Drepturi salariale (banesti). Decizia 4386/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2640/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4386R
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor formulate de către MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr.3415 din data de 21.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "drepturi bănești diferență sumă - impozit".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pentru intimatul, avocat, ce depune împuternicire avocațială nr.-/10.06.2009, lipsind recurenții: MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului.
Intimatul prin avocat solicită respingerea recursurilor conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării, aflată în dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 10.08.2007 pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamantul a chemat în judecată pe paratul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, solicitând a se dispune obligarea pârâtului la restituirea sumelor reținute în mod nelegal pentru perioada 1.07.2002-20.09.2004, ca urmare a neaplicării cotei procentuale de reducere a impozitului prevăzută de art. 109 alin.1 din legea nr.92/1992, în raport cu clasa acordată a distincției "Meritul judiciar" și a dobânzii legale până la stingerea datoriei.
Prin sentința civilă nr.3415/21.04.2008 Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins excepția necompetenței materiale; a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție; a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 42.586,69 lei, reprezentând diferența dintre suma actualizată la data plății și cea achitată efectiv reclamantului, cu titlul de impozit reținut nelegal și a sumei de 2455,39 lei, reprezentând dobânda legală calculată la această sumă de la data introducerii acțiunii, precum și la plata dobânzii legale calculată la această sumă de la data de 21.04.2008 până la data plății efective; a admis cererea de chemare în garanție formulată de Parchetul de pe langa ÎNALTA CURTE de Casației si Justiție în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor; a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze pârâtului sumele necesare achitării drepturilor bănești reclamantului; a obligat pârâtul la 600 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut din materialul probator administrat, că tribunalului îi revine competența de soluționare a cauzei, incidente fiind dispozițiile art.2 pct.l lit.c din codul d e procedură civilă.
Potrivit textului legal menționat, competența de soluționare a conflictelor de muncă, în primă instanță, revine tribunalelor, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe. In cauza dedusă judecății se solicită a se atrage răspunderea angajatorului ca urmare a plății cu întârziere a drepturilor bănești reținute în mod nelegal, obligație care se circumscrie raporturilor de muncă. Potrivit art.68 din legea nr.168/1999, reprezintă conflicte ce drepturi conflictele în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părți prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor stabilite prin contractul individual de muncă.
Pe fondul cauzei, prima instanta a retinut ca in perioada 1.07.2002 - 20.09.2004 reclamantul a avut calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe langa ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, iar potrivit susținerilor ambelor părți pârâtul și-a achitat de bună voie obligația de restituire a impozitului pe venituri reținut, suma încasată de reclamant fiind de 15.793 lei.
Astfel, reținând că plata drepturilor bănești s-a efectuat cu întârziere, în temeiul art.1073 și art.1088 Cod civil, prima instanța a dispus obligarea pârâtei - debitoare să achite reclamantului-creditor despăgubiri ce constau în diferența dintre suma actualizată la data plații și cea achitată efectiv reclamantului, cu titlu de impozit reținut nelegal și dobânda legală calculată la această sumă de la data introducerii acțiunii, cuantumul fiind stabilit prin expertiza judiciară, precum și la plata dobânzii legale calculată la această sumă de la data de 21.04.2008, până la data plății efective.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, prima instanța a admis-o și a obligat pe acesta să vireze pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare achitării pretențiilor reclamantului, retinand incidenta dispozițiilr art. 15 din HG 683/2005, art. 118 din Legea 304/2004, art. 19 din Legea 500/2002, art. 3 al 1 din HG 208 2005 si art 1 și 2 al OG 22/2002.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții-pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum se va arăta în continuare:
Prin recursul-său, recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice susține ca este incident motivul de casare a hotararii prevazut de art.304 pct.4 Cod procedură civilă, sustinand ca instanta a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Considera ca pronunțarea unei hotărâri prin care Ministerul Economiei și Finanțelor sa fie obligat la alocarea fondurilor către Parchetul de pe langa ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție ar duce la nesocotirea Legii nr.500/2002, prin care este reglementata procedura bugetara si totodată ar pune instituția recurenta in imposibilitatea punerii in executare a acestei hotărâri(decizia finala privind conținutul bugetului nu aparține acestui minister).
