Drepturi salariale (banesti). Decizia 453/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 453/
Ședința publică de la 16 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător Coinacel
Judecător
Grefier - -
.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă SA, cu sediul în B, sector 1, str. - nr. 11, împotriva sentinței civile nr. 134/28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în com., sat, jud. B, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus la dosar de către recurentă concluzii scrise, după care:
Curtea constatând că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare asupra suspendării cauzei pentru lipsa părților.
La sfârșitul dezbaterilor s-a prezentat apărătorul recurentului care depune la dosar modalitatea de calcul în 2 exemplare, încă un exemplar de pe motivele de recurs, contractul colectiv de muncă pe anul 2002, precizând că actele adiționale sunt depuse în dosarul nr- valabile și pentru acest dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei precizează că dacă sporurile sau primele se includ în salariul de bază, dreptul subiectiv la încasarea acestor prime sau a sporurilor încetează instantaneu, devenind element constitutiv al salariului și se dobândește permanent.
Apreciază că în cauză nu se face dovada existenței dreptului la acordarea primelor de Paști și C după ce în anul 2003 părțile au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
Mai menționează că totul a plecat de la o speculare a unei redactări neatente a art. 168. în condițiile menținerii neschimbate a alin.1 care stabilea existența dreptului anterior la prime, astfel spus, la acest alineat textul consacră nașterea dreptului la primă, preluat ca atare în contractul colectiv de muncă din 2003 la nivelul după cel al SNP, unde în perioada 2000-2002 aceste prime s-au acordat ca atare, fiind evident că intimatul se raportează la acte ce emană de la și nu de la.
Solicită să se ia în considerare documentele depuse azi și să se găsească o motivare raportată la această speță.
Solicită admiterea recursului și respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 3316/113 din 22.10.2007 la Tribunalul Brăila reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B solicitând obligarea acesteia la plata sumelor reprezentând drepturi salariale conform contractului colectiv de muncă și neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA, actualizată cu rata inflației aferente perioadei 2004 - 2006, inclusiv.
În motivarea acțiunii civile reclamantul a susținut că a fost salariatul pârâtei SC SA până la data de 16.10.2006, iar în perioada 2004 - 2006 inclusiv, în afara salariului de bază pentru munca prestată conform contractului individual de muncă mai beneficia și de toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
În contractul colectiv de muncă la art. 168 (1) se prevede că, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SC SA vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA, a mai arătat reclamantul.
Deși contractul colectiv de muncă prevedea această obligație pentru perioada 2004 - 2007 nu a beneficiat de aceste drepturi, a mai susținut reclamantul.
Prin cererea din 12.12.2007 reclamantul a arătat că acțiunea civilă este îndreptată împotriva SC SA (în prezent SC SA) căreia îi solicită plata sumei de 8050 lei drepturi salariale cuvenite conform contractului colectiv de muncă pe anii 2004 - 2006 pentru sărbătorile de Paști și C, fără sărbătoarea de C din 2006, calculată astfel: 2004 salariul de bază mediu de 1350 x 2 = 2700 lei; 2005 salariul de bază mediu de 1650 x 2 = 3300 lei și 2006 salariul de bază mediu de 1650 lei.
Prin întâmpinarea depusă pârâta SC SA B invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în sens material.
A arătat pârâta că, potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, cererea trebuia formulată în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă, ori a unor clauze ale acestuia.
Pentru aceste motive se impune respingerea ca inadmisibilă a acțiunii civile, a arătat pârâta.
Pe fondul cauzei pârâta a arătat că interpretând dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă Comisia Paritară a SC SA instituită conform art. 9 și 10 din contractul colectiv de muncă a statuat că începând cu anul 2003, având în vedere faptul că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art. 168 alin. 1 au rămas fără obiect luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. Astfel, negocierile anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după "data includerii primelor în salariu".
