Drepturi salariale (banesti). Decizia 4417/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.2923/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.4417/
Ședința publică din data de 16 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenții-reclamanți, I, și împotriva sentinței civile nr.4890 din data de 12.06.2008, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.13635/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, și, cu intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul București și cu Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării în calitate de expert - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns: recurenții-reclamanți, I, și a, intimații-reclamanți, G, și, intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul București și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării în calitate de expert.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția nulității pentru nedepunerea motivelor de recurs în termenul legal.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4890/12.06.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor; a respins acțiunea formulată împotriva acestui pârât, față de lipsa calității procesuale pasive.
A admis excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune pentru pretențiile reclamanților aferente perioadei august 2004-februarie 2005; a respins pretențiile reclamanților aferente perioadei august 2004-februarie 2005, față de prescripția extinctiva a dreptului la acțiune.
A respins restul pretențiilor formulate de reclamanții, I, în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul București, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiate.
În considerente a reținut că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului București, aspect care nu a fost negat de către pârâți, respectiv de grefieri fără studii superioare.
de multiplicare pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești sunt prevăzuți în anexele la OG nr.8/2007 și anterior intrării acesteia în vigoare, prin OG nr.83/2000.
În temeiul art. 3 din OG nr.8/2007, salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului.
În aceste condiții, legea stabilește criterii obiective în funcție de care se stabilesc salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, respectiv: grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului.
Nu se poate vorbi de o situație identica între diferitele persoane care nu îndeplinesc aceleași criterii prevăzute de lege, deoarece nivelul de studii, o treaptă profesională mai avansată, vechimea sau nivelul instanței determină pe lângă diferența de atribuții, și o diferența în ceea ce privește calitatea muncii. cu studii superioare au cunoștințe de specialitate care determină o mai bună calitate a lucrărilor pe care aceștia le efectuează.
Conform art.2 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, în orice alte domenii ale vieții publice".
Din analiza textului rezultă că pentru a exista discriminare se cere ca scopul urmărit sau efectul produs să fie acela de a restrânge, a înlătura folosința sau exercitarea în condiții de egalitate a drepturilor și libertăților fundamentale recunoscute de lege.
În condițiile în care personalul auxiliar de specialitate cu studii superioare are cunoștințe de specialitate și execută lucrări în care se reflectă aceste cunoștințe, grefierii fără studii superioare nu pot pretinde în mod fundamentat că depun o muncă egală cu ceilalți și nu se poate discuta despre excludere bazată pe vreunul din criteriile menționate mai sus.
De asemenea, dispozițiile respective nu contravin art.6 al.2 din Codul Muncii, invocat de reclamanți, dispoziție care consacră principiul potrivit căruia pentru muncă egală toți salariații sunt retribuiți în mod egal, întrucât față de calitatea lucrărilor, diferita, cele două categorii de personal auxiliar nu se află în aceeași situație.
Or, în aceste condiții, orice discuție despre situații analoage sau comparabile ori despre existența unei discriminări salariale depășește limitele rezonabilului, cu atât mai mult cu cât pretenția concretă a reclamanților constă în solicitarea de a li se acorda un drept pentru simplul considerent că legea îl prevede pentru o parte din personalul din aceeași categorie profesională deși, pentru a exista discriminare în relațiile de muncă, se cere ca scopul urmărit sau efectul produs să fie acela de a restrânge, a înlătura folosința sau exercitarea în condiții de egalitate a drepturilor și libertăților fundamentale recunoscute de lege, nici un drept fundamental al reclamanților nefiind restrâns sau înlăturat prin textul de lege considerat discriminator.
În plus, reclamanții nu arata criteriul sau criteriile prevăzute de lege și care au avut ca scop sau efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii.
Cu alte cuvinte, reclamanții nu arată care sunt acele criterii de discriminare directă sau indirectă pe care s-au întemeiat faptele si actele care au avut ca scop sau ca efect discriminarea lor.
În raport de toate aceste considerente, singura concluzie pertinentă și rezonabilă este aceea că pretenția reclamanților, pe motiv că legea este discriminatorie, în lipsa arătării criteriilor de discriminare, este lipsită de orice fundament legal, iar prin neacordarea acestuia, reclamanților nu li s-a încălcat principiul salarizării egale pentru o muncă de valoare egală consacrat de art. 23 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 4 pct. 3 din Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată de România prin Legea nr. 74/1999 "Dreptul la o salarizare echitabilă".
Având în vedere cele mai sus reținute, Tribunalul a constatat că acțiunea reclamanților este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare.
Având în vedere soluțiile ce s-au pronunțat pe excepțiile prescripției extinctive a dreptului material la acțiune pentru pretențiile reclamanților aferente perioadei august 2004 - februarie 2005 și lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice, instanța a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală și pretențiile amintite, ca prescrise.
Împotriva sus menționatei hotărâri, au declarat recurs, I, G, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr-.
În susținerea recursului au arătat că prin cererea de chemare în judecată au solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri în baza căreia să se dispună obligarea pârâților să calculeze și să plătească din august 2004 și pentru viitor salariul de baza lunar având același coeficient de multiplicare cu cel prevăzut pentru grefierii cu studii superioare, urmând să se plătească diferența neachitată, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii drepturilor și până la executarea hotărârii judecătorești.
