Drepturi salariale (banesti). Decizia 4794/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(2374/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4794/
Ședința publică din data de 25 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă SC SA, împotriva sentinței civile nr.7928 din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.44316/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect - drepturi bănești.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 18.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 25.06.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința 7928/19.12.2008 pronunțată în dosarul nr.44316/3/LM/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA ( SA) și a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor suplimentare reprezentând prima de Paști pentru 2006-2007 și prima de C pentru 2005-2007 la nivelul unui salariu mediu de bază pe societate pentru fiecare eveniment, asume la care se va adăuga dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii 20.11.2008 și până la data plății efective; a respins cererea privind acordarea daunelor morale; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 Ron cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în baza art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA, cu ocazia sărbătorilor de Paște si de C, salariații paratei vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe societate. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment vor începe negocierile cu, pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, condițiilor, criteriilor si beneficiarilor. Aceasta formulare se regăsește in pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007. 2 al art.168 din pentru anul 2004 prevedea ca pentru anul 2003 aceste suplimentări vor fi incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Prin actul adițional la, alineatul 2 al art. 168 a fost modificat in sensul ca in anul 2003 suplimentările de drepturi salariale au fost incluse în salariul de baza al fiecărui salariat.
Instanța de fond a constatat, din chiar formularea clauzei contractuale, că este vorba de o suplimentare a drepturilor salariale, ceea ce duce la concluzia că natura acestor sume de bani este una salarială. Este adevărat că acordarea acestor suplimentări avea un caracter periodic, fiind determinată de sărbătorile de Paște si de C, însă au un caracter constant, iar noțiunea de salariu este foarte largă. Art.155 din Codul muncii prevede că salariul este format din salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri. Pentru ca aceste sume se adaugă drepturilor salariale ale salariaților dobândesc un caracter accesoriu și urmează regimul juridic al salariului.
S-a apreciat că reclamantul era îndreptățit să primească, cu ocazia fiecărei sărbători de Paște și de C, suplimentările salariale prevăzute de art.168 alin.1
Prevederea contractuală nu lasă loc unei alte interpretări - în anul 2003 au fost incluse în salariul de baza si nu începând cu anul 2003. O astfel de formulare nu îndreptățește instanța de fond să considere că aceasta includere in salariul de baza a funcționat si pentru anii următori. Modificarea clauzei contractuale invocata de parata are un alt sens și pentru evidențierea acestuia trebuie raportata formularea alin 2 al art.168 din pentru anul 2004, unde se precizează o conduită viitoare <pentru anul 2003 aceste suplimentari vor fi incluse>, la formularea acestei clauze după modificare, fiind folosit timpul trecut <în anul 2003 aceste suplimentari au fost incluse>; așadar, prin modificarea acestui articol se confirma faptul că a fost adusă la îndeplinire obligația anterioară - de a include suplimentarea salarială în salariul de baza doar pentru anul 2003 - și nicidecum faptul că începând cu acel an aceasta va fi modalitatea adoptată de pârâtă.
A apreciat tribunalul că interpretarea dată de Comisia Paritară nu are caracter obligatoriu pentru instanță, cu atât mai mult cu cât acesta a calificat-o ca fiind o veritabilă modificare a clauzei contractuale. Or, aceasta contravine însuși scopului și esenței interpretării - de a lămuri anumite prevederi, fără ca aceasta lămurire să însemne o modificare a prevederii în cauză.
Dacă părțile ar fi urmărit într-adevăr includerea în salariul de bază, nimic nu le-ar fi împiedicat să efectueze o modificare a clauzelor contractuale conform voinței lor reale. Ele însă au păstrat formularea art.168 alin.1 CCM neschimbată.
Instanța a apreciat ca nu trebuie minimizată importanta alin.1 al art.168 și concentrată atenția numai asupra alin.2 al acestui articol, iar aceasta interpretare contravine și tezei a Il-a a alin.1 al art.168 CCM, care prevede obligativitatea unor negocieri cu pentru stabilirea valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor. Asemenea prevedere nu și-ar mai fi găsit locul în situația în care părțile ar fi voit ca suplimentările de drepturi să se realizeze prin includerea în salariul de bază.
Mai mult, nu există nici o dovadă că drepturile salariale suplimentare au fost achitate reclamantului.
Majorarea salariului de bază mediu este o problemă distinctă de drepturile prevăzută de art.168 alin.1 Contractul colectiv de muncă și nu se poate prezuma că a avut în vedere tocmai acordarea acestor drepturi, întrucât pârâta nu a respectat procedura de inițiere a negocierilor, iar din întreaga atitudine și apărare nu a rezultat, cu certitudine, că scopul acțiunilor sale a fost plata acestor drepturi suplimentare.
A considerat prima instanță că, deși efectuarea unei expertize contabile în cauză ar fi fost concludentă pentru lămurirea situație de fapt,aspect ce a fost pus în discuția părților de către aceasta pe parcursul judecății în virtutea respectării principiului rolului activ al judecătorului, părțile și-au exprimat clar poziția procesuală arătând că nu înțeleg să administreze această probă.
