Drepturi salariale (banesti). Decizia 4519/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.2434/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR. 4519/
Ședința publică de la 17 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de recurenții Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției și Libertăților și Penitenciarul Spital Jilava -, împotriva sentinței civile nr.5244 din data de 25.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.12493/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații G, G, și Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect:"drepturi bănești - reprezentând spor pentru desfășurarea activității în condiții deosebit de periculoase".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 10 iunie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17 iunie 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.5244 din data de 25.06.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis în parte acțiunea; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Justiției și s-a respins cererea reclamanților formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor și s-a admis cererea formulată de reclamanții G, G, în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Spital B Jilava, Administrația Națională a Penitenciarelor.
Prin aceeași sentință s-a dispus obligarea pârâților Penitenciarul Spital B Jilava și Administrația Națională a Penitenciarelor la plata către reclamanți a sporurilor prevăzute de anexele 1.1 și 1.2 din nr.945/C/2003, corespunzător condițiilor de muncă și activităților desfășurate de fiecare salariat pentru perioada septembrie 2004 - aprilie 2006, actualizate la data plății; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, în raport de cererea de chemare în garanție a pârâților Penitenciarul Spital B Jilava și Administrația Națională a Penitenciarelor și s-a respins în consecință această cerere.
De asemenea, s-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Justiției formulată de pârâții Penitenciarul Spital B Jilava și Administrația Națională a Penitenciarelor, precum și cererea de chemare în garanție a Administrației Naționale a Penitenciarelor formulată de pârâtul Penitenciarul Spital B Jilava și s-a obligat chematul în garanție Ministerul Justiției să aloce pârâților Penitenciarul Spital B Jilava și Administrația Națională a Penitenciarelor fondurile bănești necesare plății către reclamanți a sumelor de bani susmenționate; s-a obligat pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor să aloce pârâtului Penitenciarul Spital B Jilava fondurile bănești necesare plății către reclamanți a sumelor de bani susmenționate și s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, fiind obligați reclamanții pârâții la restituirea drepturilor bănești primite cu titlu de spor de antenă, respectiv 10 % din salariul de bază lunar, încasate în perioada septembrie 2004 - aprilie 2006, compensându-se creanțele reciproce.
S-a luat act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată în prezenta cauză.
În privințaexcepției de necompetență materialăa instanței invocată de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor prin întâmpinare și analizată cu prioritate conform art.137 alin.1 pr.civ. Tribunalul a reținut temeinicia acesteia în privința reclamanților care au calitatea de funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, fiind disjunsă cauza și declinată competența de soluționare a cauzei în ceea ce-i privește pe aceștia la instanța de contencios administrativ.
n privințaexcepției lipsei calității procesuale pasivea pârâtului Ministerul Justiției, Tribunalul a constatat că reclamanții sunt angajați ai Penitenciarului Spital B Jilava, iar raporturile de drept material există între reclamanți, în calitate de salariați și pârâtul Penitenciarul Spital B, în calitate de unitate la care aceștia sunt încadrați, pârâtul Ministerul Justiției având doar calitatea de ordonator de credite principal, centralizând proiectele de buget transmise de instituțiile aflate în subordinea acesteia, printre care și a penitenciarelor din subordine.
Astfel, întrucât între reclamanți și pârâtul în cauză nu există raporturi juridice de muncă, Tribunalul a apreciat că nu există identitate între persoana pârâtului și cel obligat la plata sporurilor salariale solicitate de către reclamanți, motiv pentru care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției și a respins pe cale de consecință acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
De asemenea, în privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor, Tribunalul a respins-o ca neîntemeiată, întrucât, potrivit art.20 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice și art.2 alin.4 din Legea nr.293/2004, Administrația Națională a Penitenciarelor elaborează si fundamentează proiectul de buget in funcție de solicitările penitenciarelor din subordine, care sunt ordonatori terțiari de credite, cheltuielile de personal fiind virate și repartizate integral acestei instituții în vederea plății drepturilor angajaților din sistemul Administrației Naționale a Penitenciarelor, context în care, câtă vreme în cauză este în discuție nealocarea unor sume pentru plata unor drepturi salariale asimilate, neacordarea efectuată în baza unei dispoziții date de Direcția Generală a Penitenciarelor, pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor are calitate procesuală pasivă.
n raport de dispozițiile art.60 pr.civ. s-a admisexcepția lipsei calității procesuale pasivea chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și s-a respins în consecință cererea de chemare în garanție formulată împotriva acestuia, având în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de acest text de lege, întrucât, față de obiectul cererii de chemare în judecată, nu există în cauză o obligație de garanție sau de despăgubire care să incumbe chematului în garanție în cazul în care pârâtul ar cădea în pretenții, dispozițiile legale invocate, respectiv art.19 din Legea 500/2002 și art.3 alin.1 pct.2 din HG 208/2005, nu prevăd o asemenea răspundere pentru Ministerul Finanțelor Publice și nu constituie temeiul unor raporturi juridice, legale sau de altă natură între această instituție publică și ceilalți pârâți în proces care să dea naștere unei obligații de garanție sau despăgubire.
Pe fondul cauzei, s-a avut în vedere că reclamanții sunt angajați ai pârâtului Penitenciarul Spital B Jilava, fiind salarizați în perioada la care se referă pretențiile reclamanților în baza Legii nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare naționale, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
S-a constatat că prin Ordinul Ministrului Justiției nr.945/C/02.04.2003 dat în aplicarea Legii nr.138/1999 a fost aprobat Regulamentul de acordare a sporului prevăzut la art.8 lit. a din R HG nr.281/1993 modificat, pentru personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, în condiții periculoase sau vătămătoare, fiind instituit un spor de 50-100 % din solda lunară sau salariul de bază pentru locurile de muncă ce întrunesc aceste condiții, potrivit Anexei 1.1 la acest ordin.
S-a ținut seama că cest spor a fost acordat în perioada ianuarie 2004 - august 2004, fiind sistat în baza adresei nr.-/30.08.2004 a Direcției Generale a Penitenciarelor, începând cu luna septembrie 2004 și până în luna aprilie 2006, în Consiliul de conducere al Direcției Generale a Penitenciarelor hotărându-se sistarea acordării sporurilor prevăzute în Anexa nr. 1.1 la ordinul J nr.945/C/2003 pentru lipsa resurselor financiare pentru plata acestor sporuri, față de prevederile art. 4 din acest act normativ care stipulează că dispozițiile ordinului în discuție se aplică în limita fondurilor disponibile.
Prima instanță a apreciat că istarea plății sporului în discuție în perioada septembrie 2004 - aprilie 2006, este nelegală, întrucât în mod eronat s-a interpretat de către pârât că dreptul la acordarea acestor sporuri este condiționat de existența resurselor financiare, art.4 din Ordinul J nr.945/C/2003 impunând doar aplicarea prevederilor ordinului cu respectarea resurselor financiare avute la dispoziție, iar nu acordarea lor condiționată de asigurarea resurselor financiare pentru plata acestora.
S-a înlăturat susținerea pârâtului în sensul ca neplata sporurilor salariale a fost cauzată de "bugetul de austeritate și de realitatea economică pe care o traversează țara noastră în ultimii ani", avându-se în vedere că sporurile la salariul de bază se includ în categoria drepturilor salariale ale angajaților, potrivit prevederilor art.155 din Codul muncii, iar potrivit art.156 din Codul muncii, salariile trebuie plătite înaintea oricăror obligații ale angajatorului, indiferent de alocarea unui buget de austeritate și de realitatea economică.
De asemenea, a mai arătat tribunalul că plata muncii către salariați și a sporurilor salariale cuvenite ca urmare a desfășurării muncii în condiții deosebit de periculoase nu poate fi supusă unei condiții potestative din partea angajatorului cu consecința sistării acestora ori de câte ori angajatorul nu întocmește corespunzător bugetul, astfel încât să fie în măsura să respecte prevederile art.156 din Codul muncii referitoare la onorarea cu prioritate a obligațiilor salariale, iar împrejurarea că sumele respective sunt sume alocate de la bugetul statului este o garanție a plății drepturilor în discuție, întrucât nu-i poate fi permis tocmai statului să prevadă acordarea unor drepturi pentru angajații din sectorul bugetar pe care tot acesta să le condiționeze de voința sa de a aloca sau nu resursele financiare necesare plății acestora.
n acest context, în condițiile în care atribuțiile reclamanților și activitățile efectiv îndeplinite de aceștia nu s-au modificat, nu s-a modificat nici dreptul acestora la acordarea sporurilor prevăzute de J nr.945/2003, reclamanții fiind îndreptățiți la acordarea acestora și în perioada în care au fost sistate, anume septembrie 2004- aprilie 2006.
Tribunalul a îndepărtat apărarea pârâților referitoare la lipsa buletinelor de determinare prin expertizarea locurilor de muncă, având în vedere că acordarea sporurilor în anul 2004 până în luna august presupune existența acestor determinări la nivelul acestui an.
Lipsa expertizării în anul 2005 este imputabilă pârâtei, întrucât acesteia îi revenea obligația, prin Compartimentul de resurse umane să solicite Direcției de Sănătate Publică a Municipiului B să efectueze determinările prin expertizarea locurilor de muncă în vederea emiterii buletinelor de determinare.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de a actualiza sumele cu indicele de inflație la data plății efective, instanța a constatat că este întemeiată deoarece salariații au suferit un prejudiciu prin neacordarea la timp a drepturilor salariale și care urmează a fi reparat, prejudiciul datorat devalorizării monetare survenite între data la care trebuiau acordate și la data plății efective, potrivit prevederilor art.161 alin.4 din Codul muncii.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției și Libertăților și Penitenciarul Spital Jilava - B, care au criticat-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recurentul Ministerul Justiției, a arătat că instanța de fond a admis greșit cererea de chemare în garanție a Ministerului Justiției, de vreme ce între această instituție și Ministerul Justiției nu există o obligație legală de garanție.
S-a menționat că Ministerul Justiției este ordonator principal de credite, iar Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarele, ordonatori secundari, respectiv terțiari de credite, fiecare având personalitate juridică, astfel că Ministerul Justiției nu are obligația de garanție sau de despăgubire față de ANP sau față de Penitenciare, rolul său, în calitate de ordonator principal de credite fiind acela de a centraliza proiectele de buget transmise de instituțiile aflate în subordinea sa, printre care și Administrația Națională a Penitenciarelor și de a le înainta Ministerului Finanțelor Publice, respectiv de a repartiza creditele pentru bugetele instituțiilor publice din subordinea sa, după aprobarea creditelor bugetare de către Ministerul Finanțelor Publice.
S-a susținut că o obligație de garanție poate fi reținută doar în sarcina statului reprezentat prin Ministerul d e Finanțe, căci în conformitate cu Legea nr. 500/2002 a finanțelor publice, "în domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: a) coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție", iar potrivit art.33 din același act normativ "Ministrul finanțelor publice va transmite ordonatorilor principali de credite, până la data de 1 iunie a fiecărui an, o scrisoare-cadru care va specifica contextul macroeconomic pe baza căruia vor fi întocmite proiectele de buget, metodologiile de elaborare a acestora, precum și limitele de cheltuieli aprobate de Guvern; în cazul în care schimbarea cadrului macroeconomic impune modificarea limitelor de cheltuieli, acestea vor fi adaptate de către Guvern, la propunerea Ministerului Finanțelor Publice. Până la data de 15 iunie Ministerul Finanțelor Publice comunică ordonatorilor principali de credite limitele de cheltuieli, astfel redimensionate, în vederea definitivării proiectelor de buget".
S-a adăugat că "ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate."(art. 34 din același act normativ), fiind de prisos, de altfel, obligarea Ministerului Justiției la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești, de vreme ce o asemenea obligație decurge din lege, având în vedere calitatea de ordonator principal de credite.
Recurentul Penitenciarul Spital Ba arătat că suspendarea sporului solicitat de către reclamanți s-a dispus ca urmare a lipsei alocațiilor bugetare, temeiul legal fiind chiar prevederile art. 4 din MJ nr. 945/C/2003 care stipulează că: "prevederile prezentului ordin se aplică în limita resurselor financiare avute la dispoziție." și s-a susținut că legiuitorul a fost acela care a luat în calcul imposibilitate efectuării plăți sporului prevăzut de J 945/2003, caz în care nu se poate imputa unității recurente reaua voință.
S-a învederat că deși s-a cerut ca de la bugetul de stat să se acorde sumele de bani necesare pentru acoperirea în totalitate a cheltuielilor de personal, acestea nu au fost alocate la nivelul solicitat, în bugetul aprobat pe anul 2004 nu au fost asigurate suficiente resurse financiare pentru plata sporurilor prevăzute în ordinul 945/C/2003, situație ce a condus la suspendarea plății acestora.
S-a adăugat că Penitenciarul Spital B Jilava este ordonator terțiar de credite, neavând posibilitatea de a dispune în mod solidar cu privire la drepturile salariale, potrivit prevederilor art.1 alin.2 din Hotărârea nr. 1849 din 2004 privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Administrației Naționale a Penitenciarelor, prin se care arată că "finanțarea Administrației Naționale a Penitenciarelor și a unităților subordonate se asigură din venituri proprii și din subvenții acordate de la bugetul de stat, potrivit legii."
Pe de altă parte, s-au invocat prevederile nr.HG 281/1993 cu modificările ulterioare, cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, hotărâre ce a stat la baza emiterii nr. 945/C/2003, care dispun că aplicarea acesteia se face ținând seama de specificul fiecărui domeniu de activitate - art. 1.
În recursul său Administrația Națională a Penitenciarelor a arătat că suspendarea acordării sporului de 50% pentru condiții deosebit de periculoase a fost dispusă prin adresa Direcției Generale a Penitenciarelor nr. -/2004, în baza art. 4 din nr. 945/C/2003, conform căruia prevederile ordinului se aplică în limita fondurilor disponibile și prin urmare instanța de fond a respins greșit excepția prematurității introducerii acțiunii având în vedere neîndeplinirea, de către reclamant, a procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform căruia "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."
S-a arătat că prin dispozițiile art. 69 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, lege aplicabilă reclamantului în ceea ce privește salarizarea, se stabilește în mod expres că "acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta lege se va face în limita fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor și instituțiilor centrale.", astfel că suspendarea acordării sporului este legală, conform art. 4 din nr. 945/C/2003, care prevede că dispozițiile ordinului se aplică în limita fondurilor disponibile.
De asemenea, s-a adăugat că plata sporului reclamat, potrivit art. 4 și 7 din Anexa nr. 1 a nr. 945/2003 se poate face numai în baza unui "Buletin de determinare prin expertizare" eliberat de către organele de specialitate din cadrul Direcțiilor sau de Sănătate Publică, de cele ale direcției Medicale din Ministerul Justiției sau de alte organe autorizate și se avizează de compartimentul protecția muncii din Direcția Generală a Penitenciarelor, acte care însă nu au fost anexate de către reclamanți, astfel neputându-se demonstra că aceștia ar beneficia de sporul solicitat în perioada cât acesta nu s-a acordat.
În ceea ce privește pretențiile reclamanților privind obligarea pârâților la "plata drepturilor de natură salarială actualizate cu coeficientul inflației de la data nașterii acestor drepturi și până la plata efectivă", s-au invocat prevederile art. 1088 Cod Civil, conform cărora "la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate, nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept." susținându-se că reclamanții ar fi putut pretinde drept echivalent al prejudiciului încercat prin întârziere la executare numai dobânda stabilită de lege, datorată numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată, întrucât în cauză nu sunt incidente prevederile art. 1082 cod civil conform cărora "debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată."
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenți, încadrate pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prima instanță a fost învestită să soluționeze acțiunea reclamanților prin care s-a solicitat obligarea pârâților la plata sporului salarial pentru desfășurarea activității în condiții deosebit de periculoase, pentru perioada septembrie 2004 - aprilie 2006, cuvenit potrivit Ordinului Ministerului Justiției nr.945/2003, emis în temeiul HG nr.281/1993 modificată și completată de HG nr.561/2000 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare.
