Drepturi salariale (banesti). Decizia 4786/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1989/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4786/
Ședința publică din data de 25 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Georgiana Comșa
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Bianca
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta reclamantă, împotriva sentinței civile nr.68 din 09 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și Pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-(5062/2008), în contradictoriu cu intimații pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Târgu Mureș, Tribunalul Mureș, Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect - drepturi bănești, spor vechime.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul pârât Ministerul Justiției și Libertăților, a depus la dosar întâmpinare prin serviciul registratură al acestei secții, la data de 22.06.2009, precum și faptul că recurenta reclamantă, a solicitat soluționarea cauzei conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.68/9.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Târgu Mureș, Tribunalul Mureș și Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind prescrisă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, onform art.1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă: "Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege", iar potrivit art.7 al aceluiași act normativ, "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune".
Totodată, art.3 din același act normativ stipulează că: "termenul este de 3 ani", dacă nu există alte prevederi derogatorii, iar art.283 alin.1 lit.c din Legea nr.54/2003 prevede că: "cererile în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat".
În speță, termenul de 3 ani începe să curgă de la data intrării în vigoare a OG nr.83/2000, act normativ ce stipulează expres că magistrații nu mai beneficiază de spor de vechime în muncă, solicitat și prin acțiunea introductivă de instanță, acesta fiind momentul săvârșirii faptei cauzatoare de prejudiciu.
În aceste condiții, raportat la data introducerii acțiunii, 23.03.2008 și la dispozițiile legale menționate, dreptul la acțiune al reclamantei pentru perioada 01.11.2000-31.12.2001 este prescris. Această soluție a constatării intervenției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada în discuție, se impune și din perspectiva conținutului în date al Deciziei nr.XXXVl din data de 27.05.2007 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în Secțiile Unite, decizie obligatorie pentru instanțe, conform art.329 alin.3 Cod pr.civilă și care statuează asupra obligativității acordării sporului de vechime, plății acestor drepturi în mod actualizat și judecătorilor, din categoria cărora face parte și autoarea acțiunii, bineînțeles pentru acel interval de timp pentru care aceste pretenții nu sunt prescrise.
În ceea ce privește actele succesive de întrerupere a cursului prescripției, Curtea va constata următoarele:
Art.283 al.1 lit.c Codul muncii, nu conține dispoziții privitoare la întreruperea cursului prescripției, sens în care, potrivit art.295 alin.1 Codul muncii, dispozițiile acestuia se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă și cu dispozițiile legislației civile, în speță art.16 alin.1 din Decretul nr. 167/1958. Ori, prin aceste ultime dispoziții se precizează că prescripția se întrerupere prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Întrucât textul de lege nu distinge, rezultă că prezintă efect întreruptiv al prescripției nu numai recunoașterea expresă (pe cuantum de sumă sau obligație de plată), ci și recunoașterea tacită (desigur în măsura în care aceasta este dedusă din împrejurări neechivoce.
Ori, în speță, nici Ordinele emise de Ministerul Justiției nr.903/C/28.03.2003; nr.3/C/11.01.2005 invocate în cauză și nici Strategia de Reformă a Sistemului Judiciar înaintată prin Planul de Acțiune aprobate prin HG nr.232/2005, nu conțin nici o recunoaștere neîndoielnică a debitorului Ministerul Justiției la plata sporului în discuție, nefiind nominalizat sporul de vechime ca drepturi salariale datorate. Constatând inexistența recunoașterii dreptului în discuție de către debitorul Ministerul Justiției, Curtea a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și în consecință, a respins acțiunea ca fiind prescrisă.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat, recurenta-reclamantă, criticând sentința pentru motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 și art.312 alin.3 și 5 Cod procedură civilă, arătând următoarele:
Consideră că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea, reținând că s-a prescris dreptul la acțiune. Aplicarea strictă și rigidă a regulilor prescripției extinctive conduce la încălcarea prevederilor art. 16 din Constituția României, republicată, cât și a dispozițiilor privind interzicerea discriminării cuprinse în art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin Decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007, înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite a statuat că dispozițiile art. 33 alin. (i) din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. I pct. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, art. 50 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 și art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 160/2000, se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați au beneficiat, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 45/2007, de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
La baza acestei decizii a stat constatarea că s-a creat o discriminare între magistrați, pe de o parte, și categoria personalului auxiliar din justiție și celelalte categorii de salariați, pe de altă parte. De aceea, s-a reținut că, a considera că puteau beneficia de dispozițiile art. 33 din Legea nr. 50/1996 numai salariații din categoria personalului auxiliar, iar nu și magistrații, ar însemna să se încalce principiul egalității în drepturi, ceea ce ar face incidente dispozițiile Ordonanței nr.137/2000.
