Drepturi salariale (banesti). Decizia 4675/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.1824/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.4675/
Ședința Publică din data de 23 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER:
*****************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr.189 din data de 29.10.2008, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a - Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr.4720/2008), în contradictoriu cu intimatele-reclamante:, -, și și cu intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice - având ca obiect"drepturi bănești-spor 30%-40%".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns: recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție, prin consilier juridic, d-na, cu delegație atașată la fila 43 dosar recurs, lipsind intimatele-reclamante:, -, și și intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că, pentru termenul de azi, s-a depus la dosar prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 25.05.2009, de către intimatele-reclamante:, -, și, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză, în trei exemplare.
Se prezintă în ședință publică recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin consilier juridic, care, întrebat fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului-pârât, prin reprezentant, în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin consilier juridic, având cuvântul, susține oral motivele de recurs formulate în cauză, concluzionând în sensul admiterii recursului, așa cum a fost formulat și motivat în scris și solicitând casarea hotărârii judecătorești atacate, cu consecința respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civilă și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.189 din data de 29.10.2008, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a - Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (nr.4720/2008), au fost espinse, ca neîntemeiate, excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei și excepția inadmisibilității acțiunii.
Prin aceeași sentință, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantele:, - și, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și cu chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și, în consecință, a fost obligat pârâtul să restituie reclamantelor sumele reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale și de sănătate pentru despăgubirile achitate în baza sentinței civile nr.193/2007 a Tribunalului București, sume ce urmează a fi reactualizate cu rata inflației la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, că pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a susținut că cererea dedusă judecății ar fi suspusă dispozițiilor art.36 alin.2 din OUG nr.27/2006, care prevăd calea unei contestații la modul de stabilire a drepturilor salariale.
Instanța de fond a apreciat că o astfel de interpretare nu poate fi admisă, întrucât, în cauză, reclamantele au investit instanța cu o acțiune privind restituirea unor despăgubiri reținute fără drept de către angajator, aspect ce nu vizează modalitatea de stabilire a salariului.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, pârâtul a susținut că, de fapt, reclamantele solicită, pe această cale, stabilirea altei baze de calcul decât cea în vigoare la data plății, fapt ce ar adăuga la lege.
Instanța de fond a constatat că nu poate fi reținută o astfel de interpretare, în condițiile în care problema litigioasă dedusă judecății nu o reprezintă aplicarea unei baze diferite de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale în urma adoptării Legii nr.250/2007, care a modificat art.23 din Legea nr.19/2000, ci împrejurarea dacă pentru respectivele sume de bani se datorează sau nu această contribuție, astfel că, în consecință, aceasta este o problemă de aplicare a legii, o astfel de acțiune este admisibilă.
Pe fondul cauzei, prima instanță a constatat că, prin sentința civilă nr.1931/13.06.2007, s-a dispus plata către reclamante a despăgubirilor constând în sporul de 30% - 40% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 01.04.2002 - decembrie 2004 și că, în baza acestei hotărâri judecătorești, s-au achitat drepturile bănești reclamantelor, însă cu reținerea contribuțiilor de asigurări sociale în cuantumul prevăzut de art.23 din Legea nr.19/2000, cu modificarea prevăzută de Legea nr.250/2007.
Ca urmare, instanța de fond a considerat că o astfel de reținere nu poate fi aplicată sumelor încasate de către reclamante, întrucât acestea nu au avut caracterul unor drepturi salariale, ci reprezintă despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de starea de discriminare în care s-au aflat, motiv pentru care nu pot fi incluse în baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, motivat în termenul legal pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea sentinței civile nr.189/29.10.2008, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a - Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamante, ca nefondată.