În concluzie, instanța de fond a apreciat că cererea reclamantului este întemeiată, motiv pentru care a admis-o și a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor suplimentare reprezentând prima de Paști pentru 2006-2007 și prima de C pentru 2005-2007 la nivelul unui salariu mediu de bază pe societate pentru fiecare eveniment, asume la care se va adăuga dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii 20.11.2008 și până la data plății efective.
Această soluție se justifică față de art.161 al.4 Codul muncii, potrivit căruia neplata drepturilor salariale poate determina angajatorul la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Potrivit art.1088 Cod civil, daunele interese nu pot cuprinde decât dobânda legală la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare și prin urmare, instanța a obligat pârâta la plata acestei dobânzi.
În ceea ce privește acordarea daunelor morale tribunalul a apreciat că reclamantul nu a dovedit prin nici un mijloc de probă pretențiile sale și constatând că nu sunt întrunite condițiile răspunderii angajatorului conform art.269 Codul muncii, a respins această cerere ca neîntemeiată.
S-a făcut aplicațiunea în cauză a art.274 Cod pr.civilă, fiind obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 Ron cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta SC SA, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, recurenta susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat că prima instanță a nesocotit apărarea recurentei ce nu a susținut includerea permanentă a primelor de sărbători în salariul de bază, ci doar în martie 2003, având valoarea unei novații.
Drept urmare, cum prima (sau după caz) sporul salarial se include în salariul de bază, dreptul subiectiv la încasarea primei ori sporului încetează, devenind element constitutiv al salariului.
Tocmai de aceea recurenta susține apărarea inexistenței dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paști și C după ce în anul 2003 părțile contractului colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
Un argument important este acela al nediminuării salariului în 2004 la nivelul de dinaintea includerii primelor în salariu.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Modul de interpretare al art.168 din CCM în sensul că începând cu anul 2003, deci și pentru viitor în intervalul 2004-2007, suplimentările salariale de Paște și de C au fost incluse în salariul de bază al angajaților, nu este cel care corespunde voinței reale a părților, exprimată în mod clar și neîndoielnic prin alineatul întâi și al doilea al textului convențional suscitat, în toate variantele de redactare ale acestuia din perioada 2003-2007.
Dacă s-ar adopta punctul de vedere al recurentei, ar însemna să se considere că art.168 alin.1 din CCM (text rămas nemodificat față de forma sa inițială) a devenit lipsit de orice consecințe juridice, doar art.168 alin.2 continuând să producă asemenea efecte. O asemenea modalitate de interpretare a unei clauze cu caracter convențional este, însă, total contrarie principiilor pe care se bazează interpretarea contractelor, în special celui prevăzut de art.978.civ. (aplicabil și în materia dreptului muncii, în virtutea rolului de drept comun al normelor juridice din Codul Civil), potrivit cu care orice clauză se interpretează în sensul în care poate avea un efect, și nu în cel în care nu ar putea produce nici unul. Este imposibil ca, pe cale de interpretare, să se paralizeze efectele unei clauze dintr-un contract colectiv de muncă în vigoare, dându-se deplină forță în acest sens unei alte clauze din același act juridic.
Alineatul al doilea al art.168 din CCM nu poate fi privit ca desființând în totalitate cele statuate prin primul alineat. În realitate, indiferent de variantele de redactare pe care le-au avut în decursul timpului, cele două texte nu se unul pe celălalt, fiecare având aria sa de aplicare. Față de conținutul lor explicit, dispozițiile art.168 alin.2 se referă doar la situația din anul 2003, iar cele ale art.168 alin.1 au în vedere intervalul 2004-2007, cu toate consecințele decurgând de aici. Doar dintr-o atare perspectivă și într-o asemenea manieră de interpretare, cele două clauze sunt producătore de efecte juridice și nu se contrazic reciproc.
De altfel, nimic nu a împiedicat părțile contractante, ca prin voința lor liber și conștient exprimată, să modifice art.168 în sensul prezentat în motivarea recursului, adică să apeleze la ceea ce se înțelege prin expresia "mutuus dissensus". Or, ele nu au acționat în acest sens.
Raportat la aceste aspecte și la conținutul în date al înscrisurilor anexate cauzei nu s-a putut demonstra plata efectivă a drepturilor salariale reclamate de angajați, prin includerea în salariul de bază.
Totodată, potrivit art.168 alin.1 teza a II-a din Contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate, "cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările (Paște și C) vor începe negocierile cu în vederea stabilirii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor". Verificând actele depuse la dosar de către pârâtă, dar și apărările propuse prin întâmpinare nu a rezultat că pentru anii 2004-2005 între sindicat și patronat au avut loc negocieri pentru determinarea "criteriilor și condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Așadar, atâta timp cât nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat privind stabilirea calorii concrete, a modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii, cu cel puțin 15 zile înainte de fiecare eveniment, nu se poate susține apărarea pârâtei de a fi achitat drepturile salariale prin includerea în salariul de bază plătit reclamanților, includere ce ar avea valoarea unei novații și nici a argumentului nediminuării salariului în 2004 la nivelul dinaintea includerii primelor în salariu.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând sentința civilă atacată, ca fiind legală și pronunțată cu interpretarea corectă a actului juridic dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA, împotriva sentinței civile nr.7928 din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.44316/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./13.07.2009
Jud.fond:;
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