Chiar și în ipoteza în care se va reține că dreptul la acțiune s-a prese" urmare a împlinirii termenului de 3 ani, soluția instanței de fond este greșită deoarece, pârâtul Ministerul Justiției a recunoscut că datorează magistraților sumele restante reprezentând spoirii r vechimea în muncă.
Prin Ordinul nr. 903C/28.03.2003 al Ministrului Justiției s-a constituit Comitetul mixt de soluționare a problemelor de natură salarială ale magistraților ți în acest sens, au fost făcute demersuri repetate, de către Ministerul Justiției, iar Ministerul Finanțelor Publice, în vederea obținerii fondurilor necesare efectuării plăților cu acest titlu.
Prin Ordinul nr.3/C/11.01.2005, Ministerul Justiției și-a asumat obligația achitării drepturilor salariale și a centralizat sumele datorate magistraților și personalului din organele autorității judecătorești, conform anexelor nr. 1-10 ale Ordinului, până la data de 14.01.2005.
La inițiativa Ministrului Justiției, a fost inclusă în Strategia de Reformă a Sistemului Judiciar și în Planul de Acțiune aprobate prin HG nr. 232/2005, măsura vizând plata drepturilor salariale restante, inclusiv pentru personalul care nu are hotărâri judecătorești.
Toate acestea constituie acte de recunoaștere a dreptului magistraților la plata drepturilor restante, inclusiv a sporului de vechime, deoarece la momentul la care s-au emis erau deja soluționate irevocabil acțiuni prin care magistrații solicitau plata acestui spor.
În ipoteza în care s-ar considera că prin Ordinul nr. 903C/28.03.2003 al Ministrului Justiției nu s-a întrerupt cursul prescripției, solicit să aveți în vedere că prin prescripție se stinge numai dreptul la acțiune, nu și dreptul subiectiv. întrucât prin celelalte două acte: Ordinul nr. 3/C/11.01.2005 al Ministrului Justiției, respectiv Strategia de Reformă a Sistemului Judiciar și în Planul de Acțiune aprobate prin HG nr. 232/2005, debitorul a recunoscut și a promis efectuarea plăților restante, această recunoaștere și totodată, promisiune, are ca efect consolidarea raportului juridic existent prin redobândirea de către beneficiarii acestei promisiuni a dreptului la acțiune, astfel încât, în caz de neplată, beneficiarii au din nou la dispoziție un drept la acțiune pentru a obține condamnarea promitentului la executarea prestației datorate.
În recurs nu s-au produs dovezi noi.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Prima instanță a analizat în mod judicios și coroborat probatoriul administrat, și a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
Corect a fost reținut ca fiind intervenită prescripția dreptului la acțiune al reclamantei pentru perioada 01.11.2000-31.12.2001, raportat la data introducerii acțiunii- 23.03.2008 și la dispozițiile legale cuprinse în art.1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă: "Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege", iar potrivit art.7 al aceluiași act normativ, "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune".
Concret, termenul de prescripție a început să curgă de la intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, moment de la care recurenta avea deschisă calea promovării unei acțiuni prin care să solicite sporul în discuție, în măsura în care avea îndoieli asupra legalității acestui act normativ de abrogare.
Referitor la critica recurentei, în sensul că decizia înaltei Curți de Casație și Justiție este constitutivă de drepturi cu efect retroactiv pentru întreaga perioadă cuprinsă între data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 și momentul reglementării exprese a acestui drept prin Legea nr. 45/2007, singurul efect prevăzut de lege (art.329 proc. civ.) al deciziei înaltei Curți pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii este caracterul obligatoriu pentru instanțe în privința problemelor de drept dezlegate, însă nu acela de a paraliza aplicarea unor instituții de ordine publică, cum este prescripția extinctivă.
Decizia pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii nu este constitutivă de drepturi, ci prin intermediul acesteia se dă dezlegare unor probleme de drept controversate, cu caracter obligatoriu pentru instanțe de la data pronunțării, în vederea asigurării unei practici judiciare unitare.
Momentul de început al curgerii termenului de prescripție este stabilit de lege, respectiv de Decretul nr.167/1956 ce reglementează în acest sens o regulă generală și mai multe reguli speciale, începutul prescripției extinctive fiind "o chestiune de ordine publică".
Față de cele reținute, cum în cauză nu pot fi reținute motive de nelegalitate prevăzute de art.304, 306 Cod procedură civilă, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr. 68/9.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ, TRIBUNALUL MUREȘ ȘI MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
21.07.2009
Jud. fond:
Președinte:Carmen Georgiana ComșaJudecători:Carmen Georgiana Comșa, Petrică Arbănaș, Bianca