Potrivit dispozițiilor art.137 Cod proc.civilă, recurentul-pârât invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că, în conformitate cu dispozițiile Anexei 1, pct.3, pct.5 și pct.6 din Ordinul nr.1646 din 17 octombrie 2007 emis de Ministerul Economiei și Finanțelor, publicat în Of nr.725 din 26 octombrie 2007, procedura de restituire a sumelor constând în procentul de 9,5% reprezentând contribuții de asigurări sociale - S - se aprobă de către conducătorul Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Față de acest aspect, solicită introducerea în cauză a Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință, respingerea acțiunii formulată în contradictoriu cu acest parchet, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, ață de faptul că reclamantele și-au întemeiat acțiunea și pe dispozițiile OUG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, iar instanța de fond a admis-o, în virtutea presupusului caracter discriminatoriu al prevederilor legale invocate, acordând despăgubirile solicitate, recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție învederează instanței de control judiciar că, prin Decizia nr. 821 din 3 iulie 2008 a Curții Constituționale, publicată în Of nr.537 din 16 iulie 2008, s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției și s-a constatat că dispozițiile art.2 alin.1 și alin.11, precum și dispozițiile art.27 din Ordonanța de Guvern nr.137/2000 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională, arată recurentul-pârât, a reținut că, deși actul normativ criticat nu instituie, în ansamblul său, privilegii sau discriminări între cetățeni și nu încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, totuși, unele dispoziții ale acestei ordonanțe și anume, prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27, lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia, în cauzele în care au fost ridicate excepții sau în cauze similare, instanțele judecătorești ar avea posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
De asemenea, mai arată recurentul-pârât, s-a reținut că prevederile art.2 alin.3 din aceeași ordonanță caracterizează, ca fiind discriminatorii, între altele, prevederile care dezavantajează anumite persoane față de altele, fără să facă vreo distincție cu privire la natura juridică a acestor dispoziții, ceea ce poate fi înțeles în sensul că se referă și la acte normative cu putere de lege, cum sunt cele adoptate de Parlament sau ordonanțele Guvernului.
Susține că instanța de fond a dispus în mod nelegal obligarea sa, a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la plata drepturilor bănești solicitate, depășindu-și astfel atribuțiile puterii judecătorești, prin adăugarea la legea de salarizare a magistraților, acțiunea reclamanților fiind nefondată.
Învederează că reclamantele au arătat că la calcularea și plata drepturilor rezultate din executarea sentinței menționate, respectiv sporul de 30% - 40% pentru prevenirea și combaterea infracțiunilor de corupție, s-a reținut contribuția pentru asigurările sociale în condițiile în care sumele respective reprezentau, de fapt, despăgubiri pentru neacordarea acestui spor, ci nu drepturi salariale restante, în sine.
Recurentul-pârât invocă dispozițiile art.26 din Legea nr.19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora contribuția de asigurări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentând prestații suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, inclusiv cele acordate pentru accidente de muncă și boli profesionale, diurne de deplasare și de delegare, indemnizații de delegare, detașare și transfer, precum și drepturi de autor și participarea salariaților la profit.
Susține că este evident că despăgubirile pentru culpa angajatorului nu pot fi înscrise în cartea de muncă în nicio situație, ci doar drepturile salariale restante.
Ca atare, consideră recurentul-pârât, pretenția reclamantelor de a nu li se calcula și reține contribuția de asigurări sociale pentru aceste sume, nu are o bază legală, fiind neîntemeiată.
De asemenea, mai arată recurentul-pârât, instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală, pentru respectiva cheltuială.
Precizează că neaplicarea indicelui de inflație se datorează și faptului că, în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.(2) din Legea nr.500/2002 - privind finanțele publice:"Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.".
Față de dispoziția instanței privind plata către reclamante a drepturilor pretinse, actualizate cu indicele de inflație, recurentul apreciază că această obligație nu este întemeiată și nu se justifică.
Arată că instanța de fond nu a luat în considerare, la pronunțarea prezentei sentințe, cererea de chemare în garanție formulată și depusă în termenul legal de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în situația în care a admis acțiunea reclamantelor, înlăturând, în mod nelegal, un mijloc de apărare al său (al pârâtului).
Astfel, instanța de fond a ignorat cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art.60 - 63 din Codul d e procedură civilă.
În concluzie, recurentul-pârât susține că cererea de chemare în garanție are interes, fiind îndeplinite condițiile cerute de legea procesuală, prin interes înțelegându-se folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.304 pct.4 și pct. 9 și art.3041din Codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 22 - 26 din dosarul de recurs), intimatele-reclamante:, - - și (Nitar), au solicitat respingerea recursului, ca nefondat și mențienerea, ca legală și temeinică, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
În esență, intimatele-reclamante susțin că sumele ce li s-au achitat în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr.193 din data de 13 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București, reprezintă despăgubiri, astfel că ele erau îndreptățite la plata integrală a acestora.
Mai susțin că, în mod greșit, recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție le-a plătit numai o parte din despăgubirile datorate, reținând o parte din acestea, despre care a justificat că a virat-o altor instituții, de exemplu, Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale - CNPAS (respectiv suma în litigiu în prezenta cauză).
Invocă dispozițiile art.1073 din Codul civil, potrivit cărora: "Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar, are dreptul la dezdăunare.".
Astfel, consideră că recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este cel care a încălcat textul de lege suscitat, ci nu Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale - CNPAS.
Mai susțin că, dată fiind natura sumelor în discuție - despăgubiri - nu se justifică în nici un mod reținerea contribuțiilor de asigurări sociale ().