Potrivit art.6 din Legea nr.500/2002, in conformitate cu care "Legile bugetare anuale pot fi modificate in cursul exercițiului bugetar prin legi de rectificare, elaborate cel mai târziu pana la data de 30 noiembrie. Legilor de rectificare li se vor aplica aceleași proceduri ca si legilor anuale inițiale, cu excepția termenelor din calendarul bugetar."
Responsabilitatea instituției recurente se limitează la faza de proiect bugetar. Ministerul Economiei si Finanțelor are atribuții in elaborarea bugetului de stat, funcție de propunerile tuturor ordonatorilor principali de credite, de necesitățile estimate pentru anul respectiv si in principal tinand cont de prioritățile stabilite de Guvern.
Bugetul de stat este aprobat prin lege organica de Parlamentul României, acesta reprezentând puterea legislativa, prin urmare pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care sa se impună elaborarea bugetului sub o anumita forma si conținut, decizie luata de puterea judecătoreasca, reprezenti o implicare in atribuțiile puterii legislative.
Acelasi recurent a invocat si motivul de modificare a hotarii prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila -hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal si a fost data cu incalcarea si aplicarea greșita a legii.
Recurentul invoca excepția lipsei calității procesuale a Ministerul Finanțelor Publice in calitate de chemat in garanție, in dezvoltarea acestui motiv de recurs aratand urmatoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare.
Parchetul de pe langa Inalta C de Casație si Justiție are calitate de ordonator principal de credite, iar in conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr.500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele instituțiilor publice ierahic inferioare.
Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice stabilește principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitățile instituțiilor publice implicate in procesul bugetar si care la lit. d ) - e) stipulează faptul ca, "proiectele legilor bugetare anuale si ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, pe baza politicilor si strategiilor sectoriale, a priorităților stabilite in formarea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite si pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale I ordonatorilor principali de credite".
Prin urmare, este lipsit de relevanta ca, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, atâta timp cat aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite si a proiectelor bugetelor locale.
Solicita a se observa ca intre reclamanți si Ministerul Economiei si Finanțelor nu exista niciun fel de raporturi legale sau contractuale care sa justifice chemarea in judecata a instituției recurente.
În susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive, recurentul invoca si dispozițiile art. 1 si 2 din OG nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, invederand ca obligațiile de plata ale Parchetul de pe langa Inalta C de Casație si Justiție in temeiul unui titlu executoriu, (cum ar fi si o hotărâre judecătoreasca prin care s-ar admite pretențiile reclamantului) se realizează din sumele aprobate prin bugetul acestuia fara nici o legătura cu competentele Ministerului Economiei si Finanțelor in materie de buget.
Totodată, prin art.25 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, ordonatorii principali de credite au fost abilitați sa introducă in structura bugetelor proprii si ale instituțiilor din subordine subdiviziuni bugetare de la care urmează sa fie puse in plata sentințele judecătorești, asigurând fondurile necesare prin redistribuire de sume, pe tot parcursul anului.
Prin recursul său, recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, arată că:
Prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2, în sensul că administrarea probei cu expertiză în cauză solicitată de intimat a fost efectuată cu neobservarea formelor legale, nefiind comunicată recurentului-pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Astfel, după încuviințarea probei cu expertiză de către instanță la termenul din data de 8 octombrie 2007, expertul contabil a transmis convocare către recurentul-pârât, solicitând ca la data de 29 noiembrie 2007, ora 15, părțile convocate să fie prezente la sediul Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție-Biroul Juridic, urmând ca raportul de expertiză să fie depus în instanță la termenul din data de 3 decembrie 2007.
Reprezentanții Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție au fost prezenți la convocare, furnizând expertului toate datele necesare întocmirii expertizei, dar ulterior raportul de expertiză nu a fost comunicat recurentului-pârât, acesta fiind astfel lipsit de posibilitatea de a formula eventuale obiecțiuni la expertiză.
Instanța de fond, ignorând dispozițiile speciale în materie, a dispus obligarea recurentului-pârât la plata atât a sumei reprezentând actualizarea sumei plătită intimatului pe cale administrativă prin aplicarea indicelui de inflație și a dobânzilor legale pentru această sumă, dar și a dobânzii la dobândă începând cu data pronunțării hotărârii și până la data plății efective.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art.l din Ordonanța Guvernului nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, părțile sunt libere să stabilească în convenții rata dobânzii pentru întârzierea în plată a unei obligații bănești".
