Drepturi salariale (banesti). Decizia 4599/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2935/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4599R
Ședința publică de la 19 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurenții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, împotriva sentinței civile nr.4825 din 11.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.9832/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații a, n, G, A, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect-drepturi bănești spor de 30%-40%
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Se învederează faptul că la dosar recurentul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE a depus concluzii scrise.
Curtea constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare, având în vedere că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4825 din 11.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.9832/3/LM/2007, astfel cum a fost îndreptată prin încheierile din Camera de Consiliu, din datele de 17.07.2008 și 14.08.2008, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune al reclamanților, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
Prin aceeași sentință, a fost admisă, în parte, acțiunea precizata formulată de reclamanții a, n, G, A, A, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, Ministerul Justiției, proporțional cu perioada lucrată de fiecare dintre reclamanți în cadrul instituțiilor pârâte.
Au fost obligați pârâții la plata următoarelor sume:
către reclamanta a - 22.434,6224 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 -30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamantul - 20.710,0673 iei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 -30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamanta - 23.475,1664 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respecți 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 -30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamanta - 23.132,2487 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 -30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamantul -24.940,1325 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 -30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamantul -24.550,1622 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respecți 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 - 30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamantul n 21.493,3832 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respecți 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 - 30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamanta 21.827,7502 lei suma actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 -30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamanta 19.532,1745 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 -30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamantul 21.741,4098 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 -30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamanta 21.515,4044 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 -30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamantul 8.135,9875 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003.-30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamantul G 25.596,7030 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 -30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamantul 22.667,7730 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 -30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamantul 20.823,2255 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 -30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamanta 26.468,1514 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 - 30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamantul A 20.438,0570 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 -30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamantul 21.438,0823 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 -30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamantul 21.495,4253 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 -30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamanta 20.517,5179 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 -30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamanta 21.438,0823 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 -30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamanta 20.965,8420 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 -30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamanta 22.757,9764 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003, -30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamanta 18.502,3009 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 -30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamanta 22.458,9434 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 -30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamantul 20.306,9658 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 -30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamanta 21.693,7267 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 -30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamanta - 16.803,4610 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 - 30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamantul 19.549,4401 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 -30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamantul 21.438,0823 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 -30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamanta - 18.087,0784 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 - 30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamantul 19.489,4024 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 -30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamanta 17.585,2448 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 -30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamantul 20.205,5368 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 -30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamantul 19.760,1810 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 - 30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamanta 20.546,5567 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 - 30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamanta 20.471,0184 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 -30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamantul 18 .536,8232 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 - 30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamantul 19.150,7946 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 - 30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamanta 21.553,1123 lei suma netă actualizată cuvenita, reprezentând despăgubiri egale cu sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 - 30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva;
către reclamantul a unei despăgubiri egale cu suma netă actualizată cuvenita, reprezentând sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2003 - 30.11.2004, urmând ca parații sa actualizeze in continuare sumele nete cuvenite de la data pronunțării pana la plata efectiva".
S-a luat act de renunțarea la judecată formulată de intervenientul în nume propriu, au fost obligați pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă ale reclamanților, a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca neîntemeiată și au fost obligați pârâții la plata sumei de 14.000 lei către reclamanți cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin dispozițiile art. 28 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 s-a stabilit că personalul din cadrul Parchetului Național Anticorupție prevăzut la alin. (1) - (3) și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție potrivit art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 primesc pentru activitatea de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, iar ulterior, prin Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 24/2004, textul art. 28 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 a fost modificat, în sensul că procurorii din cadrul Parchetului Național Anticorupție și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de o majorare cu 40% a indemnizației de încadrare brută lunară. Acesta ordonanța a fost aprobată si modificata prin Legea nr. 601/2004, fiind lărgită sfera de aplicare a art. 28 alin. (4), devenit alin. (5), în sensul că sporul de 40% a fost acordat tuturor judecătorilor înaltei Curți de Casație și Justiție, tuturor procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fără să se facă vreo distincție între cei care participă la soluționarea cauzelor de corupție și cei cu alte atribuții, ca în cazul celorlalți procurori și judecători.
