Drepturi salariale (banesti). Decizia 439/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 439/CM
Ședința publică din 20 Mai 2008
Complet specializat pentru cauze privind
litigii de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea, domiciliat în sat, comuna de, județul T, în contradictoriu cu intimata RO 2002. cu sediul în localitatea,- B, județul C, împotriva deciziei civile nr.304/CM din 25 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimată consilier juridic, în baza delegației nr.364/13.05.2008, depusă la dosar, lipsind contestatoarea.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele cod procedură civilă.
Contestația în anulare este motivată, scutită de taxa judiciară de timbru.
După referatul grefierului de ședință:
Instanța luând act de declarația reprezentantului intimatei că nu mai are alte înscrisuri de depus sau cereri prealabile de formulat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației în anulare de față.
Reprezentantul intimatei având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare formulată de contestatoarea, întrucât aceasta nu îndeplinește nici unul din motivele prevăzute de art.317 și următoarele cod procedură civilă. Contestatoarea, prin contestația de față nu aduce în discuție decât probleme de fond care au fost rezolvate la instanța de fond și la instanța de recurs.
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Curtea, cu privire la contestația în anulare de față constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea, reclamanta a solicitat să se constate în contradictoriu cu RO 2002, că în perioada octombrie 2005 - februarie 2006, s-a dispus suspendarea contractului său de muncă din inițiativa angajatorului, cerând totodată obligarea pârâtei la plata îndemnizației care i se cuvine și a contribuțiilor către stat.
La 16 mai 2007 reclamanta, a formulat precizări la acțiune și a solicitat ca în temeiul art. 53 din Codul muncii să i se acorde o indemnizație de 75% din salariul de bază pentru intervalul 18 octombrie 2005 - 16 februarie 2006, întrucât societatea pârâtă și-a încetat activitatea în această perioadă.
Prin sentința civilă nr. 710 din 16 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă.
Instanța a reținut că prin cererile nr. 422 din 14 octombrie 2005 și nr. 25 din 24 ianuarie 2006, reclamanta a solicitat, iar pârâta a aprobat, acordarea și respectiv prelungirea concediului fără plată pentru perioadele 18 octombrie 2005 - 16 ianuarie 2006 și 16 ianuarie 2006 - 16 februarie 2006.
Prin urmare, în perioada respectivă, reclamanta a beneficiat la cererea sa expresă, de concediu fără plată și în condițiile în care nu a făcut dovada întreruperii temporare a activității societății pârâte în speță nu sunt incidente prevederile art. 53 din Codul muncii.
Prin recursul declarat împotriva acestei sentințe, reclamanta a solicitat reaprecierea materialului probator în raport de care să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată.
A invocat faptul că, activitatea la societate a fost întreruptă datorită gripei aviare care a afectat întreaga comună, iar salariații au fost obligați să formulate cereri pentru concediu fără plată tocmai pentru a nu fi plătite indemnizațiile prevăzute de lege.
Prin decizia civilă nr304/CM/2007, Curtea de APEL CONSTANȚA, a respins ca nefondat recursul cu care a fost investită, reținând că, pentru a beneficia de aceste drepturi salariale era necesar ca reclamanta să facă dovada că în perioada 18 octombrie 2005 - 16 februarie 2006, societatea și-a întrerupt activitatea și dinacest motiv nu a desfășurat activitate în acea perioadă.
La dosar s-au depus cererile formulate de reclamantă prin care aceasta solicita concediu fără plată în perioada 18 octombrie 2005 - 16 februarie 2006 și în raport de aceste înscrisuri s-a apreciat că este lipsit de relevanță dacă în acea perioadă societatea își întrerupsese activitatea sau nu, deoarece reclamanta era oricum în concediu fără plată, acordat la cererea sa și nu mai putea beneficia de salariu.
Criticile contestatoarei în raport de această decizie, vizează în esență următoarele aspecte:
- Instanța nu a ținut cont de faptul că, pe durata întreruperii temporare a activității angajatorului, salariații beneficiază de 75% din salariul de baza pentru postul ocupat, astfel cum prevede art. 53 din Codul muncii.
Prin proba testimoniala administrata în cauza, contestatoarea apreciază că a făcut dovada faptului ca cererea pentru prelungirea concediului fără plată nu a reflectat voința acesteia, iar conducerea societății a impus acest lucru mai multor salariați.
Mai arată contestatoarea, că întreruperea activității în unitate a fost de notorietate publică datorita epidemiei de gripă aviară, acest aspect fiind de asemenea probat la instanța de fond, dar nu s-a ținut cont de el, astfel ca, pentru lipsa celor 36 de zile, nu s-a putut beneficia de indemnizația legală pentru creșterea copilului.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată întrucât nu sunt îndeplinite cerințele art. 317 cod procedură civilă, iar contestatoarea aduce critici pe fond deciziei pronunțată de Curtea de Apel.
Analizând contestația în anulare de fata in raport de criticile formulate si de dispozițiile art. 317-318 cod procedură civilă, Curtea constata ca aceasta este nefondata.
Potrivit art. 317 cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când procedura de citare pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost legal îndeplinită sau când hotărârea s-a dat cu încălcarea dispozițiilor privind competenta, dar, cucondiția ca aceste motive să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Din perspectiva acestor dispoziții legale, contestația formulată de contestatoarea nu este admisibilă, având în vedere mai ales, cerința speciala a acestui text, respectiv, "motivele contestației să nu poată fi invocate pe calea apelului sau recursului"
Aspectele referitoare la lipsa de competenta a instanței de fond sau procedura de chemare in judecata nu au fost invocate în recurs și nici în cadrul contestației în anulare de față nu sunt antamate de către contestatoare, astfel că din aceasta perspectivă, invocarea art. 317 cod procedură civilă, nu are legatură cu cauza.
Cât privește contestația în anulare specială, reglementată de art. 318 cod procedură civilă, Curtea constata că nici acest text nu este incident în cauză, având în vedere că se aplică numai atunci când "dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeala să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Dispozițiile art. 318 cod procedură civilă trebuie interpretate restrictiv deoarece, contestația în anulare este o cale de atac extraordinară creata de legiuitor doar pentru remedierea unor greșeli materiale si nicidecum pentru reformarea unei greșeli de fond.
Astfel, instanța are de analizat daca exista o greșeală materială, esențială și determinantă în soluționarea recursului, fără a fi necesară reexaminarea pe fond a cauzei,
Ori o astfel de greșeala nu poate fi săvârșită decât urmare confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei care trebuiau apreciate la momentul pronunțării hotărârii.
Din motivarea contestației de față nu se poate deduce care este acea "greșeala materială" strecurata în cuprinsul deciziei atacate și la care la care face trimitere art. 318 cod procedură civilă, iar pe aceasta cale procedurala nu poate fi reluată judecata pe fond a cauzei, așa cum se solicită.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondata contestația în anulare de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea, domiciliat în sat, comuna de, județul T, în contradictoriu cu intimata RO 2002. cu sediul în localitatea,- B, județul C, împotriva deciziei civile nr.304/CM din 25 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 mai 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Red.dec.Jud.-/2ex.
Tehnored.gref./19.06.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