In cauză, nu există nicio convenție între intimat și recurentul-pârât cu privire la acordarea unor dobânzi, motiv pentru care actul normativ nu își găsește aplicarea în speță.
Având în vedere inaplicabilitatea dispozițiilor art.3 alin.3 din Ordonanța Guvernului nr.9/2000, precum și dispozițiile art. 1088 din Codul 1, solicită respingerea capetelor de cerere privind plata dobânzilor legale și actualizării cu indicele de inflație ca inadmisibile.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea retine urmatoarele:
In ceea ce privește calitatea procesuala pasiva a Ministerului Finanțelor Publice, potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, in temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plata respectiva.
Potrivit art. 2 din nr.OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor publice din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.
Prin urmare, obligațiile de plata ale Ministerului Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie in temeiul unui titlu executoriu (inclusiv hotărârea judecătoreasca) se realizează din sumele aprobate prin bugetul sau - fara nicio legătura cu competentele Ministerului Finanțelor Publice in materie bugetara.
Reclamantul intimat nu se află în raporturi juridice de muncă cu Ministerul Finanțelor Publice. Prezenta cauză reprezintă un conflict de muncă, așa cum este el definit de art. 281 din Codul muncii, iar părțile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariații și angajatorul.
Ca atare, cererea de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie împotriva Ministerului Finanțelor Publice este neintemeiata, in baza art. 60 alin. 1 din codul d e procedura civila, partea putând sa cheme in garanție doar o alta persoana împotriva căreia ar putea sa se îndrepte, in cazul in care ar cădea in pretenții cu o cerere in garanție sau in despăgubire, ceea ce nu poate fi admis in cauza, in ce privește Ministerul Finanțelor Publice.
Constatand incident motivul de modificare a hotararii prevazut de art. 304 pct. 9 proc.civ. Curtea urmeaza sa admita recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice si sa modifice, in parte, hotararea atacata, in sensul respingerii cererii de chemare in garantie ca neintemeiata. de solutia la care s-a ajuns in privinta cererii de chemare in garantie, Curtea constata ca nu mai este necesara o analiza separata a celuilalt motiv de recurs invocat de MFP, si anume cel prevazut de art. 304 pct. 4 proc.civ.
In ceea ce priveste recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie, Curtea constata ca nu poate fi retinuta sustinerea acestui recurent, in sensul ca ar fi inadmisibila obligarea sa la plata actualizarii sumelor datorate cu rata inflatiei. In prezenta cauza, sumele solicitate de reclamant cu titlu de debit principal reprezinta impozit pe salariu retinut in mod nelegal de catre --.
Potrivit art. 161 alin. 4 din Codul muncii, neplata salariului poate determina angajatorul la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Art. 1082 din Codul civil prevede ca debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune-interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din partea sa, afară doar dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, ce nu-i poate fi imputată, iar, in baza art. 1084 din Codul civil, daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit, evident în speță nu se poate contesta faptul că moneda națională a fost și este în continuă devalorizare.
Retinand ca, de principiu, este admisibila o astfel de solicitare si ca recurentul -- nu poate fi exonerat in intregime de plata actualizarii cu rata inflatiei, Curtea va analiza in ce masura sunt intemeiate pretentiile cu acest titlu solicitate de reclamant.
Din precizarile de la fila 99 din dosarul de fond, rezulta ca reclamantul a renuntat la judecarea capatului principal de cerere, privind obligarea -- la restituirea sumelor de bani retinute in mod nelegal cu titlu de impozit pentru perioada 01.07.2002-20.09.2004, solicitand doar actualizarea cu rata inflatiei a sumelor cuvenite cu acest titlu, de la data nasterii dreptului, pana la data restituirii sumelor (18.11.2005), precum si dobanda legala calculata de la data introducerii actiunii, pana la plata efectiva a acestor sume.
Din probele administrate in instantei de fond (fila 87 dosar) rezulta ca la data de 29.11.2005 paratul -- a restituit, intr-adevar, reclamantului, sumele solicitate de acesta cu titlu de debit principal, reprezentand impozit pe venitul din salariu retinut in perioada 01.07.2002-20.09.2004, ceea ce l-a si determinat pe reclamant sa renunte la judecarea acestui capat de cerere.