A mai arătat pârâta că, contractul colectiv de muncă nu a fost încălcat, că salariații au fost reprezentați în cadrul negocierilor de Federația Sindicatelor Libere care, în caz contrar, ar fi reacționat cerând respectarea acestuia.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii civile.
Prin sentința civilă nr. 134 din 28.02.2008 s-a admis acțiunea civilă introdusă a reclamantului.
A obligat pârâta SC SA să plătească reclamantului suma de 4413 lei reprezentând drepturi bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și de C pentru anii 2004 - 2005, actualizate cu rata inflației până la data plății integrale.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la prescripție, instanța de fond a reținut că excepția este nefondată, având în vedere faptul că art. 283 al.1 lit. e din Codul muncii, invocat de pârâtă, prevede un termen de 6 luni pentru formularea cererii de soluționare a unui conflict de muncă legat de neexecutarea contractului colectiv de muncă.
Or, în cazul de față, obiectul cauzei îl constituie un conflict individual de muncă privind plata unor drepturi salariale neacordate, situație în care sunt incidente prevederile art. 283 al. 1 lit. c din Codul muncii.
Caracterul de drept salarial al pretențiilor rezultă chiar din art. 168 din Contractul colectiv de muncă, care le definește ca fiind "o suplimentare a drepturilor salariale", egală cu un salariu de bază mediu pe SA.
Cu privire la drepturile bănești, instanța de fond a reținut:
Prin cererea de chemare în judecată salariatul a solicitat ca angajatorul să fie obligat la plata drepturilor bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și C prevăzute de art. 168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății.
Angajatorul a depus la dosar contractele colective de muncă, protocoalele și actele adiționale ulterioare, adrese și a solicitat respingerea acțiunii, invocând redactarea neatentă a textului și plata drepturilor.
Dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății, prevăd că salariații, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Potrivit textului, cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalități de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Conform art.977 din Codul civil, interpretarea contractului se face după intenția comună a părților, iar potrivit art.978 din Cod, atunci când o clauză nu este clară, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, nu în acela ce n-ar produce nici unul.
Or, în cazul de față, este evident că intenția părților a fost stabilirea dreptului salariaților la salariile suplimentare cu ocazia sărbătorilor, nu cea de a justifica neacordarea acestora.
Concluzia aceasta se impune și față de textul care obligă la negociere cu 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, în vederea stabilirii valorii lor concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Potrivit art.236 al.4 din Legea nr.53/2003, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Este evident că în cazul în care părțile ar fi ajuns la înțelegerea ca pe anii 2004, 2005 și 2006 nivelul salariilor să fie cel negociat în 2003, pe motiv că drepturile suplimentare au fost incluse în salariu, păstrarea textului privitor la negocieri nu ar fi avut nici o rațiune.
În ceea ce privește negocierile, textul prevede "începerea cu ", ceea ce înseamnă că obligația este dată în sarcina angajatorului.
De altfel, realizarea negocierilor era în interesul conducerii pentru a nu fi expusă la eventualele acuzații de neîndeplinire a obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, în condițiile în care obligația de plată și cuantumul dreptului erau deja stabilite prin Contractul colectiv de muncă, iar obiectul negocierilor era doar modalitatea de plată, care genera obligații pentru angajator.
Prin urmare, angajatorul nu poate justifica neplata drepturilor cu "redactarea neatentă" a textului.
Potrivit art.163 din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Art.165 din Codul muncii reglementează principiul inadmisibilității renunțării la drepturile salariale, precizând că semnarea actelor de plată nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Dispozițiile contractului colectiv de muncă sunt obligatorii, nerespectarea lor se concretizează în prejudicii materiale pentru fiecare salariat în parte, iar neaplicarea lor de către angajator îi îndreptățește pe salariați să pretindă îndeplinirea obligației izvorâte din lege, în temeiul art. 248 al. 3 din Codul muncii.
În cazul de față nu s-a depus la dosar nici un înscris pentru a dovedi plata drepturilor.
