Drepturi salariale (banesti). Decizia 433/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 433/2008
Ședința publică din 14 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mureșan Monica Maria judecător
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Stoica Manuela
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții, IA, IA, IA, împotriva sentinței civile numărul 1289/7.12.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la dosar s-au înregistrat două întâmpinări una formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și una de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a solicitat judecarea în lipsă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr-, reclamanții, IA, IA, IA, au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, - Structura Centrală și Ministerul Finanțelor Publice și au solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, în contradictoriu și cu Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, să se dispună:
- obligarea pârâților la calcularea și plata drepturilor, reprezentând diferența de spor de fidelitate, începând cu luna octombrie 2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești precum și pe viitor;
- obligarea pârâților la plata drepturilor bănești de mai sus, actualizate cu indicele de inflație la data plăți;
- obligarea pârâților de ord.2 și 4 să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant;
- să fie obligat pârâtul de ord. 5 să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii lor au arătat că au calitatea de personal auxiliar în cadrul parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și a Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, și că se simt discriminați în raport cu magistrații care primesc un spor de fidelitate mai mare decât personalul auxiliar de specialitate.
Astfel au susținut că prin nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției au fost stabiliți coeficienți ai sporului de fidelitate mai mari decât cei prevăzuți prin nr.OG8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar al instanțelor de judecată și parchetelor și că pe lângă această diferență de procente, magistrații beneficiază de acest drept de la 3 ani vechime, în timp ce pentru personalul auxiliar de specialitate, acest drept se acordă după o vechime în sistem de 5 ani.
Ori toate aceste aspecte reprezintă în opinia reclamanților o discriminare vădită care fost recunoscută de Ministerul Justiției, prin adresa nr.59955/1.05.2007.
În drept, au invocat art.14 din, art.21 alin.1 din nr.OG137/2000 și art.16 din Constituția României.
Pârâții de ord. 1-3 au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca fiind nefondată deoarece diferențierea făcută de legiuitor prin cele două acte normative de salarizare nu este una arbitrară cum susțin reclamanții ci una justificată de conținutul diferit al funcției ocupate, de pregătirea profesională diferită precum și de responsabilitățile diferite pe care le implică cele două categorii de funcții.
Totodată, Parchetul de pe lângă a invocat excepția necompetenței materiale a instanței și a solicitat declinarea competenței materiale de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, întemeiat pe dispozițiile art.217 alin.1din nr.OG137/2000.
Pârâtul Parchetul de pe lângă a formulat o cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, întemeiată pe dispozițiile art.60-63 Cod proc.civ. solicitând ca această instituție să fie obligată să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi de natură salarială.
Prin sentința civilă nr.1289/7.12.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, s-a respins excepția necompetenței materiale a instanței invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă
Totodată, s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și s-a respins acțiunea reclamanților față de acest pârât.
Pe fond, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, IA, IA, IA, în contradictoriu cu pârâții de ordinul 1-4.
Pentru hotărî în acest mod, prima instanță a reținut, sub un prim aspect, că excepția lipsei calității procesual pasive, invocată de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, este fondată deoarece în cauză ne aflăm în prezența unui litigiu de muncă stabilit, potrivit art.282 Codul muncii, între salariat și angajator ori alte persoane juridice, expres prevăzute în textul de lege invocat mai sus.
În ce privește excepția necompetenței materiale a instanței, s-a constatat că este neîntemeiată deoarece reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul parchetelor situate în raza teritorială a Tribunalului Alba iar obiectul cauzei îl reprezintă plata unor drepturi bănești, respectiv a unor sporuri, derivate din derularea raporturilor de muncă.
Pe fondul cauzei a reținut că aspectele critice invocate de către recurenții reclamanți nu pot fi primite deoarece diferențierea existentă între procentele acordate personalului auxiliar de specialitate, cu titlu de spor de fidelitate, în temeiul nr.OG8/2007, și cele acordate judecătorilor și procurorilor, conform nr.OUG27/2006, nu este una arbitrară ci una justificată de conținutul diferit al funcției ocupate, de pregătirea profesională diferențiată și de responsabilitățile pe care le implică exercitarea celor două categorii de funcții.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat că nu orice diferență de tratament echivalează cu o discriminare de natura celor care intră sub incidența nr.OUG137/2000 și că sistemele de salarizare diferite și conținutul concret al atribuțiilor de serviciu ale magistraților față de cele ale personalului auxiliar fac astfel încât să nu poată fi reținută o situație comparabilă între cele două categorii profesionale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, reclamanții aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții au arătat că instanța de fond a admis, în mod greșit, excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor deoarece potrivit art.25 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, acesta are calitatea de reprezentant al statului român și totodată este titularul bugetului de stat pe anul 2007.