Curtea constata ca pretentiile privind actualizarea sumelor in functie de rata inflatiei sunt, in parte, prescrise. Un prim aspect care se cuvine a fi notat este acela ca actualizarea sumelor cu rata inflatiei reprezinta o pretentie accesorie, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, conform carora data cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii. In consecinta, prescriptia urmeaza a fi analizata prin raportare la pretentiile care constituie dreptul principal, chiar daca reclamantul a renuntat la judecarea acestora.
Raportand perioada pentru care se solicită plata drepturilor salariale menționate în cererea de chemare în judecată (01.07. 2002 - 20.09.2004), la data introducerii actiunii-10.08.2007, se constata ca în speță sunt aplicabile prevederile art. 1, 3, 7 și 12 din Decretul nr. 167/1958, dar și cele ale art. 166 și 283 lit. c din Codul muncii, adica in privinta pretentiilor aferente perioadei 01.07.2002-01.07.2004 a intervenit prescriptia extinctiva. Cat priveste luna iulie 2004, dreptul la actiune pentru plata oricaror sume reprezentand drepturi salariale si pretentii accesorii acestora s-a nascut la data de 10.08.2004, data la care se achita lichidarea lunii iulie 2004.
Retinand acest motiv de recurs de ordine publica, Curtea va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele pretinse cu titlu de actualizare cu rata inflației a impozitului pe salariu reținut în perioada 1.07.2002-1.07.2004 si, in consecinta, va respinge aceste pretentii ca prescrise.
Pretentia accesorie in privinta careia nu a intervenit prescriptia extinctiva o constituie actualizarea cu indicele de inflatie a sumelor reținute reclamantului cu titlu de impozit pe salariu pentru perioada 1.07.2004-20.09.2004, actualizare ce se va calcula pe perioada cuprinsă între data reținerii fiecărei sume în parte și data restituirii-29.11.2005.
Prima instanta a facut o gresita aplicare a dispozitiilor legale incidente in speta, hotararea urmand a fi modificata, conform art. 312 proc.civ. rap la art. 304 pct. 9 proc.civ. in sensul ca paratul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție va fi obligat să achite reclamantului drepturile bănești mentionate in paragraful anterior.
In ceea ce priveste dobanda legala, aceasta se datoreaza numai de la data introducerii cererii de chemare in judecata, conform art. 1088 alin. 2 civ. si numai in masura in care debitul principal nu a fost achitat. Or, in speta de, din chiar cuprinsul cererii de chemare in judecata rezulta ca reclamantul a solicitat acordarea dobanzii legale, calculata in raport de debitul principal, pana la stingerea definitiva a datoriei. Din cele mai sus expuse rezulta ca recurentul parat -- a achitat intimatului reclamant debitul principal (sumele retinute cu titlu de impozit pe salariu) inca de la data de 29.11.2005, cu mult inainte de introducerea cererii de chemare in judecata, astfel ca pretentiile solicitate cu titlu de dobanda legala sunt neintemeiate, urmand a fi respinse.
Critica formulata de catre recurentul -- referitoare la incalcarea dreptului la aparare, prin faptul ca nu i s-a comunicat raportul de expertiza, nu mai necesita o analiza separata, de solutia la care Curtea a ajuns in privinta cererii de chemare in judecata.
de considerentele de fapt si de drept expuse, Curtea va admite ambele recursuri, va modifica in parte sentinta recurata, in sensul respingerii cererii de chemare in garantie ca neintemeiata si obligarii paratului PI-ICCJ doar la plata drepturilor bănești reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a sumelor reținute reclamantului cu titlu de impozit pe salariu pentru perioada 1.07.2004-20.09.2004, actualizare ce se va calcula pe perioada cuprinsă între data reținerii fiecărei sume în parte și data restituirii-29.11.2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE ȘI MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr.3415/21.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.27713/3LM/2007, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele pretinse cu titlu de actualizare cu rata inflației a impozitului pe salariu reținut în perioada 1.07.2002-1.07.2004 si, in consecinta, respinge aceste pretentii ca prescrise.
Obligă pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție să achite reclamantului drepturile bănești reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a sumelor reținute acestuia cu titlu de impozit pe salariu pentru perioada 1.07.2004-20.09.2004, actualizare ce se va calcula pe perioada cuprinsă între data reținerii fiecărei sume în parte și data restituirii-29.11.2005.
Respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Respinge cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
14.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Călin Dragoș Alin
