Drepturi salariale (banesti). Decizia 44/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR.3089,- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.44
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatoarea, cu domiciliul în municipiul B, str. -, bloc 2..7, jud. B, împotriva deciziei civile nr. 966 din 17 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații -, cu domiciliul în municipiul B,-, jud. B și Spitalul Județean B, cu sediul în municipiul B, Bulevardul, nr. 2, bis, jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 16 ianuarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 23 ianuarie 2008, dând următoarea decizie:
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Buzău sub numărul -, reclamantele și - au chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Județean B, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea acestuia la acordarea sporului de mobilitate și confidențialitate în cuantum total de 30% din salariul de bază, începând cu data angajării lor.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că sunt angajate în funcția de consilier juridic și exercită profesia conform Legii nr. 514/2003 și atâta timp cât angajatorul recunoaște obligațiile consilierului juridic prevăzute în statutul profesional și legea specială, este necesar ca acesta să recunoască și drepturile corelative.
Se susține că, printre obligațiile consilierului juridic se află și aceea privind păstrarea secretului profesional și de reprezentare a pârâtului în fața instanțelor de judecată și în afara județului, motiv pentru care trebuie să primească cele două sporuri.
Pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu a depus dovezi în apărare.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 597 din 21 mai 2007 Tribunalul Buzău a admis acțiunea și a obligat pârâtul să acorde reclamantelor sporurile de mobilitate și confidențialitate în cuantum total de 30% din salariul de bază, începând cu data înscrierii în Colegiul Consilierilor Juridici
În motivarea hotărârii instanța de fond a reținut că reclamantele sunt angajate în funcția de consilier juridic de către pârâtă și își exercită profesia conform Legii nr. 514/2003 și Statutului profesiei.
Potrivit art. 60 din statut, consilierul juridic are dreptul la o remunerație de bază, stabilită prin negociere pentru cel care are calitatea de salariat sau prin lege specială pentru cel numit în funcție, iar alin. 2 al acestui articol prevede că, pe lângă această remunerație se pot adăuga prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
Se mai arată că în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe anii 2005 - 2007 se prevăd și cele două clauze, care pot fi înscrise în contractele individuale de muncă și cum reclamantele îndeplinesc efectiv atribuții de natura celor la care se referă clauzele, care sunt recunoscute de angajator, se impune acordarea indemnizației de mobilitate și confidențialitate.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se susține în esență că în mod greșit a fost admisă acțiunea, deoarece obligația stabilită în sarcina pârâtului de plată a celor două sporuri este nelegală, iar practica judiciară invocată nu este de natură să determine instanța să pronunțe o astfel de soluție.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Intimatele reclamante au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Prin decizia civilă nr. 966/17.10.2007 Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul pârâtului, a modificat în tot sentința și pe fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Curtea analizând actele dosarului și sentința criticată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente în cauză, precum și ale art. 3041Cod proc.civilă, a constatat că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Intimatele reclamante sunt încadrate în funcția de consilier juridic la Spitalul Județean și au încheiat contract de muncă cu angajatorul.
Potrivit art. 6 din Legea 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, consilierii juridici au drepturile și obligațiile prevăzute în statutul profesional și în reglementările legale privind persoana juridică în serviciul căreia se află sau cu care au raporturi de muncă.
În afara remunerației de bază pentru activitatea profesională, care se stabilește prin negociere pentru consilierul juridic care are statut de salariat sau conform legilor speciale pentru cel numit în funcție, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și confidențialitate conform art. 60(2) din statutul profesiei de avocat.
În speță, nu s-a făcut dovada negocierii unor astfel de clauze, modalitate care se regăsește și în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe anii 2005 - 2007 în art. 19(15), pentru a putea fi cuprinse în contractul individual de muncă, și nici a cerințelor art. 25 și 26 Codul muncii care definesc clauza de mobilitate și confidențialitate, din toate dispozițiile legale menționate nerezultând că angajatorul este obligat să acorde aceste sporuri la încadrarea consilierului juridic. Ca atare, în mod greșit instanța de fond a obligat recurentul să plătească sporul total de 30%.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea, criticând-o ca nelegală și netemeinică în baza art. 318.pr.civ.
