Drepturi salariale (banesti). Decizia 4440/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

Format vechi nr.2732/2009

O MNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.4440/

Ședința publică de la 17 iunie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela

JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona

JUDECĂTOR 3: Uță

GREFIER -

*****************

Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul împotriva sentinței civile nr.1434 din data de 20.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.14071/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata SC""SA, având ca obiect:"drepturi bănești".

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul,personal, lipsind intimataSC""SA.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea recurentului, cu CI seria - nr.- eliberată de Secția 22 la data de 23.04.2002.

Recurentul, personal, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.

Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurentului cuvântul în susținerea cererii de recurs.

Recurentul, personal, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că prin motivele de recurs deduse judecății, a solicitat obligarea intimatei de a proceda la comunicarea către acesta a tuturor înscrisurilor depuse de la dosar, într-un singur exemplar.

De asemenea, recurentul, personal, solicită a se observa că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, în mod greșit a reținut că acesta ar fi beneficiat de indexări salariale, aspect ce nu rezultă din întregul material probator administrat în cauză, pe de o parte, iar pe de altă parte, arată că aceste indexări salariale trebuiau acordate salariaților din an în an, iar societatea intimată a înțeles să acorde aceste drepturi salariale și la o perioadă de patru ani, dat fiind faptul că intimata nu deține un criteriu de salarizare, conform prevederilor art.65 din contractul colectiv de muncă.

Cât privește igiena muncii, recurentul, personal, solicită a se observa că instanța de fond, a reținut în motivarea hotărârii doar două articole din Codul Muncii, respectiv, art.39 lit. "f" și art.40 alin.1, ignorând însă prevederile art.24, art. 30 alin.1 și 2 și art.41 alin.3 și 4 din contractul colectiv de muncă prin care se precizează că angajatorul este obligat să asigure salariatului dușuri, toalete și tot ce ține de igiena acestuia la locul de muncă.

Având în vedere cele susținute, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată în scris.

Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr.1434/20.02.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu intimata SC""SA.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că potrivit art.60 alin.4 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, majorările de salariu pentru perioada valabilității contractului se vor negocia la nivel de unitate, corespunzător creșterii productivității muncii sau altor indicatori de eficiență în limitele stabilite prin bugetul de venituri și cheltuieli.

Conform adresei nr.2478/21.10.2008 a pârâtei și conținutului carnetului de muncă al reclamantului, acestuia i s-a majorat salariul, ca urmare a negocierilor individuale, la datele din 1.11.2001, 1.01.2005, 1.05.2007, la negocierea salariului ținându-se cont de indicele de inflație și de posibilitățile financiare ale societății.

Tribunalul a constatat că societatea pârâtă este cu capital majoritar privat, astfel că în cadrul acesteia, salariile acordate se majorează prin negociere directă în funcție de rezultatele financiare obținute și de bugetul de venituri și cheltuieli și nu prin indexare. prin urmare, întrucât nu s-au acordat indexări salariaților pârâtei, nu se pot acorda nici reclamantului indexările solicitate.

Singura formă prin care poate crește salariul la nivelul pârâtei este negocierea salarială, iar ultima dată a avut loc la 1.05.2007, astfel că prima instanță a respins acest capăt de cerere, constatând că pârâta nu datorează reclamantului vreo restanță salarială, rezultată în urma majorărilor menționate mai sus. Întrucât contractul colectiv de muncă la nivel de unitate a expirat, și nu a mai fost negociat altul, se aplică Contractul Colectiv de Muncă la nivel național, iar singura formă de creștere a salariului este negocierea și nu indexarea.

Cu privire la cererile referitoare la asigurarea condițiilor de mediu tribunalul a reținut că pârâta-angajator are obligația de a asigura reclamantului-salariat condiții normale de muncă. Conform art.39 al.1 litera f Codul Muncii, salariatul are dreptul la sănătate și securitate în muncă iar conform art.40 al.1 litera b Codul Muncii contestatorul are obligația să asigure permanent condiții tehnice și organizatorice și condiții corespunzătoare de muncă pentru salariat.

Nu se prevede în contractul individual de muncă al reclamantului nici în contractul colectiv de muncă al unității, pe anii anteriori, obligația pârâtului-angajator de a-i asigura duș cu apă caldă reclamantului la serviciu și alte facilități, cum solicită acesta în acțiunea introductivă și nici acordarea unui spor de 10% pentru compensarea lipsei acestora, astfel că pretențiile reclamantului apar ca neîntemeiate.

Tribunalul a constatat că prin art. 29 din CCM la nivel național pe anii 2007-2010, angajatorul are obligația să ia măsuri de amenajare ergonomică a locului de muncă, măsurile concrete stabilindu-se prin CCM la nivel de unitate, nerezultând din probe că pârâta nu ar fi asigurat condiții normale de lucru.

Cât privește sporul de 10% solicitat de reclamant pentru compensarea lipsei condițiilor tribunalul a apreciat că nu este prevăzut în contractul individual de muncă sau în contractul colectiv de muncă astfel că nu există temei pentru acordarea acestuia.