Criteriul potrivit căruia s-a făcut aceasta distincție este locul de munca si natura cauzelor pe care o parte dintre procurori și judecători erau desemnați să le soluționeze pe un anumit parcurs al carierei lor, aceasta situație diferențiind clar si injust magistrații ce se ocupa de instrumentarea faptelor de corupție de ceilalți magistrați. Scopul urmărit de legiuitor la momentul adoptării actelor normative menționate anterior a fost necesitatea asigurării incoruptibilității unor categorii de magistrați, iar extinderea acordării sporului suplimentar si la judecătorii ICCJ a fost motivata de necesitatea intensificării neîntârziate a luptei împotriva corupției. În această ordine de idei, apare de neconceput necesitatea asigurării incoruptibilității doar raportat la o anumita categorie de magistrați, la o anumita instanța sau Parchet si nu la nivel general. Într-adevăr, scopul legiuitorului a fost unul legitim, insa metoda de atingere a acestuia a fost neadecvata si evident disproporționata, textele legale menționate introducând in mod clar o discriminare, fără a avea la baza un criteriu obiectiv si rațional.
Astfel, au fost incalcate dispozițiile art. 16 din Constituția României, in conformitate cu care cetățenii sunt egali in fata legii si a autorităților, fara privilegii si discriminări, precum si dispozițiile art. 23 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și cele ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la interzicerea oricărei discriminări.
Prin Hotărârea nr. 185 din 22 iulie 2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a costatat existenta unei discriminări directe potrivit art. 2 din OG 132/2000 si s-a recomandat Ministerului Justiției inițierea unui proiect de act normativ in vederea modificării prevederilor discriminatorii, in sensul eliminării situațiilor, de inegalitate evidenta intre cele doua categorii de salariați, magistrați cu pregătire și responsabilități identice.
Nu vor fi reținute apărările paratului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca nu i se poate retine vreo culpa pentru situația creeata, in condițiile in care OUG nr. 27/2006 a fost adoptata la data de 29.03.2006, deci ulterior constatării existentei discriminării intre magistrați, neavand relevanta imprejurarea ca in februarie 2005 s-a supus guvernului spre aprobare un proiect privind salarizarea magistraților care insa nu a inlaturat situația de inegalitate si discriminare existent anterior. Prin aceasta susținere paratul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a recunoscut implicit ca exista o discriminare iar faptul ca proiectul legislativ nu a fost aprobat la acel moment nu este de natura a inlatura prejudiciul cauzat reclamanților anterior.
Instanța nu areținut nici susținerea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor in sensul ca se urmărește extinderea efectelor unor prevederi legale si cu privire la alte persoane care nu sunt avute in vedere de textul de lege, in condițiile in care acordarea despăgubirilor solicitate nu determina implicit o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art.269 muncii, fiind injust si de neconceput ca pana la modificarea legislației sa nu se asigure un regim de tratament egal fata de toti magistrații indiferent de cauzele pe care le soluționează.
Prin Decizia nr. VI din 15.01.2007 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justitie - Sectiile Unite si publicata in Monitorul Oficial nr. 327/15.05.2007 a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilindu-se aplicarea nediscriminatorie a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, precum și a dispozițiilor art. 28 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, modificată prin Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 24/2004, modificată și aprobată prin Legea nr. 601/2004, in sensul ca, drepturile salariale prevăzute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistraților.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut ca, urmare a demersului legislativ, inițiat pe baza constatării acestei discriminări, a fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27 din 29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de magistrați și de personal din sistemul justiției, pentru eliminarea inegalității ce s-a creat, fiind reglementate unitar salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți și ale personalului asimilat acestora.
In acest fel, tratamentul salarial discriminatoriu a fost înlăturat, pentru viitor, prin ordonanța de urgență menționată nemaifiind reglementate sporuri și diferențieri la indemnizațiile magistraților în raport cu natura cauzelor pe care le instrumentează, ci numai pentru delimitarea firească a gradului profesional și a funcției îndeplinite.
