Drepturi salariale (banesti). Decizia 4677/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.1993/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.4677/
Ședința publică din data de 23 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenții-reclamanți, și împotriva sentinței civile nr.767 din data de 23.04.2009, pronunțate de către Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Tribunalul Giurgiu, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Justiției și Libertăților și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și cu Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării citat în calitate de expert - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns: recurenții-reclamanți, și, intimații-pârâți Tribunalul Giurgiu, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Justiției și Libertăților și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării citat în calitate de expert.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că prin motivele de recurs formulate în cauză recurenții-reclamanți au solicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civ.
Curtea, constatând că în cauză recurenții-reclamanți au solicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civ. constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.767/23.04.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Călărași - Secția Civilă a respins, ca neîntemeiată. acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâților Ministerul Justiției, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Giurgiu și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
În considerente a reținut că acțiunea nu este întemeiată, întrucât prin nr.OUG 27/2006 aprobată cu modificări prin Legea nr. 45/2007, magistrații au beneficiat de creșteri salariale substanțiale, creșteri care acoperă nivelul de inflație, iar decizia Guvernului României de a nu mai acorda alte majorări decât celorlalte categorii de personal din sectorul bugetar care au beneficiat de alte creșteri salariale în cursul anului 2007, nu reprezintă o situație care să fi avut ca rezultat plasarea personalului auxiliar de specialitate într-o situație de discriminare prin nerespectarea dreptului la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, întrucât nu orice diferență de tratament face a se reține starea de discriminare, ci numai acea diferență care se constată între persoanele aflate în situații analoage fără o justificare rezonabilă și fără să fie necesară într-o societate democratică or, în speță, este vorba de categorii profesionale aflate în situații obiectiv deosebite.
Solicitarea reclamanților constând în obligarea pârâților la recunoașterea creșterilor salariale care se acordă în cursul anului 2007 bugetarilor la care se face trimitere în nr.OG 10/2007, este lipsită de temei legal, deoarece magistrații beneficiază de drepturile stabilite prin legea specială de salarizare, fără a putea pretinde, în afara legii, alte drepturi reglementate în beneficiul altor categorii, dacă acestea nu se prevăd expres și pentru magistrați, tot astfel cum ceilalți bugetari se bucură exclusiv de drepturile stabilite prin lege în beneficiul lor, iar nu și de alte drepturi care sunt recunoscute magistraților.
În sistemul de drept, judecătorul aplică legea civilă, el nu creează legea civilă - "secundum leges non legibus jidicandum este leges non sunt judicadae".
Pentru considerentele expuse în precedent, tribunalul au respins acțiunea reclamanților.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs, și, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr-, ulterior pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului au arătat că într-o societate democratică principiile generale de drept privind funcționarea organelor de stat au putere de lege.
Dintre aceste principii, ca un corolar al democrației, se impune principiul separării puterilor în stat, "putere" ce, în lumina evoluției sociale, a fost înlocuită cu noțiunea de "autoritate".
Autoritățile legislativă, executivă și judecătorească sunt principalele autorități ce funcționează într-un stat de drept în mod separat, dar toate pentru întronarea în societate a democrației constituționale.
Aceste autorități, ca să fie separate, trebuie să fie mai întâi egale, subordonarea intervenind de regulă acolo unde există inegalități.
La întronarea egalității autorităților în stat a contribuit din plin și esențial atât Legea nr. 154/1998 privind modul de stabilire a salariilor de bază în sistemul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, dar mai ales nr. 83/2000 care modifică Legea nr.50/1996 privind salarizarea magistraților.
Prin acest act normativ s-a făcut o separație atât morală, dar mai ales legală, prin asimilarea magistraților și, prin urmare, a autorității judecătorești, celorlalte autorități publice cu de putere în stat.
Abrogarea principiului egalității puterilor în stat prin nr.OUG 27/2006 încalcă principii de bază din legea fundamentală, Constituția României, care consacră funcționarea puterilor în stat, ceea ce este de neacceptat.
Prin nr.OUG 27/2006 se încalcă flagrant drepturile magistraților, de aceea, prin admiterea cererii recurenților, s-ar înlătura această inechitate.
Față de cele arătate mai sus și văzând dispozițiile art. 285 și următoarele Codul muncii, precum și dispozițiile nr.OUG75/2008 și dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 din proc. civ. recurenții solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.
Într-adevăr, față de redactarea expresă a OG nr. 6, 8, 10 și 11/2007, acestea se pretează la o interpretare strictă și limitată la categoriile de personal prevăzute în ipotezele normelor, opțiunea legiuitorului delegat neputând fi controlată de judecătorul ordinar (ci numai de cel constituțional), care nu poate completa o omisiune de reglementare, lărgind câmpul de aplicare a unei dispoziții, atunci când legiuitorul decide să-l precizeze strict și limitativ.
Prin urmare, în acord cu rolul său constituțional, tradițional, judecătorul nu poate înlătura o lege de la aplicare, pe motiv că este discriminatorie sau inechitabilă ori să-i suplinească insuficiențele, ci este ținut, până ce nu a fost abrogată sau declarată neconstituțională, s-o aplice în litera sa.
În același sens sunt și prevederile, obligatorii potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție, ale Deciziei Curții Constituționale nr. 818/2008.
Prin sus-menționata decizie, instanța de contencios constituțional a declarat neconstituționale prevederile art. 1, 2 alin. 3 și 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000, în măsura în care se interpretează că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerându-le discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
S-a argumentat că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, în virtutea căruia Parlamentul și, pe cale de delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor fiind aceea de a realiza justiția, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Se reține totodată și că în această chestiune nu există o decizie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, organism independent și a cărui activitate nu poate fi îngrădită de nicio instituție, conform art. 17 din OG nr. 137/2000, care să fi constatat o situație discriminatorie între categoriile de personal prevăzute de ordonanțele menționate și alte categorii profesionale și care să poată, eventual, constitui temeiul acordării de despăgubiri la nivelul pretinselor creșteri salariale, instanța neputând sancționa, astfel cum s-a argumentat anterior, presupusele discriminări create prin lege.
În același sens, regimul juridic al salarizării este inevitabil diferit, criteriul activității îndeplinite fiind unul obiectiv, pentru că în caz contrar s-ar ajunge la situația absurdă în care să se pretindă că toate activitățile profesionale să fie remunerate identic, or, este pe deplin legitim ca tratamentul salarial să difere, el implicând o anumită strategie socio-economico-financiară, ce nu poate fi cenzurată sau controlată de instanța de judecată, uniformitatea reglementării într-un atare domeniu având drept consecință desființarea tuturor criteriilor de salarizare și a scopului urmărit de legiuitor prin pârghiile economice și financiare.
În consecință, față de absența oricărui temei al pretențiilor formulate de reclamanți, de a beneficia de creșterile salariale acordate altor categorii profesionale, acțiunea este nefondată, de asemenea, recursul formulat, ce va fi respins ca atare, în aplicarea art. 312 alin. 1 pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-reclamanți, și împotriva sentinței civile nr.767 din data de 23.04.2009, pronunțate de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Tribunalul Giurgiu, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Justiției și Libertăților și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, citat în calitate de expert.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.06. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 EX./15.09.2009
Jud. fond:
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