Cu privire la cererea de obligare a pârâtei la plata de despăgubiri pentru neacordarea indexării în cuantum de 5000 lei tribunalul a reținut că în cadrul societăților comerciale private, forma de majorare a salariului este negocierea directă și nu indexarea iar aceasta se face atunci când posibilitățile financiare ale societății permit, respectiv când are profit iar din probele administrate rezultă că la nivelul pârâtei drepturile acordate sunt mai mari decât cele la nivelul național, stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel național, deci pârâta nu are de ce să plătească aceste despăgubiri.

Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către recurentul reclamant.

În motivarea recursului, reclamantul a arătat că solicitat o indexare a salariului de baza in funcție de inflație, in conformitate cu art. 65 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv la nivel de unitate, nu o majorare a salariului in funcție de productivitate. Deși instanța de fond a susținut că intimata parata a avut in vedere si inflația la grila de salarizare, aceasta nu a depus niciun înscris din care sa rezulte o astfel de situație.

Recurentul a mai criticat și afirmația instanței de fond în sensul că intimata parata nu a indexat salariile niciunui angajat, susținând că un Contract Colectiv de Munca, se poate aplica și unui individ care face apel la el, iar societatea nu a probat că nu s-au indexat salariile celorlalți în condițiile în care nu a depus la dosar anexele contractului din 2003, in principal cele cu prevederile indexării salariilor.

Cu privire la cererea referitoare la asigurarea condițiilor de munca, recurentul a susținut că instanța de fond a invocat art. 39, litera f și art. 40 alin. 1 Codul Muncii, ignorând articolele 24 si 30 alin. 1 si 2 precum si articolul 41 alin. 3 si alin. 4 din Contractul colectiv de Munca. Potrivit art. 29 din Contractul Colectiv de munca la nivel național pe anii 2007-2010, angajatorul are obligația sa asigure măsuri de amenajare ergonomica a locului de munca, insa recurentul a apreciat că acesta nu a administrat dovezi clare prin care sa arate ca beneficiază de aceste masuri de amenajare.

Cu privire cererea de plată a sumei de 5000 RON cu titlu de despăgubiri recurentul a arătat că aceștia au fost solicitați pentru repararea prejudiciului cauzat demnității sale de salariat întrucât a cerut intimatei pârâte în nenumărate rânduri aplicarea articolului.

Recurentul a mai solicitat ca toate actele depuse in instanța de către intimata sa îi fie comunicate, întrucât aceasta nu a respectat cerințele legale si a depus toate probele intr-un singur exemplar.

Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește primul capăt de cerere referitor la indexarea salariului, în mod corect instanța de fond a reținut că nu există în sarcina angajatorului, societate cu capitat privat, o obligație legală de a proceda la indexarea periodică a salariului angajaților săi cu indicele de inflație.

Obligația asumată prin art. 65 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, nu poate fi interpretată în sensul pretins de recurentul reclamant ci, așa cum de altfel s-a și procedat în cauză prin inserarea și aplicarea art. 60 alin. 4, de a se avea în vedere lanegociereaindividuală a salariului și nivelul devalorizării monedei naționale, acesta fiind unul dintre criteriile de negociere care se corelează, în unitățile cu capitat privat, cu creșterea venitului real, în condițiile permise de capacitatea economico-financiară a societății.

Prin urmare, în lipsa unui fundament legal sau convențional, cererea reclamantului a fost corect respinsă ca neîntemeiată.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la asigurarea unor condiții decente la locul de muncă, într-adevăr aceasta este o condiție general obligatorie instituită de lege în sarcina angajatorului dar aceasta nu presupune ca intimata să doteze locul de muncă în concret cu dușuri și celelalte dotări pretinse de reclamant.

De altfel, în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor condiții precare la locul de muncă de natură a pune în pericol sănătatea angajaților sau a nerespectării de către intimată a dispozițiilor art. 89 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe durata existenței acestuia.

Față de respingerea capătului de cerere principal și solicitarea de plată a despăgubirilor a fost corect respinsă de prima instanță, cererea având un caracter subsidiar, astfel că urmează soarta celei principale.

În ceea ce privește nemulțumirea recurentului în sensul că la instanța de fond nu i s-ar fi comunicat înscrisurile depuse de intimată în administrarea probatoriului încuviințat, Curtea reține că acest aspect nu reprezintă o cauză de nulitate a hotărârii nici chiar relativă întrucât pe de o parte reclamantul putea solicita un termen până la care să ia cunoștință de probele administrate iar pe de altă parte, fiind vorba de înscrisuri, avea posibilitatea formulării apărărilor corespunzătoare și în recurs, fază procesuală în care proba cu înscrisuri este admisibilă, invocând totodată care a fost vătămarea procesuală de natură a atrage rejudecarea cauzei.

În lipsa acestor elemente, Curtea apreciază critica recurentului ca nefiind de natură a afecta legalitatea sau temeinicia hotărârii instanței de fond.

În consecință, față de aceste împrejurări, în baza art. 313 alin. 1 cod proc. civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr.1434 din data de 20.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.14071/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata SC""SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 17.06.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - -

-

GREFIER

Red.:

Dact.: /2ex.

10.08.2009

Jud. fond.:

Dalina

Președinte:Rotaru Florentina Gabriela
Judecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale (banesti). Decizia 4440/2009. Curtea de Apel Bucuresti