Până la adoptarea și intrarea în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, însă, aplicarea textelor de lege constatate discriminatorii prin hotărârea la care s-a făcut referire a creat o inegalitate vădită între nivelul indemnizațiilor acordate magistraților, în contradicție cu principiul egalității cetățenilor în fața legii, consacrat în art. 16 alin. (1) din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală, instituit prin art. 23 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și cu cel al interzicerii oricărei discriminări prevăzut în art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și în art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Înalta Curte de Casație și Justiție a mai reținut ca indeplinirea cerinței de îmbunătățire substanțială a actului de înfăptuire a justiției, nu ar putea fi asigurată în condiții de inegalitate de tratament salarial în cadrul acestor categorii, determinate de o apreciere diferită a implicării magistraților și a responsabilității lor în înfăptuirea actului de justiție. De altfel, nu se poate justifica folosirea unui criteriu arbitrar de diferențiere intre magistrați doar pe considerentul că domeniile în care activează reclama o specializare particularizată și un risc deosebit atât timp cât varietatea infinită a situațiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi și a tipului de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial prin dispozițiile la care s-a făcut referire.
Ca urmare Înalta Curte Suprema de Casație si Justiție a constatat ca tratamentul diferențiat intre cele doua categorii de magistrați astfel cum este stabilit prin actele normative menționate este discriminatoriu în sensul art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice. Astfel, retine Curtea ca se impune ca, pentru perioada în care o parte dintre magistrați nu au beneficiat de sporul specific de 30% și, respectiv, 40% din indemnizația de încadrare brută lunară, acei magistrați să aibă dreptul la întregirea veniturilor lor salariale cu acel spor, obligația autorității care nu l-a acordat tuturor magistraților fiind întemeiată pe ideea de răspundere pentru tratament discriminatoriu.
n baza Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munca, instanța va obliga pârâții deținători ai carnetelor de muncă ale reclamanților sa efectueze mențiunile corespunzătoare acestor drepturi in cărțile de munca ale reclamanților.
În raport de dispozițiile art. 60 Cod procedură civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție față de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de acest text de lege, întrucât, față de obiectul cererii de chemare în judecată, nu există în cauză o obligație de garanție sau de despăgubire care să incumbe chematului în garanție în cazul în care pârâtul ar cădea în pretenții, dispozițiile legale invocate, respectiv art. 19 din Legea 500/2002 si art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG 208/2005, nu prevăd o asemenea răspundere pentru Ministerul Finanțelor Publice și nu constituie temeiul unor raporturi juridice, legale sau de altă natură între această instituție publică și ceilalți pârâți în proces care să dea naștere unei obligații de garanție sau despăgubire.
In baza art. 246 pr.civ. a luat act de renunțarea la judecată a intervenientului în nume propriu .
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termenul legal, pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.299 și urm. pr.civ. recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că la data de 20.06.2008 a intrat în vigoare OUG nr.75/11.06.2008, cu privire la omologarea raportului de expertiză efectuat în cauză s-a arătat că respectivul raport de expertiză nu i-a fost comunicat, fiind încălcate astfel dispozițiile art.208 pr.civ.
Sentința atacată a mai fost criticată și sub aspectul actualizării sumelor pretinse cu rata inflației și plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 14.000 lei, în situația în care recurentul ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Recurentul a mai arătat și faptul că, în mod greșit a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, iar cu privire la obligarea pârâților la operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate în carnetele de muncă s-a solicitat respingerea acesteia în conformitate cu dispozițiile art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976.
Recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în recursul său întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.3 pr.civ. a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea prevederilor competenței alte instanțe, speța trebuind să fie soluționată de către instanța de la sediul primului pârât, iar pe de altă parte, având în vedere dispozițiile art.I alin.1 din OUG nr.75/2008, competența de soluționare a cauzei în primă instanță revenea Curții de APEL BUCUREȘTI.