Pe fondul cauzei, reclamanții recurenți au învederat că personalul auxiliar de specialitate este discriminat în raport cu magistrații deoarece aceștia din urmă beneficiază de coeficienți mai mari ai sporului de fidelitate decât grefierii și că potrivit art.21 din nr.OG137/2000 sunt îndreptățiți să pretindă despăgubiri, proporțional cu prejudiciul suferit.
De asemenea au mai susținut că acest tratament diferențiat încalcă prevederile art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, semnată de România la data de 14.12.1955, potrivit cărora " toți oamenii sunt egali în fața legii și au dreptul fără deosebire la o protecția egală legii" și că acest principiu se regăsește și în prevederile art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat de România prin Decretul nr.212/1974, art.14 din CEDO, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, art.1 din Protocolul nr.12 la CEDO și art.4 din Carta Socială Europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3.05.1996, ratificată de România prin Legea nr.74/1999.
În drept, au invocat art.304/1 Cod proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanții cu motivarea că nu orice diferență de tratament echivalează cu o discriminare, în condițiile nr.OG137/2000, și că diferențierea făcută de legiuitor prin cele două acte normative care reglementează salarizarea celor două categorii de funcții, nu este una arbitrară ci are în vedere conținutul diferit al funcțiilor ocupate, pregătirea profesională diferită precum și responsabilitățile diferite pe care le implică acestea.
Ca atare, intimatul pârât arată că nu este vorba despre nici o atingere adusă principiului egalității în fața legii, atâta vreme cât natura funcției și atribuțiile specifice celor două categorii de funcții sunt diferite.
De asemenea a învederat că potrivit art.1 din Legea nr.303/2004, republicată, "magistratura este activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori, în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor", în timp ce potrivit art.1 din Legea nr.567/2004, " personalul auxiliar de specialitate constituie pentru judecători și procurori un sprijin, în înfăptuirea actului de justiție".
În drept, a invocat art.308 alin.2 Cod proc.civ.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, atât prin prisma criticilor formulate și conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că prezentul recurs este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la greșita admitere a excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtul Ministerului Economiei și Finanțelor, se constată că aspectele critice invocate sunt nefondate deoarece drepturile solicitate fiind de natură salarială, potrivit art.282 Codul muncii, iar în astfel de litigii au calitatea de părți doar reclamanții și pârâții, în calitatea lor de angajator și de organ ierarhic superior, cu atribuții în domeniul salarizării acestora.
Pe fond, se constată de asemenea că aspectele critice invocate de reclamanți nu pot fi primite deoarece personalul auxiliar de specialitate, din care fac parte și recurenții, este salarizat în temeiul nr.OG8/2007, act normativ care prevede acordarea sporului de fidelitate acestei categorii profesionale, în raport de vechimea în sistemul justiției în timp ce magistrații - judecători și procurori - sunt salarizați conform nr.OG27/2006, aceștia beneficiind la rândul lor de acest spor, acordat în funcție de vechimea în magistratură.
Susținerile recurenților, potrivit cărora neaplicarea aceleiași valori a cuantumului sporului de fidelitate celor două categorii de funcții, este discriminatorie prin prisma dispozițiilor art.2 alin.2 din nr.OG137/2000, nu pot fi primite deoarece, în speță, acordarea acestui drept de natură salarială are reglementare diferită. În plus, personalul auxiliar de specialitate este salarizat în baza altor coeficienți de multiplicare și altor valori de referință sectorială decât cei utilizați în cazul magistraților.
Principiul egalității în fața legii, de care se prevalează recurenții, nu înseamnă uniformitate iar acceptarea argumentelor folosite de către recurenți ar însemna echivalarea celor două sisteme diferite de salarizare. Prin urmare, prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite, în raport de natura raporturilor reglementate, iar diferențierea făcută de legiuitor, nu a fost una arbitrară ci a avut în vedere - pornind de la art.1 din Legea nr.303/2004, republicată și art.1 din Legea nr.567/2004 - conținutul diferit al funcției ocupate, pregătirea profesională diferită precum și responsabilitățile diferite pe care le implică aceste două categorii de funcții.
În raport de cele ce preced, se constată că soluția instanței de fond este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru acre, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. prezentul recurs urmează să fie respins ac nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții:, IA, IA, IA, împotriva sentinței civile nr. 1289 din 7.12.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.04. 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Doriani Ana
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.SM
Tehnored.TM/ 2 ex
Jud.
.
Președinte:Mureșan Monica MariaJudecători:Mureșan Monica Maria, Stoica Manuela, Doriani Ana