În motivarea contestației s-a arătat că dezlegarea dată pricinii de către instanța de fond este rezultatul unei greșeli materiale constând în faptul că instanța de fond nu a remarcat adresa nr. 5748/25.04.2007 depusă la fila 5 dosar fond, prin care s-a făcut cu prisosință dovada faptului că s-a negociat cu intimatul atât clauza de mobilitate, cât și clauza de confidențialitate. De asemenea, s-a învederat că intimatul nu a contestat niciun moment că reclamanta nu a respectat cele două clauze.
A mai arătat contestatoarea că prin decizia 2014/17.04.2006 Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de contencios Administrativ și Fiscal a statuat în sensul că: "dispozițiile art. 60 alin.2 din Statutul profesiei de consilier juridic, referitoare la plata sporurilor de mobilitate și confidențialitate sunt aplicabile exclusiv consilierilor juridici, având statut de angajați în baza unor contracte individuale de muncă", acesta fiind și cazul său.
Cu privire la dovada cerințelor art. 25 și 26 Codul muncii care definesc clauza de mobilitate și confidențialitate, contestatoarea a învederat că s-a deplasat la instanțe de diferite grade de jurisdicție pentru soluționarea litigiilor intimatului și nu a rămas într-un loc stabil de muncă, obligându-se a nu transmite date sau informații aflate ca o consecință a derulării contractului său.
În contestație nu au fost formulate probe noi.
Legat citată, intimata nu a formulat întâmpinare în contestație.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că motivele invocate de contestatoare sunt parțial fondate în sensul că: prin adresa 5648/25.04.2007 emisă de către intimatul din prezenta cauză, aflată la fila 5 dosar fond, se precizează că, contestatoarea beneficiază de spor de confidențialitate începând cu data de 1.12.2006, conform aprobării comitetului director.
Așadar, motivația instanței de fond privind faptul că nu a fost negociat sporul de confidențialitate între patronat și contestatoare este infirmată prin adresa sus-menționată.
Ca atare, Curtea consideră că motivarea deciziei contestate fără a se avea în vedere adresa nr. 5648/2007 reprezintă o greșeală materială în sensul art. 318.pr.civ. deoarece există o contradicție între considerentele acestei sentințe și conținutul actului menționat. Practica a statuat că greșeala materială constă în neobservarea unui act determinant în dezlegarea pricinii, nu în aprecierea greșită a probatoriilor de către instanțele anterioare. În speță, considerentele sentinței primei instanțe precum și ale deciziei de recurs nu fac în nici un mod referire la adresa 5648/25.04.2007 hotărâtoare în dezlegarea pricinii fapt din care se poate concluziona că nu au observat-
Astfel încât, în baza art. 318 Cod Pr. Civilă rap. la art. 320 Cod Pr. Civ. urmează să anuleze în parte decizia contestată în sensul că va admite recursul pârâtului Spitalul Județean B, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va admite în parte acțiunea reclamantei.
Ca urmare, va obliga pârâtul Spitalul Județean B la plata sporului de confidențialitate către această reclamantă începând cu data de 1.12.2006 până la data introducerii cererii de chemare în judecată formulată de aceasta, reținând că pe această perioadă s-a negociat și acordat ca urmare a acordului părților sporul menționat în adresa nr. 5648/2007.
Va respinge în fond acțiunea reclamantei -, precum și acțiunea reclamantei pentru perioada cuprinsă între data înscrierii celei din urmă Colegiul Consilierilor Juridici B până la data de 01.12.2006. Pentru această perioadă reclamanta nu a făcut dovada negocierii și acordului părților pentru acordarea acestor sporuri, iar legea prevede în mod dispozitiv că ele pot fi acordate și ca atare, acestora nu constituie o obligație.