Nu s-au administrat probe noi în recurs:
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1931/13.06.2007, ponunțată de Tribunalul București, s-a dispus plata către intimatele-reclamante a despăgubirilor,constând în sporul de 30% - 40% din indemnizația de încadrare brută lunară,pentru perioada 01.04.2002 - decembrie 2004.
Cu prilejul executării acestei hotărâri judecătorești, ce constituie titlu executoriu, angajatorul a achitat intimatelor-reclamante drepturile bănești menționate mai sus, însă din acestea, în mod justificat, a reținut contribuțiile de asigurări sociale, în cuantumul prevăzut de dispozițiile art.23 din Legea nr.19/2000, așa cum a fost aceasta modificată prin Legea nr.250/2007.
Curtea apreciază căsumele constând în sporul de 30% - 40%,ce au fost încasate de reclamante în temeiul hotărârii judecătorești invocate,reprezintă drepturi salariale restante, așa cum susține recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci nu despăgubiri ce ar fi exceptate de la deducerea contribuțiilor legale de asigurări sociale, așa cum, în mod eronat, susțin intimatele-reclamante.
Cât privește temeiul juridic al efectuării reținerii, de către angajatorul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu prilejul executării titlului executoriu de care se prevalează intimatele-reclamante, Curtea are în vedere că,inițial, la data de 1 aprilie 2001- data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale -, baza de calcul a contribuției de asigurări sociale era limitată la un plafon reprezentând de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.23 alin.3 și alin.4 din legea susmenționată:
"(3) Baza de calcul prevăzută la alin. (1) și (2) nu poate depăși plafonul a de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie.
(4)Salariul mediu brut lunar pe economie este cel prevăzut la art. 5 alin.(3).".
Ulterior, însă, plafonul a fost majorat la 5 salarii medii pe economie, prin dispozițiile art. IV alin.4 din nr.OUG147 din 31.10.2002 pentru reglementarea unor probleme financiare și pentru modificarea unor acte normative, dispoziții care prevăd că:
"(4)La stabilirea plafonului maxim al bazei de calcul al contributiei de asigurari sociale prevazut de art. 23 si 24 din Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, se are in vedere valoarea corespunzatoare a 5 salarii medii brute lunare pe economie.".
În prezent, baza de calcul a contribuției de asigurări sociale este stabilită prin Legea nr.250/2007 pentru modificarea Legii nr.19/2000, care în art. 3 prevede că:
"La articolul 23, alineatul (3) se modifică și va avea următorul cuprins:
"(3)Baza de calcul prevazută la alin. (1) si (2) este venitul brut realizat lunar.".
Așadar, în prezent, baza de calcul a contribuției de asigurări sociale o constituie venitul brut realizat de persoana asigurată, în care în mod firesc s-au inclus, în cazul intimatelor-reclamante și sumele pe care acestea le-au încasat cu titlu de restanțe salariale, constând în sporul de 30% - 40%, ce li s-a acordat prin sentința civilă nr.1931/13.06.2007 (titlul executoriu).
De asemenea, Curtea mai are în vedere și dispozițiilor art. 26 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, intrată în vigoare la data de 01.04.2001, otrivit p. cărora:
"(1)Contribuția de asigurări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentând:
a)prestații de asigurări sociale care se suportă din fondurile asigurărilor sociale sau din fondurile angajatorului și care se plătesc direct de acesta, potrivit prezentei legi;
b)drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractelor individuale de muncă sau al încetării calității de membru cooperator;
c)diurnele de deplasare, detașare și indemnizațiile de transfer, drepturile de autor;
d)sumele obținute în baza unei convenții civile de prestări de servicii sau executări de lucrări de către persoane care au încheiate contracte individuale de muncă;
e)sumele reprezentând participarea salariaților la profit;
f)premii și alte drepturi exceptate prin legi speciale.".
Din dispozițiile legale suscitate rezultă că sumele încasate de intimatele-reclamante nu sunt exceptate de la plata contribuțiilor legale de asigurări sociale, întrucâtlegiuitorul enumeră expres și limitativ cazurile în care nu se reține, iar printre acestea nu se regăsește și situația din prezenta cauză.
Ca urmare, în raport de toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că sunt fondate criticile recurentului-pârât, astfel că le va primi ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1, alin.2 și alin.3 teza 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și va modifica, în tot, sentința atacată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantele:, -, și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr.189 din data de 29.10.2008, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr.4720/2008), în contradictoriu cu intimatele-reclamante:, -, și și cu intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice.
Modifică, în tot, sentința atacată, în sensul că respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantele:, -, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
- -
GREFIER,
red. / dact.
2 ex. / 21.08.2009
Jud. fond:;
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
