Drepturi salariale (banesti). Decizia 4371/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 3069/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 4371R
Ședința publică de la 15 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Ignat Silvia Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.3521 din data de 23.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: R, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect "drepturi bănești spor de 30%-40%".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 3521F/23.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții R, în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, au fost obligați pârâții Curtea de APEL BUCUREȘTI și Ministerul Justiției să o despăgubească pe reclamanta R cu drepturile bănești echivalente sporului de 30% din indemnizația brută lunară de încadrare pe perioada 26.04.2004-01.09.2004, actualizate la data plății efective și față de reclamantul să-l despăgubească cu drepturile bănești echivalente sporului de 30% din indemnizația brută lunară de încadrare pe perioada 14.04.2002-01.12.2003, actualizate la data plății efective.
Prin încheierea din 18.06.2008 s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petenta R și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 3521 din 23.04.2008 în sensul că s-a dispus obligarea la plata drepturilor bănești echivalente sporului de 50% din indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu data de 14.04.2002 și nu cu data de 26.04.2002 cum s-a menționat eronat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că R și, prin cererea formulată în dosarul nr-, au solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor bănești echivalente sporului de 30 și respectiv 40%, începând cu data de 14.04.2002 și până la data pensionării pentru limită de vârstă.
Cererea de intervenție în interes propriu formulată de cei doi intervenienți menționați mai sus a fost disjunsă din dosarul nr- și s-a format dosarul nr.19185/3/LM/2007.
Cu actele depuse la dosar, reclamanții au făcut dovada calității de magistrat pe perioada 26.04.2002-01.09.2004 - R și pe perioada 01.04.2002 - 01.12.2003 -.
Prin decizia nr. VI/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție s-a statuat că sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația brută lunară de încadrare se cuvine tuturor magistraților.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 195/2005, a constatat că se aplică un tratament diferențiat între categoriile magistraților care efectuează urmărirea penală și soluționează fapte de corupție și cealaltă categorie a magistraților.
Împotriva acestei sentințe cât și a încheierii din data de 18.06.2008, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâtul Ministerul Justiției si Libertatilor, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurentul pârât, prin recursul declarat împotriva încheierii din 18.06. 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a, susține că prin încheierea menționată instanța a acordat în fapt pretenții care nu au fost formulate prin acțiunea inițială și care nu au fost deloc analizate în sentința civilă nr. 3521/23.04.2008, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.6 proc. civ. pentru următoarele considerente:
Astfel, prin cererea de intervenție formulată în dosarul nr-, ulterior disjunsă pentru a se forma prezentul dosar, s-a solicitat de către intervenienții, ulterior reclamanții R și, obligarea pârâților la plata drepturilor bănești echivalente sporului de 30% și respectiv 40%, începând cu data de 14.04.2002 și până la data pensionării pentru limită de vârstă.
Prin sentința nr. 3521/23.04.2008, pârâții au fost obligați să achite către R drepturile bănești echivalente sporului de 30% din indemnizația brută lunară de încadrare pe perioada 26.04.2002-26.04.2004 și respectiv 40% pe perioada 26.04.2004-01.09.2004, iar față de, drepturile bănești echivalente sporului de 30% din indemnizația brută lunară de încadrare pe perioada 14.04.2002-01.12.2003, actualizate la data plății efective.
Cu ocazia pronunțării încheierii de îndreptare, prima instanță nu a corectat doar eroarea privind data de la care au fost formulate pretențiile, respectiv 14.04.2002 în loc de 26.04.2002, dar a schimbat întrutotul obiectul litigiului, dispozitivul în noua sa formă, obligându-i pe pârâți la plata sporului de 50%, spor care nu a fost solicitat și nu a fost obiectul cauzei.
Recurentul pârât, în dezvoltarea motivelor de recurs formulate împotriva sentinței atacate susține că în fapt, prin acțiunea formulată în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției Tribunalul București și Curtea de APEL BUCUREȘTI, reclamanții au solicitat instanței obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând 30%, respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară Începând cu data de 14.02.2002 și până la data pensionării pentru limită de vârstă, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Se consideră că sentința primei instanțe este nelegală, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii în privința prescripției dreptului la acțiune, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9. proc. civ.
Astfel, în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în conformitate cu care "în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită."
Având în vedere că prin acțiune reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor salariale restante reprezentând sporul de 30%, respectiv 40% din indemnizatia de încadrare brută lunară, fiind vorba așadar de prestatii periodice cu caracter succesiv, pretențiile acestora trebuiau examinate și admise numai pentru perioada de 3 ani - durata termenului de prescripție - anterioară momentului introducerii acțiunii.
În speță, dreptul la acțiune având ca obiect plata drepturilor salariale restante este supus termenului general de prescripție de 3 ani aplicabil în materia drepturilor de creanță, reglementat de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 privind prescriptia extinctivă.
În ceea ce privește momentul de început al curgerii termenului de prescripție, învederăm aplicabilitatea dispozițiilor art.8 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, în conformitate cu care prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea."
