată de instanța de fond în raport de alte categorii de personal este utilizată printr-un raționament juridic speculativ, neputând exista nici un fel de discriminare decât în condițiile în care, în sfera acelorași dispoziții imperative ale unui act normativ, două persoane aflate în aceeași situație și în aceleași circumstanțe primesc un tratament juridic diferit, iar diferența nu poate fi susținută de argumente obiective.
Or, s-a precizat că în cazul de față lipsește orice dispoziție imperativă cuprinsă într-o normă privind acordarea majorărilor respective magistraților și personalului auxiliar de specialitate, în schimb există o diferențiere radicală între veniturile nete lunare ale reclamanților în calitatea lor de magistrați și personal auxiliar de specialitate și veniturile nete lunare ale altor categorii de personal care beneficiază de aceste majorări salariale.
Așadar, s-a amintit că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 " în anul 2007 salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările și completările, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate potrivit Ordonanței Guvernului nr. 3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2006, avute la data de 31 decembrie 2006, e majorează în 3 etape, astfel: a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie
2006; b)cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; c)cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007".
S-a menționat că instanța de fond a acordat în mod nelegal creșterile salariale prevăzute în acest text de lege în condițiile în care reclamanții nu fac parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică, în această ultimă categorie fiind încadrați - potrivit anexei nr. II pct. 11, pct. 12 și pct. 13 din Legea nr. 154/1998 - Procurorul General al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Prim Procurorului General și acestuia.
S-a considerat ca fiind susținerea instanței de fond, în sensul că neaplicarea acestor creșteri salariale și pentru salariile magistraților și personalului auxiliar de specialitate are caracter discriminatoriu, deoarece în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 137/2000 (modificată și completată prin Ordonanța de Guvern nr. 77/2003 și aprobată prin Legea nr. 27/2004) potrivit cărora: "sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre, care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare ".
Astfel, acordarea acestor creșteri salariale numai anumitor categorii profesionale nu constituie o discriminare, așa cum aceasta este definită în legea privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare, deoarece nu reprezintă " o deosebire excludere, restricție sau preferință efectuată pe bază de rasă, etnie, limbă, religie. categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare sau categorie defavorizată " și mai mult decât atât, prevederile criticate au un scop legitim, iar metodele prin care se ajunge la realizarea acestui scop, respectiv acordarea unor astfel de sporuri, sunt adecvate și necesare.
S-a menționat că de altfel, aceste prevederi sunt reluate și în cuprinsul art. 154 alin. 3 din Codul muncii, potrivit căruia "La stabilirea și la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală" și s-a precizat că în cauză nu se pune problema discriminării pe vreunul din criteriile arătate, fiind vorba de principiul egalității între cetățeni, materializat prin nerespectarea dreptului la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin urmare, s-a arătat că nu poate fi apreciat ca discriminatoriu faptul că nu s-au acordat măriri salariale magistraților și personalului auxiliar de specialitate și s-au acordat personalului contractual, în condițiile în care nu poate constitui o discriminare nici situația în care această din urmă categorie profesională nu este salarizată în baza coeficienților de multiplicare și a valorii de referință sectorială utilizată pentru salarizarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate.
S-a învederat că potrivit dispozițiilor Ordonanței de Guvern nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 45/2007 și Ordonanței Guvernului nr. 8/2007 - privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiție, modificată și republicată - aprobată prin Legea nr.247/2007, valoarea de referință sectorială este indexată periodic, iar prin stabilirea unei indemnizații majorate și a unui coeficient de multiplicare modificat s-a urmărit adaptarea sistemului de retribuire a judecătorilor și procurorilor, precum și a personalului auxiliar de specialitate la noua structură a carierei acestora și la noul sistem de administrare a justiției ( conform Notei de fundamentare anexate), legiuitorul elaborând astfel acte normative speciale de salarizare distincte pentru toate categoriile de personal.
S-a adăugat că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu indicele de inflație, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cac riticat hotărârea instanței de fond în ceea ce privește dispoziția de obligare la alocarea fondurilor necesare achitării sumelor acordate în cauză, susținând că instanța de fond nu a interpretat corect dispozițiile art. 60-63 din Codul d e procedură civilă, dat fiind că între Ministerul Economiei si Finanțelor și intimații reclamanți nu exista nici o obligație de garanție sau de despăgubire în baza legii sau a contractului ori a unei obligații de restituire.
Recurentul Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, în recursul său, a arătat că prin sentința civilă 2561/06.12.2007 Tribunalul Călărași Secția civilă s-a admis acțiunea reclamanților, și alții în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, având ca obiect obligarea pârâților și a chematului în garanție la acordarea creșterilor salariale prevăzute în OUG nr. 10/2007 art. 1 alin. 1, în cele 3 etape, respectiv: 5% cu 01.01.2007 față de nivelul din decembrie 2006, cu 2% începând cu 01.04.2007, față de nivelul din martie 2007 și cu 11% începând cu 01.01.2007, față de nivelul din septembrie 2007, actualiza cu indicele de inflație de la data când trebuia acordate și până la plata efectivă.