S-a mai arătat și faptul că, în speță, a intervenit prescripția dreptului reclamanților la acțiune, motivat de faptul că reclamanții au solicitat acordarea drepturilor pe perioada 2003-2004, fapt ce contravine art.3 și 1 din Decretul nr.167/1958, iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin concluzii scrise Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat admiterea recursului formulat și să se țină seama de faptul că, în ședința din 27.05.2009, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Guvernul și Parlamentul României, pe de altă parte.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Invocarea OUG nr.175/11.06.2008, de către recurent nu este de natură să ducă la stingerea litigiului dintre părți, întrucât chiar dacă s-a prevăzut prin acest act normativ eșalonarea plății drepturilor restante cuvenite personalului din sistemul justiției, nu s-a făcut și dovada achitării în concret a acestora.
Va fi înlăturată și critica privind omologarea raportului de expertiză întocmit în cauză, deoarece recurentul a fost citat conform dispozițiilor art.85 pr.civ. ca parte în dosar, iar în măsura în care avea obiecțiuni față de raportul de expertiză întocmit nimic nu îl putea împiedica pe acesta să le formuleze în scris în fața instanței.
Cu privire la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 14.000 lei și această măsură este justificată, instanța de fond făcând în mod corect aplicarea dispozițiilor art.274 pr.civ.
Va fi înlăturată și critica privind actualizarea sumelor pretinse de către reclamanți cu rata inflației având în vedere faptul că scăderea puterii de cumpărare a leului datorită inflației și întârzierea plăților a avut ca urmare producerea unui prejudiciu în patrimoniul creditorilor care, potrivit art.1084 cod civil sunt îndreptățiți a pretinde repararea pierderii suferite, reprezentată de suma datorată, cât și beneficiul de care au fost lipsiți.
Este nefondată și critica privind obligarea pârâților la operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate în carnetele de muncă, această măsură impunându-se în temeiul art.1 din Decretul nr.92/1976.
Curtea apreciază însă, ca fiind fondată critica privind respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, având în vedere dispozițiile art.60 din pr.civ. potrivit căruia partea poate chema în garanție o altă persoană împotriva căruia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții.
Se au în vedere și dispozițiile art.161 pct.1 din Legea nr.304/2004 potrivit căruia activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, art.19 din Legea nr.500/2002, precum și faptul că ordonatorul principal de credite este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate, în lipsa unei cereri de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice
Aceste aspecte sunt de natura ca în condițiile art.312 pr.civ. să atragă admiterea recursului formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu consecința modificării, în parte, a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor acesta fiind obligat să aloce sumele corespunzătoare plății drepturilor bănești acordate.
Trecând la analiza recursului formulat de recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Curtea constată următoarele:
Critica privind pronunțarea hotărârii atacate cu încălcarea competenței unei alte instanțe, urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată, acest aspect fiind soluționat în mod irevocabil, prin sentința civilă nr.7/26.01.2007, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, prin care soluționându-se conflictul negativ de competență dedus judecății s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale. Nici dispozițiile OUG nr.75/2008, nu pot fi reținute deoarece acest act normativ a fost publicat la data de 20 iunie 2008, neputând fi deci aplicabil la data de 11 iunie 2008, când cauza a fost soluționată.
Nici critica privind prescripția dreptului la acțiune nu poate fi reținută, deoarece dreptul la acțiune s-a născut de la momentul publicării Deciziei nr.VI din 15.01.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care fiind admis recursul în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit că drepturile salariale prevăzute de art.11 alin.1 din OUG nr.177/2002, și art.28 alin.4 din OUG nr.43/2002, modificată prin OUG nr.24/2004, modificată și aprobată prin Legea nr.601/2004 se cuvin tuturor magistraților.
Pe fondul cauzei, criticile recurentei urmează a fi, de asemenea, înlăturate având în vedere faptul că, prin Decizia nr. VI din 15.01.2007 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție - Secțiile Unite si publicata in Monitorul Oficial nr. 327/15.05.2007 a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilindu-se aplicarea nediscriminatorie a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, precum și a dispozițiilor art. 28 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, modificată prin Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 24/2004, modificată și aprobată prin Legea nr. 601/2004, in sensul ca, drepturile salariale prevăzute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistraților.
Potrivit art.329 alin.3 pr.civ. dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanță.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr.4825 din 11.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.9832/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații a, n, G, A, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice.
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că:
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele corespunzătoare plății drepturilor bănești acordate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
08.07.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
