Drepturi salariale (banesti). Decizia 4429/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3251/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.4429/
Ședința publică din data de 16 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Badea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă SC SA - Membru Grup împotriva încheierii de ședință din data de 30.04.2009, pronunțate de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA - Membru Grup prin apărător d-na avocat cu împuternicire avocațială de reprezentare juridică atașată la fila 27 dosar recurs emisă în baza contractului de asistență juridică nr.- din 04.12.2008, lipsind intimații-reclamanți, și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea, din oficiu, pune în discuția părții recurente o chestiune prealabilă, respectiv excepția nulității hotărârii judecătorești recurate, pentru neconcordanța între minută și dispozitivul încheierii atacate, având în vedere faptul că minuta a fost asumată de toți membrii completului de judecată prin semnare, iar în dispozitivi se menționează opinia separată a asistenților judiciari.
Recurenta-pârâtă SC "" SA prin avocat având cuvântul, solicită admiterea excepției, cu consecința casării hotărârii judecătorești atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției nulității încheierii recurate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin încheierea din data de 30 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Codul muncii.
În considerente a reținut că natura juridică a prezentei cauze este de dreptul muncii, iar art. 284 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 prevede că în conflictele de muncă, cererile sunt adresate instanței competente în a cărei circumscripție își are domiciliul, reședința sau, după caz sediul, reclamantul.
Dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999, care stabileau competența instanței de la sediul unității, au fost abrogate în temeiul dispozițiilor art. 298 alin. 2 ultima liniuță coroborat cu art. 284 alin. 2 din Legea nr. 53 din 1 martie 2003 - Codul muncii.
Verificând, conform art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, republicată, îndeplinirea condițiilor de admisibilitate stabilite în alin. 1,2 și 3 ale aceluiași articol, instanța a constatat neîndeplinirea condiției care impune ca de dispoziția legală criticată să depindă soluționarea cauzei.
Astfel, critica de neconstituționalitate a art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Codul muncii, privește exclusiv împrejurarea că, deși acestea nu pot modifica prevederile legale referitoare la competența teritorială cuprinse în Legea nr.168/1999, lege specială, totuși excepția de necompetență teritorială invocată în prezenta cauză a primit o soluționare în temeiul prevederilor sale.
Dat fiind faptul că dreptul dedus judecății nu este guvernat de normele de competență, s- apreciat că modalitatea de soluționare excepției de necompetență teritorială nu aduce atingere soluționării litigiului legat de fondul cauzei, excepția de necompetență fiind o excepție de procedură, față de denumirea secțiunii în care Codul tratează această problemă.
Pe de altă parte, prin invocarea acestei excepții nu se critică prevederea legală, ci se pune în discuție modul de aplicare în timp a unor norme de lege, precum și raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia dreptului muncii, ceea ce este altceva decât constituționalitatea sa, decurgând din conformitatea cu dispozițiile constituționale.
De fapt, prin invocarea unei pretinse neconcordanțe a dispozițiilor art. 298 alin. 2 - ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 cu dispozițiile constituționale pârâta a urmărit confirmarea interpretării că, în măsura în care în cuprinsul acestora nu se precizează în mod expres abrogarea dispozițiile art. 72 din Legea nr.168/1999, acestea ar fi în vigoare.
Cele expuse, susțin concluzia că excepția nu vizează neconstituționalitatea art. 298 al. 2 - ultima liniuță - din Legea nr. 53/2003, ci modul de aplicare al acestuia, problemă ce intra în competența exclusivă a instanțelor judecătorești.
Susținerile potrivit cărora prevederile criticate ar fi contrare dispozițiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu pot fi primite, acestea fiind infirmate chiar de existența prezentei cauze în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate.
La fel, textul procedural nu încalcă nici o dispoziție constituțională, pârâta având posibilitatea să-și valorifice drepturile în fața instanței de la domiciliul reclamantului în același mod ca și în situația în care cauza ar fi judecată de instanța în circumscripția căreia se află sediul său.
Împrejurarea că instanțe de același grad, asupra aceleiași chestiuni au pronunțat hotărâri diferite nu aduce atingere vreunei norme constituționale, în sistemul nostru de drept recunoscându-se valența de izvor de drept doar deciziilor pronunțate în recursurile în interesul legii.
Tot astfel, faptul că prin art. 249 din Codul muncii se prevede că "procedura de soluționare a conflictelor de muncă se stabilește prin lege specială", nu susține concluzia că dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 ar fi în vigoare și prin urmare, în cazul dedus judecății ar exista două dispoziții legale cu același obiect, respectiv art. 72 din Legea nr. și art. 284 al. 2 din Codul muncii, întrucât din corelarea acestora cu prevederile art. 71 și 82 din Legea nr. 68/1999, art. 2 pct. 1 lit. b) pr. civ. art. 248 Codul muncii și art. 298 din același cod referitoare la abrogarea unor legi și a oricăror altor dispoziții contrare, este evident că vizează competența materială a instanțelor judecătorești în soluționarea conflictelor de muncă.
În raport de cele expuse și examinând excepția de neconstituționalitate invocată și din perspectiva dispozițiilor art. 2 al. 3 din Legea nr.47/1992, republicată, potrivit cărora "Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de aplicare și interpretare a legii, ci numai asupra înțelesului său, contrar Constituției", instanța constată că nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate.
Ca atare, în raport de dispozițiile art. 29 al. 6 din Legea nr.47/1992, republicată, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 al. 2- ultima liniuță - din Legea nr. 53/2003, invocată de pârâta SC SA
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs SC SA - GRUP înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului au arătat că art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale (în continuarea Legea nr.47/1992) dispune:
Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața
instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-
lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, care are legătura cu soluționarea
cauzei în orice faza a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecata ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fata instanței de judecata, în cauzele la care participă.
Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind
neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare.
Din conținutul prevederilor legale mai sus menționate rezultă cu prisosință condițiile ce trebuie îndeplinite pentru invocarea excepției de nelegalitate a unei prevederi legale, respectiv:
Excepția să fie invocată în fața instanței judecătorești sau
tribunalului arbitral, condiție îndeplinită în cazul dedus judecății, întrucât prezenta excepție este invocată în fața Tribunalului Teleorman.
Excepția să aibă ca obiect prevederi legale cuprinse în lege
(stricto sensu) sau în ordonanță de Guvern, respectiv ordonanță de Urgență a Guvernului, condiție îndeplinită prin faptul că se invocă neconstituționalitatea prevederilor legale cuprinse în art. 298 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, dispoziții legale în vigoare la momentul invocării excepției.
Excepția să aibă în vedere prevederi legale ce nu au mai fost
declarate neconstituționale anterior, condiție ce este îndeplinită prin faptul că prevederile anterior menționate nu au fost declarate ca fiind neconstituționale de Curtea Constituțională.
Excepția să aibă ca obiect prevederi legale ce au legătură cu
soluționarea cauzei, condiție îndeplinită prin faptul că prevederile legale considerate de recurentă ca fiind neconstituționale antamează asupra modalității de soluționare a excepției necompetenței teritoriale invocate în prezenta cauză. Dispozițiile din legea nr. 47/1992 vorbesc despre legătura dintre prevederile legale și soluționarea cauzei, or, modalitatea în care este soluționată excepția de necompetență teritorială influențează în mod covârșitor soluționarea generală a cauzei.
Soluționarea excepției de necompetență teritorială presupune analizarea ipotezei în care Legea 168/1999 mai este în vigoare sau nu. În art. 238 alin. (2) din Codul muncii sunt identificate/marcate cu liniuță actele normative abrogate expres, total sau parțial. Ultima liniuță este urmată de textul "orice alte dispoziții contare".
Această ultimă liniuță din art. 298 a constituit temei pentru interpretarea textului ca reprezentând o "abrogare implicită", ceea ce confirmă pentru teoreticieni o vădita neinformare legislativă și reluarea unor teze vechi, dar fondate, în epoca emiterii lor, pe un text legal, iar pentru judecători o gravă neglijență prin necunoașterea legii aplicabile și depășirea atributelor puterii judecătorești /exces de putere.
După intrarea în vigoare a Legii 24/2000 nu mai există temei legal pentru operarea abrogării implicite, fiind abrogat expres actul normativ care reglementase acest mod de abrogare, Decretul 16/1967 pentru aprobarea Metodologiei generale de tehnică legislativă privind pregătirea și sistematizarea proiectelor de acte normative.
Potrivit dispozițiilor art. 62 și art. 63 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative: Prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementari de același nivel sau de nivel superior, trebuie abrogate. Abrogarea poate fi totală sau parțială.
Dacă o normă de nivel inferior cu același obiect nu a fost abrogată expres de actul normativ de nivel superior, această obligație îi revine autorității care a emis prima actul.
În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.
Prin dispozițiile art. 62 și art. 63 din Legea nr. 24/2000 rezultă că legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă, iar dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.
Față de situația juridică dedusă judecății - modalitatea de soluționare a excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Teleorman, respectiv conținutul prevederilor legale considerate ca fiind neconstituționale, este evident faptul că acestea din urmă antamează asupra modalității de soluționare a cauzei, având astfel o strânsă legătură cu obiectul dedus judecății.
Art. 298 alin. 2 ultima liniuță dispune că pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abroga: orice alte dispoziții contrare.
Dispoziții Constituționale nesocotite de prevederile legale atacate:
- art.1 alin. 4: statul se organizează potrivit principiului echilibrului și separației puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale;
- art.1 alin.5: în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie;
- art.73 alin.3: prin lege organică se reglementează: regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială.
- art.79 alin.1:Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării și coordonării întregii legislații.
Codul muncii (art. 298 alin. 2 ultima liniuță) nu poate modifica implicit prevederile legale cuprinse în Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, întrucât aceasta ar contraveni prevederilor legale cuprinse în Constituția României.
În consecință a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii atacate și sesizarea Curții Constituționale, suspendând judecata pe perioada soluționării excepției.
Cercetând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că la termenul de judecată din 16.06.2009, a invocat, din oficiu, excepția de nulitate a încheierii recurate, pentru neconcordanțele dintre minută și dispozitiv.
Astfel, se constată că minuta a fost asumată prin semnătură de toți membrii completului, în timp ce în dispozitiv apare opinia separată a asistenților judiciari, în sensul soluției contrare celei asumate prin minută.
Or, aceasta constituie nu caz de nulitate necondiționată a hotărârii, ce atrage aplicabilitatea art. 105 alin. 1 pr. civ. întrucât nu se mai poate realiza controlul judiciar în ceea ce privește deliberarea și rezultatul ei astfel că, în baza art. 312 alin. 1-3 și 5 rap. la art. 304 pct. 5 pr. civ. va admite recursul, corelativ admiterii excepției nulității încheierii, pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecarea cererii de sesizare a Curții Constituționale, la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității încheierii.
Admite recursul declarat de către recurenta-pârâtă SC SA - Membru Grup împotriva încheierii de ședință din data de 30.04.2009, pronunțate de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și .
Casează încheierea atacată și trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.06. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored:
2 EX./27.07.2009
Jud. fond:
Președinte:Badea Adela CosminaJudecători:Badea Adela Cosmina, Ilie Nadia Raluca
