Drepturi salariale (banesti). Decizia 4368/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3226/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4368R
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor formulate de către recurenții: MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr.601/F din data de 17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, având ca obiect "drepturi bănești spor de 50%".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 De asemenea, prin servicxiul registratură s-a depus la dosar la dosar la data de 12.06.2009, de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, concluzii scrise.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului I sub nr-, ca urmare a declinarii de competenta dispusa prin sentinta civila nr.452/19.03.2008 a Tribunalului I, in dosarul nr-, reclamanta a chemat in judecata pe paratii Ministerul Public - Parchetul de Pe Lângă Înalta Curte de Casație si Justiție B, Ministerul Public - Parchetul de Pe Lângă Curtea de Apel București, Ministerul Public - Parchetul de Pe Lângă Tribunalul București, Consiliul Superior Al Magistraturii B, Ministerul Economiei Și Finanțelor pentru ca prin hotararea judecatoaresca ce se va pronunta in cauza, instanta sa dispuna:
- obligarea paratilor la plata catre reclamanta a sumelor reprezentand sporul de risc si suprasolicitare neuropshica, echivalentul a 50% din indemnizatia bruta lunara, incepand cu data de 01.09.2008 la zi si in continuare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflatie;
- obligarea la plata dobanzii legale la aceste sume, incepand cu data nasterii drepturilor si pana la data platii efective;
- obligarea paratilor sa efectueze mentinile corespunzatoare in carnetele de munca;
- obligarea Ministerului Economiei si Finatelor la alocarea fondurilor necesare platii sumelor neincasate.
Prin sentința civilă nr.601 din data de 17.06.2008, pronunțată de Tribunalul I Sectia Civila in dosarul nr- s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finatelor si a Consiliului Superior al Magistraturii si, in consecinta, s-a respins cererea formulata impotriva acestor parati ca fiind indreptata impotriva unei persoane lipsita de calitate procesuala pasiva; s-a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de paratul Ministerul Public -Parchetul de pe Inalta C de Casatie si Justitie si Ministerul Public Parchetul de pe langa Curtea de Apel B; s-a admis in parte cererea formulata de reclamanta in contradictoriu cu paratii Ministerul Public -Parchetul de pe Inalta C de Casatie si Justitie, Ministerul Public -Parchetul de pe langa Curtea de Apel B, Ministerul Public -Parchetul de pe langa Tribunalul B; au fost bligati paratii catre reclamanta la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, de 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu luna 01.09.2004 pana la data de 18.09.2007 ( data sesizarii instantei ), sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație incepand de la data nașterii dreptului și până la data plății efective; s-au respins capetele de cerere privind obligarea paratilor la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru viitor, obligarea paratilor la plata dobanzilor legale si efectuarea mentiunilor corespunzatoare in carnetul de munca.
Totodata, s-a admis cererea de chemare in garantie a Ministerului Economiei si Finatelor formulata de catre Ministerul Public -Parchetul de pe Inalta C de Casatie si Justitie si a fost obligat chematul in garantie Ministerul Economiei si Finatelor sa aloce resursele necesare achitarii sumelor acordate reclamantei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut urmatoarele:
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finantelor si a Consiliului Superior al Magistraturii a fost apreciata ca fiind intemeiata, intrucat nu exista raporturi juridice de munca intre reclamata si acesti parati.
Cat priveste excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01 septembrie 2004 - 29 aprilie 2005 invocata de catre paratul Ministerul Public - Parchetul de pe Inalta C de Justitie, aceasta a fost respinsa ca neintemeiata, cu motivarea ca cererea reclamantei a fost formulata in termenul de prescriprie general de 3 ani prevazut de Decretul nr. 167/1958.
Pe fondul cauzei, prima instanta a retinut ca, potrivit dispozitiilor Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a stabilit în art. 47 că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar", aceste sume fiind atribuite cu titlu de spor salarial, calculate separat de celelalte drepturi salariale ale magistraților. Ca urmare a apariției nr.OUG 177/06.12.2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, în calculul indemnizației lunare primită de către magistrați nu s-a mai avut în vedere sporul de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, justificarea înlăturării acestui spor reprezentând-o art.50 din nr.OUG 177/2002, articol în care se menționa că "pe data intrării în vigoare a nr.OUG 177/2002 se abrogă art.11din legea nr. 50/1996 precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești".
În toată perioada de timp care a urmat datei de 01.01.2003 (intrarea în vigoare a nr.OUG 177/2002) și până în prezent, magistrații nu au primit sporul lunar de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, în condițiile în care nici acest text de lege și nici Legea nr. 50/1996 nu fuseseră abrogate în mod explicit.
Ulterior, prin nr.OUG 27/29.03.2006, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.45/06.03.2007, în art.41 s-a menționat abrogarea integrală a nr.OUG 177/2002 precum și a prevederilor "referitoare la salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și ale magistraților asistenți cuprinse în Legea nr. 56/1996", fără a se face din nou o referire despre sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, în sensul abrogării acestui text normativ.
Prima instanta retine ca, din analiza acestei succesiuni de legi rezulta ca sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost acordat prin Legea nr.50/1996 și menținut prin nr.OG 9/28.07.1997 care a modificat Legea nr. 50/1996, iar legile ulterioare care au modificat sau au abrogat dispozițiile privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților (OUG nr. 177/06.12.2002, nr.OUG 27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 45/06.03.2007) nu au făcut nicio mențiune expresă despre acest spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, în condițiile în care Legea nr.50/1996 nu a fost până în prezent abrogată în mod expres în integralitatea sa.
De altfel, problema acordarii sporului de 50 % pentru risc si suprasolicitare neuropsihica si implicit a pretentiilor reclamantilor a fost transata irevocabil de catre Inalta C de Casatie si Justitie care, solutionand recursul in interesul legii, prin Decizia nr. 21 din data de 10.03.2008, pronuntata in dosarul nr. 5/2008, a decis ca judecatorii, procurorii, magistratii asistenti precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc si suprasolicitare neuropshica, calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar si dupa intrarea in vigoare a nr.OG 83/2000 aprobata prin Legea nr. 334/2001.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice si Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 și art.3041pr.civ. recurentul Ministerul Finanțelor Publice arata ca invoca excepția absoluta a lipsei calității procesuale pasive. Arata recurentul ca aptul ca instituția gestionează bugetul de stat, nu ii conferă acestuia dreptul de a incalca legea finanțelor publice, prin alocări de fonduri din diverse capitole bugetare. Aceasta este si rațiunea pentru care la art. 5 alin. 1 lit. f din HG nr. 386/2006 se prevede ca "In îndeplinirea atribuțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor este autorizat sa refuze cererile de finanțare de la bugetul de stat, de suplimentare și de virare a creditelor bugetare, în cazurile în care acestea nu îndeplinesc condițiile legale sau se abat de la reglementările în vigoare".
Or, tocmai pronunțarea unei hotărâri prin care Ministerul Economiei si Finanțelor sa fie obligat la alocarea fondurilor către Ministerul Justiției ar duce la nesocotirea Legii nr.500/2002, prin care este reglementata procedura bugetara si totodată ar pune instituția in imposibilitatea executării acestei hotărâri.
Intre reclamanți si Ministerul Economiei si Finanțelor nu exista nici un fel de raporturi legale sau contractuale care sa justifice chemarea in judecata a instituției noastre in calitate de parat.
Raporturile de munca sunt intre reclamanți pe de o parte si instituțiile in care isi desfășoară activitatea pe de alta parte, Ministerul Justiției fiind ordonatorul principal de credite pentru aceștia, de altfel singura instituție care isi elaborează propriul proiect de buget.
Pretențiile reclamanților solicitate prin cererea de chemare in judecata reprezintă drepturi de personal, salariale, care nu pot fi plătite decât de către angajator.
Recurentul pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin recursul formulat, consideră nelegală și netemeinică hotărârea judecătorească atacată și solicită admiterea recursului pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă cu aplicarea art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă. Arata ca, in esenta, critica hotararea primei instante sub aspectul modului de solutionare a capatului de cerere privind actualizarea sumelor cu indicele de inflatie si a exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune.
Invedereaza recurentul ca, față de practica neunitară a instanțelor judecătorești în materia litigiilor având ca obiect plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - în temeiul art.329 alin.1 din Codul d e procedură civilă - a formulat recurs în interesul legii pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii asupra tuturor cauzelor având acest obiect.
Recursul în interesul legii promovat de Procurorul Generali Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a făcut obiect dosarului nr.5/2008 al Inaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite și fost soluționat conform Deciziei nr. 21/10 martie 2008.
Astfel, potrivit deciziei menționate, Inalta C de Casației Justiție, admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul General Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație si Justiție.
In interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistre asistenți, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută, respectiv salariul de bază brut lunar, si după intrarea în vigoare a Ordonantei Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justitie, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2008 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea de stat nr. 388 din 31 decembrie 2007, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând indicele de inflație - nu se justifică.
Neaplicarea indicelui de inflație se datorează și faptului că, în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.(2) din Legea nr. 500/2002 - privind finanțele publice, "nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială".
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 29 alin.3 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, "cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată", iar potrivit art.47 "creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
Prin urmare, din dispozițiile legale precizate anterior reiese că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Intrucât Ministerul Public este o instituție bugetară, fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat. Din aceste motive, se apreciaza că obligarea pârâților la plata sumelor acordate de instanță ar reprezenta stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unei obligații imposibile.