Pentru perioada 1.12.2006 - 26.04.2007, data introducerii acțiunii contestatoarea nu beneficiază de spor de mobilitate întrucât nu a făcut dovada că acesta a fost negociat și acordat prin consimțământul ambelor părți.
Va respinge în fond acțiunea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu același pârât întrucât această reclamantă nu a contestat decizia nr. 966/2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
Va menține restul dispozițiilor deciziei contestate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea-reclamantă împotriva deciziei nr. 966 din 17 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - și intimatul-pârât Spitalul Județean
Anulează în parte decizia nr. 966/2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI, în sensul că admite recursul pârâtului Spitalul Județean B, iar, în consecință, modifică în parte sentința recurată în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâtul la plata sporului de confidențialitate către începând cu 01.12.2006 până la data introducerii acțiunii, respectiv 26.04.2007.
Respinge în fond acțiunea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu același pârât.
Respinge acțiunea reclamantei pentru perioada cuprinsă între data înscrierii în Colegiul cosilierilor juridici B și data de 01.12.2006, atât în ceea ce privește sporul de confidențialitate, cât și mobilitatea.
Respinge capătul de cerere privind acordarea sporului de mobilitate reclamantei, începând cu data de 01.12.2006 până la data introducerii acțiunii.
Menține restul dispozițiilor deciziei contestate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian
- - --- - -
Cu opinie separată
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored.CP/SȘ
3 ex./01.02.2008
OPINIE SEPARATĂ, în sensul respingerii contestației în anulare ca nefondată:
Contrar opiniei majoritare, consider că în cauză contestația în anulare trebuia respinsă, nefiind întrunite cerințele prevăzute de art.318 Cod procedură civilă pentru admiterea acestei căi extraordinare de atac.
Astfel, art.318 Cod procedură civilă, ce reglementează contestația în anulare specială, statuează că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare.
Contestatoarea a invocat, practic, în cuprinsul cererii de față, dispozițiile art.318 teza Cod procedură civilă, susținând, pentru motivele arătate, că dezlegarea dată pricinii în recurs, prin decizia civilă nr.966/17 octombrie 2007 Curții de APEL PLOIEȘTI, este rezultatul unui greșeli materiale.
Or, în legătură cu primul motiv al contestației în anulare speciale, prevăzut de art.318 teza I Cod procedură civilă, în practica judiciară s-a arătat în mod constant că se au în vedere erorile materiale evidente, privind aspectele formale ale judecării recursului, cum ar fi respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea greșită ca netimbrat, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Textul vizează, așadar, greșeli de fapt, involuntare, iar noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv, pe această cale neputând fi valorificate, prin urmare, greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Aceasta, deoarece, a da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, ceea ce se încearcă, practic, prin contestația în anulare de față, ar însemna să se lase dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce este inadmisibil.
Contestatoarea este nemulțumită de soluția dată de instanța de control judiciar, respectiv Curtea de APEL PLOIEȘTI, care, pentru argumentele pe larg expuse în considerentele deciziei civile nr.966/17 octombrie 2007 și având în vedere întregul material probator administrat și dispozițiile legale incidente în cauză, a admis recursul declarat de intimatul Spitalul Județean B împotriva sentinței civile nr.597/21 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău și a modificat în tot sentința, iar pe fond a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantele - contestatoare în prezenta cauză și - - intimată în pricina de față.
Aspectele la care se referă contestatoarea în cuprinsul cererii nu se pot încadra însă, pentru considerentele mai sus arătate, în noțiunea de greșeală materială evidentă la care se referă dispozițiile art. 318 teza I Cod procedură civilă, ci vizează o pretinsă greșeală de judecată, ce nu poate fi invocată pe calea contestației în anulare.
Pentru aceste motive, reținând că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.318 Cod procedură civilă, am apreciat că se impune respingerea contestației în anulare ca nefondată.
Judecător
--- -
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian
