Drepturi salariale (banesti). Decizia 4523/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2130/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.4523/
Ședința publică de la 17.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 3: Lizeta Harabagiu
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea deciziei civile privind recursurile declarate de recurenta-reclamantă -- și recurenții-pârâți MINISTERUL MUNCII, FAMLIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.5256/25.06.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.10951/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul-pârât CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publică din data de 10.06.2009, consemnate în încheierea de ședință la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea deciziei la data de 17.06.2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI la data de 26.03.2009, recurenții -, MINISTERUL MUNCII, și Egalității de Șanse și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice au criticat sentința civilă nr.5256/25.06.2008/ pronunțată de Tribunalul București -Secția a VIII-a în dosarul nr-.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă a criticat sentința mai sus amintită pentru neobligarea la plată a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse față de recomandarea adresată acestui minister de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin hotărârile nr. 241/2007 și 446/2007 în sensul elaborării unui proiect de act normativ care să reglementeze diferit cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani în funcție de latura contributivă a beneficiarilor indemnizației.
În recursul formulat, recurentul MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea competenței materiale a altei instanțe, cauza nefiind una reglementată de dispozițiile Legii nr.19/2000, că a respins în mod eronat excepția lipsei calității procesuale pasive neținând cont de faptul că această instituție nu are calitatea de angajator al reclamantei și că, pe fondul cauzei, a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, ignorând faptul că prin OUG nr.148/2005 a fost externalizată prestația din bugetul asigurărilor având ca obiect indemnizația pentru creșterea copilului, aceasta fiind trecută la bugetul de stat.
Recurentul a mai susținut că prin OUG nr.148/2005 indemnizația pentru creșterea copilului a devenit o prestație de asistență socială, cu caracter universal, bazată pe principiul solidarității sociale, menită să asigure tuturor familiilor, indiferent de câștigurile pe care acestea le realizează, condiții egale de creștere a copiilor.
Recurentul Statul Român prin reprezentant legal Ministerul Finanțelor Publice și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.3 și 9 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea de fond a fost dată cu încălcarea competenței materiale a altei instanțe, că, în mod greșit nu a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive, că instanța de fond și-a întemeiat admiterea acțiunii pe texte de lege abrogate și că în cauză nu pot fi incidente dispozițiile OG nr.137/2000 întrucât prin OUG nr.148/2005 s-a instituit o indemnizație unică pentru toate persoanele, fără ca acest criteriu să se supună sistemul contributiv, indemnizația fiind o prestație de asistență socială cu caracter universal bazată pe principiul solidarității sociale menită să asigure tuturor familiilor condiții egale de creștere a copiilor.
Acest din urmă recurent a mai susținut că odată cu intrarea în vigoare a OUG nr.75/2008, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu mai are competența de a se pronunța asupra modalității de salarizare a personalului din sistemul bugetar.
Recurenta-intimată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate de recurentele-pârâte.
Asupra recursurilor promovate de toate părțile din dosarul nr-, Curtea reține următoarele:
La data de 25.06.2008 prin sentința civilă nr.5256, Tribunalul București -Secția a VIII-a a respins ca neîntemeiate excepția necompetenței materiale și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și a obligat la plata către recurenta-reclamantă a diferenței dintre indemnizația efectiv încasată în perioada 15.09.2006-30.09.2007 și cea rezultată în urma realizării mediei veniturilor lunare realizate de reclamantă în ultimele 10 luni anterioare datei nașterii minorei. Prin aceeași sentință instanța de fond a obligat pârâtul-recurent Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice la reactualizarea sumei datorate conform indicelui de inflație.
O primă observație, înscrisă în cererea recurentei-reclamante ca fiind motivul de recurs invocat, se referă la faptul că, din dispozitiv, nu rezultă care pretenții au fost respinse de vreme ce instanța de fond a admis chiar în parte acțiunea reclamantei. În aceeași manieră, instanța de fond nu explicitează în conținutul minutei care este efectul admiterii acțiunii în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse, respectiv ce obligații îi revin acestuia ca rezultat al admiterii acțiunii.
în mod defectuos minuta, instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra cererii reclamantei-recurente de obligare la plată a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, admiterea generică a acțiunii formulate în contradictoriu cu acest pârât neputând constitui o soluționare efectivă a pretențiilor formulate.
Raportat la motivele de recurs enumerate de dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, nepronunțarea instanței de fond asupra unui capăt de cerere nu constituie temei pentru recurarea sentinței, partea nemulțumită având deschisă calea procedurală a revizuirii conform dispozițiilor art.322 pct.2 Cod procedură civilă.
În măsura în care se interpretează că dispozițiile art.3041Cod procedură civilă permit extinderea analizei instanței de recurs și în ceea ce privește motivele de modificare ale sentinței, Curtea reține următoarele în ceea ce privește recursurile recurentei-reclamante și al recurentului Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse:
Prin OUG nr.148/2005 legiuitorul a stabilit o indemnizație pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani în cuantum de 800 lei.
Prin acest act normativ au fost abrogate dispozițiile art.58, 99,121,122,125,1251, 129 și 138 din Legea nr.19/2000 și prevederile art.73 alin.4 din Legea nr.303/2004.
Abrogarea dispozițiilor din Legea nr.19/2000 demonstrează intenția executivului de a reglementa distinct indemnizația privind creșterea copilului față de celelalte drepturi prevăzute de Legea nr.19/2000.
Într-adevăr, prin OUG 148/2005a fost stabilit, cu titlu universal, o sumă de bani pe care urmau să o primească toate mamele care își cresc copii de până la doi ani.
Chiar dacă suma stabilită cu acest titlu, în raport cu nevoile unui copil și ale mamei sale la nivelul anului 2006 și în anii următori, este una aproape derizorie, neavând în fapt nicio legătură cu noțiunea de sprijin efectiv a mamelor în această perioadă, ea este prevăzută de lege pentru toate persoanele aflate în aceeași situație, neputând fi vorba despre o discriminare.
OUG nr.148/2005 nu enumeră niciun principiu în funcție de care a fost stabilit cuantumul sumei plătite cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului.
Din expunerea de motive cuprinsă în preambulul OUG nr.148/2005 rezultă că această reglementare a scos în afara sistemului de asigurări sociale această indemnizație, apreciindu-se că plata indemnizației nu reprezintă un risc social, ci constituie un sprijin acordat familiei, neexistând nici un motiv ca această indemnizație să greveze în continuare bugetul asigurărilor sociale, în detrimentul pensiilor, afectând interesele persoanelor vârstnice.
în afara sistemului de asigurări sociale această indemnizație, nu se poate susține teoria întemeiată pe respectarea principiului contributivității pe care legiuitorul îl enumeră ca principiu de bază în stabilirea prestațiilor cu caracter social reglementat prin Legea nr.19/2000.
Pe cale de consecință, indemnizația de 800 Ron (prevăzută de OUG nr.148/2005 în forma de la momentul nașterii minorei ) reprezintă o formă de ajutor social acordat de stat familiilor în perioada primilor doi ani de viață a copilului.
Față de faptul că toate persoanele în această situație primesc același cuantum al ajutorului, nu se poate reține nicio discriminare, referirile instanței de fond la o așa-zisă discriminare nefiind întemeiate.
acestui ajutor social stabilit prin OUG nr.145/2005 reprezintă o mostră a politicii sociale guvernamentale, aspect pe care instanța de judecată nu îl poate cenzura pentru că nu este o problemă de aplicare a legii.
Politica socială reprezintă exclusiv prerogativa executivului pe care acesta a înțeles să și-o exercite prin emiterea OUG nr.148/2005. Chiar dacă, raportat la expunerea de motive din preambulul ordonanței, cuantumul ajutorului nu reprezintă în realitate o sprijinire a familiilor, ci egalizare a acestora din perspectiva resurselor financiare, această împrejurare nu poate conduce la constatarea discriminării, chiar dacă nemulțumirea față de cuantumul modic al acestui sprijin are o bază reală.
Recurenta-reclamantă și-a întemeiat pretențiile pe teoria discriminării, din această perspectivă singura persoană posibil a fi trasă la răspundere pentru existența discriminării fiind emitentul actului discriminării, respectiv Guvernul României. Cum Guvernul României reprezintă o instituție a Statului Român, este firesc și legal ca doar acesta să răspundă pentru eventuala discriminare, iar nu MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse care poate fi obligat doar la plata drepturilor prevăzute de lege, iar nu la plata despăgubirilor prin care se sancționează discriminarea.
Din această perspectivă, criticile aduse de către recurentul MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse sunt întemeiate,urmând ca, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă cu referire la dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă și art.137 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea să admită recursul formulat de acest recurent și să modifice sentința în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse, respingând acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât față de lipsa calității procesuale pasive.
Argumentul recurentei-reclamante referitor la obligația Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse de a întocmi un proiect de lege pentru modificarea OUG nr.148/2005 nu poate constitui temei legal pentru obligarea la plată ca efect al discriminării pentru că, înainte de orice, această instituție nu a adoptat actul normativ considerat a fi discriminatoriu.
În privința recursului formulat de recurentul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor (actualmente Ministerul Finanțelor Publice, prin desprinderea și înființarea unui nou Minister al Economiei), Curtea nu mai reia analiza netemeiniciei pe fond a pretențiilor formulate, detaliate în considerentele mai sus expuse la momentul analizării recursului Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și al recurentei-reclamante.
Aceste considerente își păstrează valabilitatea pentru că, pe fond, motivele invocate de cei doi recurenți-pârâți coincid, iar soluția nu poate fi decât aceeași, respectiv de constatare a inexistenței unei discriminări, câtă vreme prin dispozițiile OUG nr.148/2005 indemnizația pentru creșterea copilului a fost exclusă din rândul prestațiilor sociale reglementate prin Legea nr.19/2000 și considerată ca fiind o formă de ajutor social, în cuantum unic, acordată tuturor părinților care îndeplinesc condițiile prevăzute de OUG nr.148/2005.
În privința excepției necompetenței materiale, Curtea apreciază că instanța de fond a soluționat legal această excepție, neimpunându-se casarea hotărârii pentru acest motiv.
Raportat la conținutul cererii de chemare în judecată prin care recurenta-reclamantă a invocat drept cauză a pretențiilor existența tratamentului discriminatoriu, așa cum Curtea a subliniat în considerentele ce preced, singura persoană care poate să răspundă pretențiilor întemeiate pe discriminare este emitentul actului pretins a fi discriminatoriu reprezentat de Guvernul României. Guvernul României fiind o instituție a Statului Român, acesta din urmă răspunde pretențiilor întemeiate pe discriminare, astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul-recurentul Statul Român este neîntemeiată, soluția dată de instanța de fond acestei excepții, fiind, în egală măsură, temeinică și legală.
Reținând ansamblul argumentelor mai sus expuse, Curtea, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, va respinge ca neîntemeiat recursul recurentei-reclamante și va admite recursurile recurenților-pârâți cu consecința modificării sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse și a respingerii acțiunii formulată în contradictoriu cu acest pârât și cu pârâtul Statul Român.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă -- împotriva sentinței civile nr.5256 din data de 25.06.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.10951/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul-pârât CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Admite recursurile declarate împotriva aceleiași sentințe de recurenții-pârâți MINISTERUL MUNCII, FAMLIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Modifică sentința recurată în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și respinge acțiunea împotriva acestui pârât, față de lipsa calității procesuale pasive.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./17.07.2009
Jud.fond:;
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Amelia Farmathy, Lizeta Harabagiu
