Drepturi salariale (banesti). Decizia 466/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 466
Ședința publică din data de 4 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.39 din 8 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în P,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat din Baroul Prahova și intimatul-reclamant reprezentat de avocat din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul depune la dosar în copie adresele nr.2919/2007 și nr.3081/2007, filele 11-12. Arată în continuare că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul precizează că are cunoștință de adresele depuse la dosar la acest termen de judecată de către apărătorul recurentei și arată că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile reprezentanților părților și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă susține motivele de recurs depuse în scris la dosar și solicită în principal admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul constatării prescripției dreptului la acțiune. Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, și respingerea acțiunii, iar într-un al doilea subsidiar solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței, în sensul acordării sporurilor salariale solicitate de reclamant așa cum au fost comunicate prin adresa nr.2919/2007.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant solicită respingerea motivului de recurs referitor la prescripția dreptului la acțiune, în cauză fiind incidente disp.art.283 alin.1 lit.c termenul de prescripție fiind de 3 ani. Pe fondul recursului arată că, față de probatoriul administrat, despăgubirile bănești solicitate nu pot fi impozitate, iar adresa nr.2919/2007 nu poate fi avută în vedere fiind emisă pro causa, are caracter unilateral și nu a fost transmisă și sindicatului din societate. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând prime corespunzătoare sărbătorilor de Paște și de C, sumele urmând a fi reactualizate conform indicelui de inflație.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Astfel, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art.168 alin.1 o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu mediu de bază pe societate, suplimentări salariale care nu s-au acordat și ca atare pârâta datorează reclamantului și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că pentru anul 2002 suplimentările au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă.
Ulterior, pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, în sensul că cererile pot fi formulate în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Prin sentința civilă nr.39 din 8 ianuarie 2001 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată de reclamant, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 10013,52 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paște pentru anii 2005-2007 și C pentru anii 2004-2006, actualizată conform indicelui de inflație, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
La termenul de judecată din data de 27.11.2007, tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, constatând că temeiul de drept al acțiunii îl reprezintă art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, care precizează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, nefiind incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit.e invocate de pârâtă, conform cărora termenul este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune întrucât prin cererea formulată nu se susține neexecutarea contractului de muncă.
Cu privire la fondul cauzei, s-au reținut de către instanța de fond următoarele:
Contractul colectiv pe unitate pentru anul 2004 stabilește la art.168 că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, iar la alineatul 2 al acestui articol se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pentru anii următori, contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007 au menținut numai alin.1 al art.168, iar alineatul 2 făcea referire tot la faptul că aceste drepturi pe anul 2003 au fost incluse în salariu.
Pârâta a renunțat la expertiza salarizare ce i-a fost încuviințată, iar instanța de fond a apreciat că nu se mai impune efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate pentru a verifica dacă drepturile solicitate au fost incluse în salariu față de exprimarea fără echivoc din contractele colective aferente anilor 2004-2007 din care rezultă că numai pentru anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariu.
De asemenea, tribunalul a apreciat că nu se impune efectuarea expertizei pentru a stabili salariul mediu la nivel de societate întrucât nu intră în atribuțiile expertului să precizeze acest salariu mediu, care a fost stabilit în urma negocierilor dintre conducerea societății și sindicat, fiind cel menționat în adresele nr.1225/16.05.2006, nr.1666/25.03.2003, nr.655/25.01.2005, neputând fi luat în considerare un alt salariu mediu stabilit ulterior de către pârâtă, după declanșarea litigiilor privind plata acestor suplimentări salariale.
A apreciat instanța de fond că, rezultă că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP SA pe anii 2004, 2005, 2006, 2007, au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1, art.168 din contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004, 2005, 2006, 2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta "" SA,solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca urmare a prescrierii dreptului la acțiune sau, în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii sau modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii și a obligării sale la plata primelor solicitate în raport de salariul de bază mediu pe societate.
A susținut recurenta-pârâtă că dreptul la acțiune cu privire la sumele solicitate s-a prescris întrucât primele de C și de Paște nu reprezintă drepturi salariale, în cauză fiind incidente disp.art.283 alin.1 lit.e Codul Muncii conform cărora termenul de prescripție pentru aceste sume este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune; în consecință în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare.
A mai învederat recurenta-pârâtă că primele pretinse de intimatul-reclamant nu sunt datorate, acestea fiind incluse în salariul achitat lunar, dovadă în acest sens fiind disp.art.168 (2) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 care prevăd că pentru anul 2003 aceste prime au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat,dar și notele emise ulterior de Comisia paritară.