De asemenea, să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă ale reclamanților.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, deși o parte a personalului auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului București are studii juridice superioare, această pregătire profesionala superioară nu se regăsește într-o diferență a atribuțiilor de serviciu.
Pe toata perioada invocată (din 01.01.2007 la zi) reclamanții în cauză au îndeplinit corespunzător postului deținut (grefier, grefier arhivar, grefier dactilograf, respectiv aceleași categorii de lucrări pe care le-au îndeplinit și colegii de serviciu care au studii superioare.
În considerentele hotărârii recurate se arată ca nu se poate vorbi de o situație identică între diferitele persoane cere nu îndeplinesc aceleași criterii prevăzute de lege, deoarece nivelul de studii determină pe lângă diferența de atribuții, și o diferența în ceea ce privește calitatea muncii. grefierii cu studii superioare au cunoștințe de specialitate care determina o mai buna calitate a lucrărilor pe care aceștia le efectuează.
De asemenea, analizând prevederile art. 2 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, instanța a menționat că, pentru a exista discriminare se cere ca scopul urmărit s-au efectul produs să fie acela de a se restrânge, înlătura folosința sau exercitarea în condiții de egalitate a drepturilor și libertăților fundamentale recunoscute de lege. În acest context s-a reținut că, în condițiile în care personalul auxiliar de specialitate cu studii superioare are cunoștințe de specialitate avansate și există lucrări în care se reflectă aceste cunoștințe, grefierii fără studii superioare nu pot pretinde, în mod fundamental, că depun o muncă egală cu ceilalți și nu se poate discuta despre excludere bazată pe vreunul din criteriile menționate mai sus
În aceeași hotărâre s-a reținut că dispozițiile art. 2 din nr.OG 137/2000 nu contravin principiului potrivit căruia pentru muncă egală toți salariații sunt retribuiții în mod egal (consacrat de art.6 al. 2 din Codul muncii ), deoarece, față de calitatea lucrărilor, diferită, cele două categorii de personal auxiliar de specialitate nu se află în aceeași situație.
În concluzia acestor considerente se poate arăta că instanța de fond a apreciat ca nu există discriminare și nici vreo încălcare a principiului consacrat de art. 6 al. 2 din Codul muncii, deoarece studiile superioare ale personalului auxiliar de specialitate se regăsesc și se reflectă în atribuțiile diferite și în calitatea superioară a lucrărilor efectuate.
Aceste concluzii ale instanței de fond sunt, însă, numai simple deducții, deoarece, în fapt, după cum au arătat în motivarea acțiunii, colegii de serviciu cu studii superioare nu au atribuții diferite.
Nu s-a stabilit că lucrările efectuate au o calitate superioara (prin calificative prin alte aprecieri etc.).
Din aceste motive, chiar dacă nu se poate vorbi de o situație identică între cele doua categorii de personal (diferența constând în existența altor condiții referitoare la studiile de specialitate) este incontestabilă încălcarea dispozițiilor art.6 al. 2 din Codul muncii, întrucât personalul auxiliar de specialitate desfășoară o muncă egală.
Față de cele de mai sus, recurenții solicită instanței de recurs, admiterea recursului și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Cercetând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că la termenul de judecată din 16.06.2009, a reținut cauza în pronunțare asupra nulității recursului pentru nedepunerea motivelor în termenul legal.
Într-adevăr, potrivit art. 303 alin. 1 și 2 pr. civ. recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, ce se socotește de la comunicarea hotărârii. Or, potrivit art. 80 din Legea nr. 168/1999, termenul de recurs în cazul litigiilor de muncă, situația în speță, este de 10 zile de la comunicarea hotărârii ce se atacă, iar potrivit art. 306 alin. 1 și 2 pr. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică, ce pot fi invocate și ulterior și chiar din oficiu, cu condiția de a fi puse în dezbaterea părților.
În speță, prin criticile formulate, nu s-au dedus judecății motive de ordine publică, ci acestea privesc modul în care s-au stabilit aspectele de fapt și s-a făcut interpretarea și aplicarea legii de către prima instanță.
Or, potrivit dovezii de comunicare a sentinței atacate, aflate la fila 27 a dosarului de fond, aceasta, adresată reprezentantului reclamanților, în aplicarea corespunzătoare a art. 114 alin. 5 pr. civ. a fost primită la registratura Secției penale a Tribunalului București, ca domiciliu ales, la data de 12.07.2008.
Declarația de recurs a fost înregistrată la Tribunalul București - Secția a-VIII- la data de 11.07.2008, iar motivele, înregistrate la Înalta Curte, la data de 04.09.2008, peste termenul de 10 zile de la comunicare, astfel că, potrivit considerentelor anterioare, devin incidente prevederile art. 306 alin. 1 pr. civ. în baza cărora Curtea va constata nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurenții-reclamanți, I, și împotriva sentinței civile nr.4890 din data de 12.06.2008 pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.13635/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, și, cu intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul București și cu Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării în calitate de expert.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER
Red:
Tehnored:
2 EX./27.07.2009
Jud. fond:
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Ilie Nadia Raluca