Or, prin Hotărârea nr. 185/2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării doar s-a constatat caracterul discriminatoriu al dispozițiilor legale care instituiau așa-numitul spor de anticorupție și s-a recomandat Ministerului Justiției, în temeiul art. 19 (4) lit. a din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, inițierea unui proiect de act normativ în vederea modificării prevederilor care instituiau sporul în discuție, în sensul eliminării situației de inegalitate evidentă dintre cele două categorii de magistrați.
Ca atare, dreptul la acțiune având ca obiect plata drepturilor salariale restante s-a născut anterior emiterii Hotărârii nr. 185/2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, de la data săvârșirii faptei cauzatoare de prejudicii constând in tratamentul salarial discriminatoriu, valorificarea dreptului la despăgubiri nefiind condiționat de sesizarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, potrivit nr.OG 137/2000.
De altfel, este de notorietate faptul că hotărârile pronunțate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu au forța juridică de a impune o anumită soluție instanțelor judecătorești.
Așadar, în mod eronat prima instanță a dispus acordarea drepturilor bănești reprezentând echivalentul sporului de 30% respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu aprilie 2002, având în vedere că termenul de prescripție a fost calculat de la data pronunțării Hotărârii nr. 185/2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care nu a făcut decât să constate tratamentul discriminatoriu.
Intimații reclamanți R și au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, recursul declarat de Ministerul Justiției este o formă de manifestare pe linia regimului discriminatoriu al judecătorilor pensionari în materie privind salarizarea și alte drepturi potrivit art.1 din Codul Muncii: "drepturile persoanelor încadrate in muncă nu pot face obiectul unei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitru". Potrivit acestui text de lege, ne aflăm în situația unui drept derivat dintr-un raport juridic de muncă, care, odată câștigat, numai poate fi anulat.
Referitor la dreptul de acțiune, menționăm că nu operează prescripția dreptului la acțiune, deoarece potrivit dispozițiilor art. 8,a1.1 din 0.167/1958, prescripția dreptului la acțiune a început să curgă de la data publicării Hotararii CNCD nr.185/2005, mai exact a deciziei nr.VI/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care a statuat că sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația brută lunară de incadrare se cuvine tuturor magistraților. Potrivit art. 329 din pr.civ, decizia nr. VI/2007 fiind dată în interesul legii, dispozițiile sale supt obligatorii. Drepturile pe care le solicităm izvorăsc din calitatea de magistrați pe care au avut-o până la data pensionării pentru limită de vârstă, față de prevederile Hot.nr.185/2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care a constatat că se aplică un tratament diferențiat Între categoriile magistraților care efectuează urmărirea penală și soluționează fapte de corupție si cealaltă categorie a magistraților.
La data de 06.01.2009, intimata Rar enuntat la judecata cererii de indreptare a erorilor materiale (fila 19 dosarul ICCJ), renuntare care se poate face si in recurs, astfel incat, in baza art. 246 alin. 1 din Codul d e procedura civila, Curtea va lua act de renunțarea reclamantei R la cererea de îndreptare a erorii materiale și în consecință, va respinge recursul declarat împotriva încheierii din data de 18.06.2008, ca rămas fără obiect.
Referitor la recursul declarat împotriva sentinței atacate, Curtea retine urmatoarele:
Analiza cursului prescripției extinctive presupune, înainte de toate, cunoașterea începutului și sfârșitului acestei prescripții, adică a datei de la care începe să curgă prescripția extinctivă și, bineînțeles, a datei la care ea urmează să se împlinească.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 " prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. ", iar potrivit art. 1886: " Nici o prescripție nu poate începe a curge mai înainte de a se naște acțiunea supusă acestui mod de stingere."
In cauza, cererea de chemare in judecata a fost formulata in cursul anului 2006, solicitându-se obligarea pârâților la plata către reclamanți a drepturilor salariale reprezentând suma echivalentă sporului de 30-40%, pentru perioade anterioare, începând cu 26.04.2002.
In baza art. 16 din Decretul nr. 167/1958, prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcuta de cel in folosul căruia curge prescripția; b) prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanța judecătoreasca, ori la un organ de arbitraj, necompetent; c) printr-un act începător de executare.
Prin HG nr. 232 din 30 martie 2005 privind aprobarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007 și a Planului de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 273 din 1 aprilie 2005, Guvernul României a recunoscut drepturile ce revin ca urmare a discriminărilor produse in sistem, prin plata sporului de 30-40%.
Acest act de recunoaștere a dreptului a cărui acțiune se prescrie operează numai in cazul sporului de 30-40%, determinand intreruperea termenului de prescriptie.
Ca atare, în temeiul art. 312 din Codul d e procedura civilă, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.3521 din data de 23.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații R, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Ia act de renunțarea reclamantei R la cererea de îndreptare a erorii materiale și, în consecință, va respinge recursul declarat împotriva încheierii din data de 18.06.2008 ca rămas fără obiect.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.3521 din data de 23.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: R, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.
Tehnored.
./2ex/08.07.2009
Jud. fond:,
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Ignat Silvia Georgiana