Prima instanță a interpretat și aplicat judicios prevederile art.60-63 pr.civ. atunci când a admis cererea de chemare în garanție a Ministerul Justiției și Libertăților, având în vedere faptul că acesta, în calitate deordonator principal de credite, centralizează proiectele de buget transmise de instituțiile aflate în subordinea sa și le înaintează Ministerului Finanțelor Publice, după care repartizează creditele bugetare aprobate de către Ministerul Finanțelor Publice pentru instituțiile aflate în subordinea sa, printre care și Administrația Națională a Penitenciarelor Administrația Națională a Penitenciarelor.
Prin urmare, de vreme ce nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare, Curtea reține ca fiind neîntemeiate criticile aduse hotărârii recurate de către recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul formulat de către această parte, în temeiul prevederilor art.312 pr.civ.
În privința criticilor de fond aduse hotărârii recurate de către recurenții Penitenciarul Spital B Jilava și Administrația Națională a Penitenciarelor, C reține netemeinicia acestora, având în vedere faptul că intimații reclamanți sunt îndreptățiți la plata sporului salarial pentru desfășurarea activității în condiții deosebit de periculoase, pe perioada în litigiu (septembrie 2004 - aprilie 2006).
Astfel, Curtea constată că dreptul la sporului salarial pentru desfășurarea activității în condiții deosebit de periculoase a fost prevăzut de art.8 lit. a din R HG nr.281/1993, modificată și completată de HG nr.561/2000 și a fost exercitat în perioada ianuarie 2004- august 2004, precum și din data de 1.05.2006 în continuare.
Fiind un spor la salariu de bază, sporul pentru desfășurarea activității în condiții deosebit de periculoase este inclus în categoria drepturilor salariale ale salariaților intimați și trebuie plătit, potrivit art.156 din Codul muncii, înaintea oricăror obligații ale angajatorului, indiferent de starea bugetului statului.
Măsura suspendării acordării sporului salarial amintit pentru lipsa resurselor financiare pentru plata acestuia, dispusă prin adresa nr.-/30.08.2004 a Direcției Generale a Penitenciarelor, la care fac referire recurenții, nu a afectat existența dreptului intimaților reclamanți, întrucât un drept prevăzut de lege poate înceta numai prin abrogare, ceea ce nu este cazul de față.
Prin urmare, prima instanță a apreciat judicios că dreptul la acordarea sporului în discuție nu este condiționat de existența resurselor financiare, art.4 din Ordinul J nr.945/C/2003 impunând doar aplicarea prevederilor ordinului cu respectarea resurselor financiare avute la dispoziție, iar nu acordarea sporului condiționat de asigurarea resurselor financiare pentru plata acestuia.
De asemenea, instanța de fond a reținut corect faptul că pentru anul 2004 se prezumă determinările prin expertizarea locurilor de muncă în vederea emiterii buletinelor de determinare, de vreme ce sporului în discuție a fost efectiv acordat intimaților reclamanți în perioada ianuarie 2004 - august 2004, iar atribuțiile și activitățile efectiv îndeplinite de aceștia nu s-au modificat.
În privința anului 2005, culpa pentru neefectuarea determinările prin expertizarea locurilor de muncă în vederea emiterii buletinelor de determinare revine pârâtei, care avea sarcina de a solicita Direcției de Sănătate Publică a Municipiului B, prin Compartimentul de resurse umane efectuarea acestor determinări, fiind nefondate criticile aduse hotărârii recurate și sub acest aspect.
Referitor la olicitarea reclamanților intimați de a actualiza sumele cu indicele de inflație la data plății efective, Curtea reține ca fiind nefondată critica adusă hotărârii recurate, întrucât cererea a fost corect încuviințată de către prima instanță, de vreme ce aceștia au suferit un prejudiciu prin neacordarea la timp a drepturilor salariale, datorat devalorizării monetare survenite între data la care trebuiau acordate și la data plății efective, care trebuie reparat, potrivit prevederilor art.161 alin.4 din Codul muncii.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea va respinge recursurile ca nefondate, în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ.
În temeiul 274 pr.civ. vor fi obligați recurenții la 2500 lei cheltuieli de judecată către intimați, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției și Libertăților și Penitenciarul Spital Jilava -, împotriva sentinței civile nr.5244 din data de 25.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.12493/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații G, G, și Ministerul Finanțelor Publice.
Obligă recurenții la 2500 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 17.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
10.08.2009
Jud. fond:;
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