Ministerul Public nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumelor reprezentând indicele de inflație putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
Deci, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - reprezentat prin Procurorul General, în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze materia actualizării drepturilor cu rata inflației, nu are la dispoziție alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege.
Mai mult, actualizarea conform indicelui de inflație apare ca un mijloc de constrângere, reprezentând pentru debitor o amenințare spre a-l determina să-și execute obligația asumată.
Prin urmare, pârâții nu pot fi ținuți să execute obligațiile de a face invocate de reclamanți, eventuala obligare a acestora la plata acestor sume actualizate conform indicelui de inflație fiind lipsită de cauză juridică.
In consecință, față de dispoziția instanței privind plata către reclamanți a drepturilor pretinse, actualizate cu indicele de inflație, se apreciază că această obligație nu este întemeiată și nu se justifică.
Mai arata acelasi recurent parat ca instanta de fond a respins in mod gresit exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantilor pentru perioada 01.09.2004-29.04.2005, intrucat actiunea acestora a fost introdusa la data de 29.04.2008, ceea ce inseamna ca orice solicitare anterioara datei de 29.04.2005 este prescrisa, conform art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenti, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
In ce privește calitatea procesuala pasiva a Ministerului Finanțelor Publice, in calitate de chemat in garantie, Curtea retine ca, potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, in temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plata respectiva.
Potrivit art. 2 din nr.OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor publice din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.
Prin urmare, obligațiile de plata ale in temeiul unui titlu executoriu (inclusiv hotărârea judecătoreasca) se realizează din sumele aprobate prin bugetul sau - fara nici o legătura cu competentele Ministerului Finanțelor Publice in materie bugetara.
Reclamanta intimata nu se află în raporturi juridice de muncă cu Ministerul Finanțelor Publice. Prezenta cauză reprezintă un conflict de muncă, așa cum este el definit de art. 281 din Codul muncii, iar părțile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariații și angajatorul.
Ca atare, cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Ministerului Finanțelor Publice este inadmisibila, in baza art. 60 alin. 1 din Codul d e procedura civila, partea putând sa cheme in garanție doar o alta persoana împotriva căreia ar putea sa se îndrepte, in cazul in care ar cădea in pretenții cu o cerere in garanție sau in despăgubire, ceea ce nu poate fi admis in cauza, in ce privește Ministerul Finanțelor Publice.
de aceste considerente, se va dispune admiterea recursului declarat de Ministerul Finanțelor Publice, fiind incident motivul de modificare a hotararii prevazut de art. 304 pct. 9 proc.civ. si anume aplicarea gresita a legii. In consecinta, se va modifica in parte sentinta, in sensul respingerii cererii de chemare in garantie ca inadmisibila.
In ceea ce priveste recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, acesta este nefondat, urmand a fi respins, pentru urmatoarele considerente:
Prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale, atunci cand a dispus ca paratul - sa achite drepturile actualizate in raport de rata inflatiei.
Potrivit art. 161 alin. 4 din Codul muncii, neplata salariului poate determina angajatorul la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Art. 1082 din Codul civil prevede ca debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune-interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din partea sa, afară doar dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, ce nu-i poate fi imputată, iar, in baza art. 1084 din Codul civil, daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit, evident în speță nu se poate contesta faptul că moneda națională a fost și este în continuă devalorizare. In consecinta, aceste dispozitii legale justifica obligarea paratului si la plata actualizarii solicitate de reclamanti.
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantei pentru perioada 01.09.2004-29.04.2005, aceasta este neintemeiata, intrucat actiunea acesteia a fost introdusa la data de 18.09.2007, fiind inregistrata mai intai pe rolul Tribunalului I, sub nr-, care si-a declinat competenta in favoarea Tribunalului I, prin sentinta civila nr. 452/19.03.2008. Dreptul material la actiune pentru sumele reprezentand drepturi salariale aferente lunii septembrie 2004 s-a nascut la data de 10.10.2004, data la care se achita lichidarea pentru luna septembrie 2004. In consecinta, avand in vedere ca termenul general de prescriptie de 3 ani a inceput sa curga la data de 10.10.2004, formularea cererii de chemare in judecata la data de 18.09.2007 apare ca fiind in interiorul acestui termen, iar exceptia prescriptiei se dovedeste a fi neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat către recurentul chemat in garantie MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.601/F din data de 17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Respinge cererea de chemare in garantie formulata de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE impotriva MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, ca inadmisibila.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge recursul declarat de către recurentul pârât MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.601/F din data de 17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./dact.
2 ex./08.07.2009
Jud. fond: /
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Silvia Georgiana Ignat