De altfel, dacă drepturile ar fi fost plătite, invocarea prescrierii dreptului la acțiune nu ar avea nici o rațiune.
Pentru aceste motive, instanța de fond a reținut că susținerile angajatorului nu pot fi primite, astfel că, obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești, reprezentând un salariu de bază mediu pe SA datorat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C pentru perioada indicată de salariat este întemeiată.
Reclamantul a precizat cuantumul sumei datorate, iar pârâta nu a contestat calculul.
Ținând seama de faptul că reclamantul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului, cererea subsecventă de obligare a angajatorului la plata sumei actualizate în funcție de rata inflației până la achitare, este fondată față de dispozițiile art.269 din Codul muncii, a mai reținut instanța de fond.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC SA B considerând-o nelegală.
În motivarea recursului declarat pârâta a susținut că instanța de fond a soluționat greșit excepția prescripției dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei recurenta-pârâtă a susținut că dreptul reclamantului cu privire la acordarea primelor de Paști și C este inexistent după ce, în anii 2003, părțile contractului colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
A arătat că această susținere este dovedită cu contractul colectiv de muncă la nivel superior, respectiv contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006 înregistrat la Ministerul Muncii sub nr. 288/02 din 05.02.2006 publicat în Monitorul Oficial Partea a V-a nr. 9 din 26.03.2007, în care se regăsește art. 168 din contractul colectiv de muncă, respectiv art. 176 (1) cu următoarea redactare: "Cu ocazia unor evenimente anuale Paști -, C -, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă" iar la alineatul 6 se menționează că: "fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
A arătat recurenta-pârâtă că anual salariul mediu de la nivelul SC SA a crescut.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii civile a reclamantului ca nefondată.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă.
Intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare în cauză.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele administrate în cauză, de dispozițiile legale aplicabile, de criticile formulate de recurenta-pârâtă, cât și de dispozițiile art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea constată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, astfel că recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente:
Pârâta SC SA în prezent SC SA conform Protocolului din 01.03.2002 s-a desprins din SNP SA
La nivelul noii societăți comerciale s-a încheiat contractul colectiv de muncă pe anul 2003 înregistrat la - B sub nr. 9002 din 31.10.2003.
În art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă s-a prevăzut că: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații de la SC SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
La alineatul 2 al aceluiași articol 168 s-a menționat că: "Pentru anul 2003 suplimentările de la alineatul (1) vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Această introducere a suplimentărilor salariale pentru Pași și C la nivelul pârâtei a fost discutată în Consiliul de Administrație al societății dispunându-se, prin Hotărârea nr. 14 din 31.03.2003, reașezarea salariilor personalului din cadrul societății începând cu 01.03.2003 conform Notei privind reașezarea salariilor personalului din cadrul societății pe anul 2003, în sensul introducerii în salariile de bază existente la 31.01.2003 a sumelor reprezentând prevederile art. 168 (1) din contractul colectiv de muncă ce se acordau salariaților cu ocazia sărbătorilor religioase Paști și
S-a mai stabilit că la salariile astfel majorate să se mai acorde un procent de creștere de 9,4 % începând cu această dată.
Urmare acestei hotărâri a Consiliului de Administrație recurentei-pârâte li s-au transmis fondul anual de salarii pe anul 2003 în acre a fost inclusă și suma privind drepturile ce se acordau pentru Paști și C, dispunându-se ca în carnetul de muncă această majorare să se înscrie sub forma: "reașezat salariul în conformitate cu prevederile Hotărârii nr. 14/31.03.2003.
Deci, contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 consfințit această situație stabilită la nivelul societății pârâte cu acordul sindicatului.
Recurenta-pârâtă nu a mai încheiat contracte colective de muncă pentru anii următori 2004, 2005, 2006 și 2007.
Prin actele adiționale nr. 1, 2, 3 și 4 înregistrate la Direcțiile de Muncă (art. I), a fost prelungită anual valabilitatea contractului colectiv de muncă nr. 9002/31.10.2003, deci, implicit a art. 168 din acest contract colectiv de muncă.