S-a arătat că pârâții au fost obligați la plată către o categorie de personal care deja beneficiază de OUG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, publicată în MO nr. 72/31.01.2007.
S-a precizat că Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa emis deciziile de salarizare nr. 73/07.03.2007, nr. 91/30.03.2007, nr. 248/01.10.2007 (prin care le au fost acordate majorările salariale pe anul 2007 acestea fiind puse în plată), astfel încât în cauză greșit s-a admis acțiunea formulată de către, -, în calitate de personal auxiliar de specialitate din cadrul parchetelor.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenți, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din OG nr.10/2007 invocate de către intimații reclamanți "în anul 2007 salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr.383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate potrivit Ordonanței Guvernului nr.3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr.323/2006, avute la data de 31 decembrie 2006, se majorează în trei etape, astfel: a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; b) cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, fașă de nivelul din luna martie 2007; c) cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007".
Dispozițiile legale amintite nu sunt aplicabile în speță, de vreme ce intimații reclamanți nu fac parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică, fiind salarizați în temeiul unei legi speciale, respectiv OG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr.45/2007, respectiv OUG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea .
Curtea constată că acordarea creșterilor salariale acordate prin OG nr.10/2007 anumitor categorii de persoane a reprezentat o opțiune a legiuitorului și nu poate constitui odiscriminare, întrucât nu reprezintă "o deosebire, excludere, restricție sau preferință efectuată pe bază de etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare sau categorie defavorizată", în sensul dispozițiilor OG nr.137/2000 republicată invocate în cauză.
De asemenea, Curtea nu poate aprecia ca fiind discriminatoriu faptul că magistrații și personalul auxiliar de specialitate nu au beneficiat de măririle salariale acordate personalului contractual și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, de vreme ce persoanele din aceste categorii profesionale sunt salarizate în baza altor prevederi legale.
Ca atare, nu se poate reține aplicarea unui tratament diferențiat între persoanele menționate de OG nr.10/2007 și categoria intimaților reclamanți, de vreme ce sunt în discuție situații obiectiv diferite, particulare.
Curtea nu poate reține încălcarea prevederilor art.14 din Convenție, de vreme ce din actele dosarului nu rezultă că persoane aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, aceasta să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Prin deciziile Curții Constituționale s-a statuat constant că principiul egalității în fața legii, consacrat de art.16 din Constituția României, presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, sunt diferite, însă acesta nu exclude, ci presupune soluții diferite pentru situații diferite.
Astfel, prin admiterea acțiunii deduse judecății și acordarea drepturilor solicitate în cauză, în condițiile în care acestea nu sunt prevăzute de legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate s-ar ajunge la depășirea puterii judecătorești și încălcarea gravă a principiului constituțional al separației și echilibrului puterilor statului, or instanța de judecată nu are atribuții de legiferare, misiunea sa fiind de a realiza justiția, respectiv de a soluționa litigiile deduse judecății, aplicând legea, doar Parlamentul României și Guvernul, prin delegare legislativă, în condițiile art.115 din Constituție, având competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
În condițiile în care intimații reclamanți beneficiază de prevederile unei legi speciale de salarizare și ținând seama și de cele statuate prin deciziile nr.818 /2008, 819/2 008, 820/2008 și 821/ 2008 pronunțate de către Curtea Constituțională, Curtea reține că prima instanță a apreciat greșit în cauză faptul că aceștia pot pretinde, în afara legii, alte drepturi reglementate prin alte acte normative în beneficiul altor categorii de salariați, nefiind dovedită în cauză existența unei discriminări între persoane aflate în situații analoge sau comparabile pentru considerentele arătate.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea va admite recursurile, în baza art.312 pr.civ. va modifica în parte sentința recurată în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamanți și cererea de chemare în garanție ca fiind rămasă fără obiect, fiind de prisos cercetarea celorlalte critici invocate de către recurenți.
Curtea va menține dispozițiile instanței de fond cu privire la excepția de necompetență materială invocată de către pârâtul Ministerul Public Parchetul de pe lângă ICCJ pentru considerente expuse în hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr.2561 din data de 06.12.2007 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (3680/C/2007), în contradictoriu cu intimații-reclamanți C, G, -, -, G, și intimații-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea reclamanții, G, -, G, C, -, și, împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge cererea de chemare în garanție, ca fiind rămasă fără obiect.
Menține dispozițiile sentinței recurate cu privire la excepția necompetenței materiale a instanței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:,
Dact.: /2ex.
13.07.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