Totodată, chiar în ipoteza în care prima instanță ar fi concluzionat că aceste sume nu au fost plătite, a reținut în mod greșit cuantumul acestora prin raportare la salariul mediu brut pe unitate în condițiile în care potrivit art.168 (1) din contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 suplimentările drepturilor salariale cu ocazia și Cului au fost stabilite la un salariu de bază mediu pe "" SA. Recurenta-pârâtă a invocat în susținerea acestui motiv de recurs adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de SC "" SA.
Intimatul-reclamant a solicitat în esență respingerea recursului declarat ca nefondat,susținând că adresa nr. 2919/2007 a fost emisă de recurenta-pârâtă pro causa.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform disp.art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Reclamantul a fost salariat la "" SA, raporturile de muncă ale acestuia cu pârâta încetând la data de 01.08.2007.
Potrivit art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe unitate pe anii 2004,2005, 2006 și 2007 cu prilejul sărbătorilor de Paști și C angajații SNP SA beneficiau de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Conform dispozițiilor art.257 din Codul Muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Ori, pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantului pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu efectuat-.
În consecință, în mod corect prima instanță a reținut că intimatul-reclamant nu a primit sumele solicitate.
În ceea ce privește însă cuantumul acestora instanța a făcut o greșită apreciere a înscrisurilor depuse la dosar, acordând sume în cuantum mai mare decât acelea rezultând din aplicarea disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004,2005, 2006 și 2007.
Astfel, potrivit dispozițiilor sus menționate nivelul suplimentărilor salariale acordate cu ocazia Cului și în anii 2004-2007 reprezentau un salariu de bază mediu la nivelul "" SA, din adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de serviciul de specialitate din cadrul SNP "" SA (motiv pentru care nu se poate aprecia că aceasta a fost emisă pro causa)reieșind că pe anul 2004 salariul de bază mediu pe în luna noiembrie 2004 fost de 799 RON, în luna aprilie 2005 de 850 RON,înainte de Cul 2005-de 927 Ron, înainte de Paștele 2006 de 1047 Ron, înainte ce Cul 2006 de 1163 Ron și înainte de Paștele 2007 de 1260 Ron. În consecință, acesta este cuantumul corect al sumelor datorate de recurenta-pârâtă intimatului-reclamant cu titlu de prime de C și Paște pe anii 2004 -2007, aceste sume urmând a fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecăreia până la plata efectivă a acesteia.
Susținerea recurentei-pârâte în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul lunar al reclamantului, astfel cum s-a întâmplat și în anul 2003, motiv pentru care în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 s-a făcut mențiune în acest sens, urmează a fi apreciată ca neîntemeiată. O asemenea concluzie rezultă din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 (2) din contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2004-2007 din care rezultă că drepturile prevăzute în art.168 (1) au fost incluse în salariile angajaților recurentei-pârâte doar pentru anul 2003, astfel încât dacă părțile contractante nu ar fi intenționat acordarea lor în anii 2004-2007pe lângăsalariile cuvenite salariaților nu le-ar mai fi prevăzut în art.168 (1). În plus,principiul interpretării clauzelor contractuale în sensul în care acestea își produc efecte justifică înlăturarea susținerii recurentei-pârâte în sensul că voința părților contractului colectiv de muncă a fost aceea exprimată în notele emise de Comisia Paritară.
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta SA, în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art.283 alin.1 lit.e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit.c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Având în vedere disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004,2005,2006 și 2007 conform căruia sumele acordate cu ocazia și Cului reprezentând un salariu de bază mediu suntsuplimentări de drepturi salariale, dar și prevederile art.43 din Codul fiscal potrivit cărora premiile sunt asimilate salariilor, rezultă că termenul de prescripție a dreptului la acțiune de 3 ani ce a început să curgă de la data scadenței primelor ( începând cu decembrie 2004) nu era împlinit la data introducerii acțiunii - 08.10.2007.
Din considerentele expuse, în baza art.312 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul declarat de pârâta "" SA și va modifica în parte sentința nr.39/08.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 6043 lei reprezentând:primă C 2004-799 lei,primă Paști 2005-850 lei,primă C 2005-927 lei,primă Paști 2006-1047 lei,primă C 2006-1160 lei și primă Paști 2007-1260 lei.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea lor nr. 239, împotriva sentinței civile nr.39 din 08 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în P,str. -,nr.20, județul P și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință recurată în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 6043 lei reprezentând: primă C 2004-799 lei, primă Paști 2005-850 lei, primă C 2005-927 lei, primă Paști 2006-1047 lei, primă C 2006-1160 lei și primă Paști 2007-1260 lei, sume ce se vor actualiza conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.04.2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
- -- - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3ex./05.05.2008
/MD.
dos.fond - Trib.
jud.fond
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