Or, și aceste acte adiționale au fost semnate de reprezentanții salariaților.
Pe de altă parte, contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe 2006 înregistrat la Ministerul Muncii sub nr. 288/15.02.2006 din care face parte și pârâta-recurentă și semnat de reprezentanții sindicali ai acesteia, în art. 176 reține acordarea acestor suplimentări salariale pentru Paști și C menționând că: "acestea se acordă numai dacă prin contractul colectiv de muncă la nivel de agent economic nu s-a hotărât introducerea lor în salariul de bază, lucru care s-a făcut la nivelul pârâtei.
Având în vedere existența unui singur contract colectiv de muncă la nivelul societății încheiat în 2003 ale cărui efecte sunt prelungite anual, este de reținut și punctul de vedere al Comisiei Paritare, organ constituit prin contractul colectiv de muncă, care a reținut prin notele înregistrate la pârâtă sub nr. 4209/06.11.2007 și nr. 12093 din 01.04.2008 și la sub nr. 46/01.04.2008 care s-a pronunțat în sensul că suplimentările salariale pentru Paști și C au fost introduse în salariul de bază încă din anul 2003, conform Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 14/31.03.2003 și ca înțelegerea între patronat și sindicat a fost să nu se mai continue acordarea acestora.
S-a mai stabilit că negocierile anuale după anul 2003 priveau numai majorarea salariului de bază ca întreg.
Or, aceste note ale Comisiei Paritare sunt semnate de reprezentanții salariaților Federației Sindicale.
Deci, toate aceste acte duc la concluzia că suplimentările salariale cuvenite reclamantului - salariat la recurenta-pârâtă au fost introduse în salariul său de bază începând cu anul 2003, astfel că el a beneficiat de aceste drepturi pe perioada anilor 2004, 2005 și 2006.
Or, situația reținută de instanța de fond este contrară actelor depuse de recurenta-pârâtă în recurs.
Invocarea prescripției de către pârâtă este o formă de apărare a acesteia, neputându-se justifica prin aceasta temeinicia acțiunii reclamantului.
Instanța de fond s-a limitat doar la analiza art. 168 alin. 1 fără a analiza în context și alineatul 2 și nu a avut celelalte acte de care s-a făcut vorbire mai sus: actele adiționale nr. 1, 2, 3 și 4, Hotărârea Consiliului de Administrație, contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, Notele Comisiei Paritare.
Deci, voința reală a părților, conform actelor mai sus menționate, a constat în introducerea acestor drepturi salariale în salariul de bază începând cu anul 2003, astfel că, potrivit art. 236 alin. 4 din Codul muncii, instanța de fond trebuia să țină cont de această convenție a părților care constituie legea părților.
În atare condiții, curtea urmează a constata că, criticile recurentei-pârâte sunt întemeiate, ele încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă, urmează a fi admis recursul declarat de pârâtă, a modifica sentința civilă nr. 134/2008 a Tribunalului Brăila și, în rejudecare, a respinge ca nefondată acțiunea civilă a reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de pârâta SC SA (fostă SC SA), cu sediul în B, sector 1, str. - nr. 11, împotriva sentinței civile nr. 134/28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică în t o sentința civilă nr. 134/28.02.2008 a Tribunalului Brăila și, în rejudecare:
RESPINGE ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în com., sat, jud. B în contradictoriu cu pârâta SC SA
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2008.
Pt. Președinte, pt. Judecător, JUDECĂTOR 1: Virginia Filipescu
judecător
aflat în cf. art. 261 al.2 aflat în cf. art. 261 al.2
Cod procedură civilă, Cod procedură civilă,
PREȘEDINTE, PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
Dr. A Dr. A
Pt. grefier,
aflat în, cf. art. 261 al.2,
Grefier șef secție,
-
: - -
: 2 ex.//30 Iulie 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Ion Ioneci
